In cazul infractiunii de amenintare cu folosirea materiilor explozive, prevazuta de art. 286 alin. 7 Cod penal elementul material trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca in cazul infractiunii de amenintare, prevazuta de art. 193 Cod penal, cu mentiunea ca obiectul actiunii de amenintare prevazuta de art. 286 alin. 7 Cod penal este calificat, constand in amenintarea cu folosirea materiilor explozive. Scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane sau pagube materiale prevazut de art. 280 alin 6 Cod penal se subordoneaza folosirii materiilor explozive, iar nu amenintarii, in al carei element material intra si urmarea imediata, constand in producerea unei stari de temere victimei.
Constata ca, prin sentinta penala nr. 974/18.05.2010 a Judecatoriei Brasov, in baza art.11 pct. 2 lit. a) Cod procedura penala raportat la art.10 lit. d) Cod procedura penala, inculpatul A.M.A. a fost achitat pentru infractiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive prevazuta de art. 280 alin. 6 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal
S-a constatat ca partile vatamate S.A., C.V. si B.A. nu s-au constituit parte civila in cauza.
In baza art. 357 alin. 2 lit. e Cod procedura penala, s-a dispus restituirea unui numar de 66 cartele SIM ridicate de la inculpat.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
In cursul lunii august 2007 inculpatul si prietena sa, martora T.A.R. au mers in statiunea Busteni, cazandu-se la o cunostinta mai veche a martorei pe nume V.M. Inculpatul si martora au stat in acest loc o singura zi deoarece in urma unei neintelegeri in care a fost implicat inculpatul au fost nevoiti sa plece. Dupa circa 2 saptamani martora a aflat de la V.M. ca inculpatul i-a trimis acestuia pe telefoanele mobile mesaje de amenintare cu bomba sau incendiere pe motiv ca l-au dat afara din casa. Inculpatul a recunoscut fata de martora ca a trimis aceste mesaje pentru a se distra si pentru ca l-au dat afara. Cu aceiasi ocazie inculpatul i-a spus martorei ca a mai dat mesaje asemanatoare si in alte orase din tara.
In perioada 14.05.2006 - 13.10.2007 partea vatamata S.A.V. a primit pe telefonul mobil un numar de patru mesaje de tip SMS de la inculpat, partea vatamata C.V. a primit pe telefonul mobil tot un numar de patru mesaje de tip SMS de la inculpat in perioada 26.09.2007 - 13.10.2007, iar partea vatamata B. A. a primit un mesaj SMS pe telefonul mobil la data de 09.11.2007. Toate aceste mesaje contineau amenintari cu folosirea de materiale explosive la pensiunile sau vilele celor trei parti vatamate.
Din probele administrate in cauza instanta apreciaza ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii pentru care inculpatul a fost trimis in judecata, lipsind latura subiectiva. Latura subiectiva face parte din continutul constitutiv al infractiunii si are ca element component, printre altele, scopul, ca cerinta esentiala a infractiunii si consta in atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea, reprezentand elemente intelective, afective si volitive, pe baza carora se stabileste vinovatia.
In ce priveste infractiunea din prezenta cauza, scopul - ca si element al laturii subiective - este redat de legiuitor in mod expres in textul incriminator, amenintarea trebuind a fi facuta in "scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unei persoane sau pagube materiale“. Lipsa scopului ca si continut al laturii subiective se desprinde din coroborarea tuturor circumstantelor reale in care au fost savarsite actele materiale ale faptei inculpatului cu circumstantele personale ale acestuia si cu concluziile raportului de expertiza medico legala psihiatrica nr. 103/E/17.01.2008. Potrivit acestui raport de expertiza inculpatul prezinta tulburare de personalitate de tip anxios, a avut discernamantul faptelor sale in perioada 26.09. - 19.10.2007 "dar cu mentiunea unui control insuficient al actiunilor sale avand un comportament anxios (evitant) si instabil emotional“.
Analizand celelalte probe administrate in cauza in raport de continutul acestui raport de expertiza, instanta apreciaza ca inculpatul nu a avut nici un moment reprezentarea scopului prevazut de legiuitor, acela de a provoca vatamari sau pagube materiale prin trimiterea mesajelor de pe telefonul mobil.
