Valorificarea dreptului de deducere a taxei pe valoarea adaugata in cazul tranzactiilor privind materialul lemnos Decizie nr. 1 din data de 08.01.2009
pronunțată de Curtea de Apel Bacau

Prin sentinta civila nr. 72/11 februarie 2008 pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul 2813/110/2007 a fost admisa actiunea formulata de reclamanta S.CH S.RX BACAU in contradictoriu cu paratele DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU si ACTIVITATEA DE CONTROL FISCAL BACAU, au fost anulate decizia nr. 72/02 martie 2007 emisa de DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE si partial decizia de impunere nr. 9832/673/27 decembrie 2006, precum si raportul de inspectie fiscala nr. 9806/27 decembrie 2006 privind obligatia de plata a sumei de 167.577 lei din care 87.681 lei T.V.A suplimentar si 79.896 lei majorari de intarziere si penalizari aferente. Totodata s-a dispus rambursarea sumei de 19.730 lei T.V.A respins la