Fiind audiat in fata instantei acesta declara ca in statiunea B., unde a stat la familia V., a trimis mesaje de amenintare intrucat "a fost acuzat ca a furat mancare din frigider de la alti turisti care erau cazati in acelasi mod“ insa nu a avut niciodata intentia de a trece la fapte in sensul amenintarilor trimise prin mesajele SMS.
In acelasi sens - al lipsei intentiei reale - este si declaratia martorului G.V. care declara ca, intrebandu-l pe inculpat ce l-a determinat sa trimita aceste mesaje, acesta a motivat ca "incaperea de la hotelul sau motelul ce apartinea celui care i-a trimis mesajul era prea joasa si se lovea cu capul de tavan“.
Toate verificarile efectuate in cauza, atat la domiciliul inculpatului cat si la pensiunile la care au fost trimise mesajele de amenintare, au aratat ca nu au fost gasite bunuri sau substante care sa poata fi folosite in sensul continutului amenintarilor trimise de inculpat prin mesajele de tip SMS si nici nu s-a facut vreo dovada ca cel putin inculpatul are cunostinte minime despre confectionarea unei bombe artizanale.
Prin decizia penala nr. 364/2.11.2010 a Tribunalului Brasov, a fost respins apelul formulat de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Brasov impotriva sentintei penale nr. 974 /28.05.2010 a Judecatoriei Brasov, pe care a mentinut-o.
Pentru a decide astfel, tribunalul a retinut urmatoarele:
Situatia de fapt a fost in mod just stabilita de catre prima instanta care a valorificat corespunzator probele administrate in cauza atat in cursul urmaririi penale, cat si al cercetarii judecatoresti.
Astfel este fara dubiu ca, in perioada mai 2006 - noiembrie 2007, inculpatul A.M.A. a transmis partilor vatamate S.A., C.A. si B.A. mai multe mesaje de tip SMS ce contineau amenintari cu folosirea de materiale explozive la pensiunile sau vilele partilor vatamate in acest sens fiind chiar sustinerile inculpatului - care a recunoscut comiterea faptelor - declaratiile partilor vatamate, procesele verbale de constatare si plansele fotografice aferente etc.
Pe de alta parte insa tribunalul va observa , similar cu prima instanta , ca lipseste in cauza de fata " scopul" expres vizat de norma incriminatoare - art. 280 alin 6 Cod penal - respectiv amenintarile inculpatului A.M.A. nu au fost facute in " scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unei persoane sau pagube materiale".
Probele administrate in cauza - inclusiv raportul de expertiza medico legala psihiatrica nr. 103/E/10.01.2008 - nu contureaza, fara echivoc , existenta " scopului" prevazut expres de art. 280 alin 6 Cod penal ori in aceste conditii nu se poate dispune condamnarea inculpatului A.M.A. pentru comiterea acestei fapte penale .
Astfel probele administrate in cauza releva faptul ca inculpatul A.M.A. avea discernamantul faptelor sale insa avea un "control insuficient al actiunilor sale avand un comportament anxios si instabil emotional" ceea ce este confirmat de motivatiile bizare si infantile ale inculpatului indicat fata de actiunile sale ( ca o incapere era prea joasa, ca a fost acuzat ca a furat mancare etc) .
Tribunalul va mai observa ca toate verificarile efectuate in cauza - inclusiv la domiciliul inculpatului sau la pensiunile ( vilele) partilor vatamate - nu au identificate mijloace materiale ( bunuri sau substante) de natura a conduce la atingerea de catre inculpat a "scopului" prevazuta de art. 280 alin 6 Cod penal ceea ce se constituie intr-un argument suplimentar in conturarea concluziei ca acesta nu a urmarit efectiv "vatamarea corporala sau moartea unei persoane sau producerea de pagube materiale".
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov, solicitand admiterea recursului, casarea deciziei si desfiintarea sentintei, iar in urma rejudecarii, condamnarea inculpatului A.M.A..
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca instantele de fond au facut o aplicare gresita a legii constatand ca faptei savarsite de inculpat ii lipseste scopul laturii subiective a infractiunii, ca in continutul constitutiv al infractiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive prevazuta de art. 280 alin. 6 Cod penal, intra si scopul, acesta constand in atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea. In mod gresit au apreciat instantele ca inculpatul nu a avut intentia reala de a provoca vatamari sau pagube materiale prin trimiterea mesajelor pe telefoanele mobile ale partilor vatamate. Intentia cu care inculpatul a savarsit fapta se raporteaza la producerea unor temeri persoanelor vatamate si nu la intentia de a pune in aplicare fapta cu care se ameninta.
Cazul de casare invocat este cel prevazut de art. 385/9 pct. 17/2 Cod procedura penala.
Verificand hotararea atacata pe baza lucrarilor si materialului de la dosarul cauzei, Curtea a retinut urmatoarele:
Mijloacele de proba administrate in cauza au dovedit faptul ca in perioada septembrie 2007-octombrie 2007 inculpatul A.M.A. a trimis mai multe mesaje tip SMS partilor vatamate S.A., C.A. si B. A., prin care le ameninta pe acestea cu aruncarea in aer a pensiunilor pe care le administrau, provocarea de vatamari turistilor si distrugeri. Fapta inculpatului intruneste astfel elementele constitutive ale infractiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevazuta de art. 280 alin. 6 Cod penal, in forma continuata.
Atat prima instanta, cat si instanta de apel au facut o gresita aplicare a legii atunci cand au retinut ca in continutul constitutiv al infractiunii de nerespectare a regimului materiilor explozive, prevazuta de art. 280 alin. 6 Cod penal intra si scopul. In cazul acestei infractiuni constand in amenintarea unei persoane, cu folosirea materiilor explozive in scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unei persoane ori pagube materiale, elementul material trebuie sa indeplineasca aceleasi conditii ca si in cazul infractiunii de amenintare, prevazuta de art. 193 Cod penal, cu mentiunea ca obiectul actiunii de amenintare in acest caz este calificat. Astfel, actiunea de amenintare trebuie sa aiba ca obiect savarsirea unei fapte pagubitoare, constand in folosirea materiilor explozive in scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane ori pagube materiale. Cu alte cuvinte folosirea materiilor explozive, fapta cu care se ameninta, trebuie sa fie de natura a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane ori pagube materiale, iar nu actiunea de amenintare, in sine. O alta conditie consta in aceea ca fapta pagubitoare cu care se ameninta trebuie sa fie indreptata impotriva persoanei amenintate sau unei rude apropiate. In fine, actiunea de amenintare trebuie sa fie de natura sa alarmeze pe cel amenintat, adica sa inspire o temere grava si temeinica. Este suficient ca amenintarea sa contina posibilitatea producerii acestui rezultat.
Or, in speta, actiunea de amenintare cu folosirea de materii explozive pentru a se provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane sau pagube materiale si-a atins scopul, din declaratiile partilor vatamate rezultand faptul ca mesajele de amenintare le-au provocat temere, motiv pentru care au formulat plangeri penale. Temerea a fost generata de continutul mesajelor de amenintare (de exemplu: "In eventualitatea amplasarii unei bombe cat de protejati sunt turistii din vila contra sariturilor in aer?" sau "In scurt timp vila va fi praf si pulbere"), precum si de numarul si frecventa acestora.
In ceea ce priveste latura subiectiva a infractiunii de amenintare cu folosirea materiilor explozive, ca si in cazul infractiunii de amenintare, infractiunea se savarseste numai cu intentie directa sau indirecta. In speta, inculpatul a prevazut rezultatul faptei sale de amenintare, respectiv producerea unor temeri persoanelor vatamate, pe care desi nu l-a urmarit, a acceptat posibilitatea producerii lui. Deci intentia cu care a actionat inculpatul nu implica intentia de a pune in aplicare fapta cu care ameninta. Sintagma "folosirea materiilor explozive in scopul de a provoca vatamarea corporala sau moartea unor persoane sau pagube materiale" se refera la orientarea pe care a dat-o inculpatul materiilor explozive, in sensul de a fi practic vorba de un uz ilicit al materiilor explozive. In mod gresit au retinut instantele de fond ca prin amenintare trebuia sa se urmareasca provocarea unei vatamari corporale sau a mortii unor persoane sau a unei pagube materiale, fapt ce nu a fost dovedit din moment ce nu s-au gasit la domiciliul inculpatului sau la pensiunile partilor vatamate mijloace materiale ( bunuri sau substante) de natura sa conduca la atingerea "scopului" prevazut de art. 280 alin. 6 Cod penal.
Nu este relevanta pentru retinerea laturii subiective si nici a celei obiective imprejurarea ca inculpatul avea un "control insuficient al actiunilor sale avand un comportament anxios si instabil emotional" ceea ce este confirmat de motivatiile bizare si infantile ale inculpatului indicat fata de actiunile sale ( ca o incapere era prea joasa, ca a fost acuzat ca a furat mancare etc.), astfel cum rezulta din expertiza medico-legala psihiatrica efectuata in cauza, nr. 103/E/17.01.2008, intrucat, tot din acest raport de expertiza rezulta ca inculpatul a avut discernamantul faptelor sale in perioada 26.09.20007-19.10.2007.
Fata de aceste considerente, Curtea a apreciat ca in cauza sunt intrunite elementele constitutive ale infractiuni de amenintare cu folosirea materiilor explozive, prevazuta de art. 286 alin. 7 Cod penal, impunandu-se condamnarea inculpatului pentru savarsirea acestei infractiuni. Pe cale de consecinta, in baza art. 385/15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, va admite recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Brasov impotriva deciziei penale nr. 364/2.11.2010 a Tribunalului Brasov, pe care o va casa sub aspectul solutionarii laturii penale, desfiintand in aceleasi limite si sentinta penala nr. 974/18.05.2010 a Judecatoriei Brasov. Curtea constata ca inculpatul, desi a fost citat in recurs cu mentiunea prezenta necesara in vedere audierii, conform dispozitiilor art. 385/14 alin. 1/1 Cod procedura penala, nu s-a prezentat, situatie in care nu se poate aprecia ca nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil, prevazut de art. 21 alin. 3 din Constitutia Romaniei si de art. 6 paragr. 1 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Circumstantele cauzei sunt diferite astfel de cele din cauzele Mircea c/Romania, Calmanovici c/Romania sau Danila c/Romania, in care inculpatii au fost condamnati in recurs fara sa fie audiati de instanta de recurs. In prezenta cauza instanta de recurs a depus toate diligentele pentru respectarea dreptului la aparare al inculpatului, insa inculpatul nu s-a prezenta in instanta, preferand reprezentarea sa de catre avocatul ales.
Rejudecand, Curtea a apreciat ca pedeapsa de 3 luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de nerespectarea regimului materiilor explozive, corespunde atat gradului de pericol social concret al faptei, cat si periculozitatii inculpatului. Lipsa antecedentelor penale, conduita inculpatului in societate anterior savarsii faptei, atitudinea sa procesuala, constand in recunoasterea savarsirii faptei si regretul manifestat, precum si imprejurarea ca acesta prezinta tulburare de personalitate de tip anxios (evitant), balbism, vor fi retinute circumstante atenuante conform art. 74 alin. 1 lit.a si c, alin. 2 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 2 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 lit. a teza a II-a, b Cod penal.
In baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei pe un termen de incercare de 2 ani si 3 luni, stabilit conform art. 82 Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii s-a suspendat si executarea pedepsei accesorii.
In baza art. 191 alin. 1 Cod procedura penala, inculpatul a fost obligat sa plateasca statului cheltuieli judiciare in suma de 800 lei.
Vor fi mentinute dispozitiile referitoare la lipsa constituirii de parte civila.
In baza art. 189, 192 alin. 3 Cod procedura penala, cheltuielile judiciare avansate de stat in recurs, in care se include si onorariul partial al avocatului desemnat din oficiu, in suma de 50 lei, vor ramane in sarcina statului.
(Decizia penala nr.201/R din 25 martie 2011; dosar nr. 15700/197/2011 )
4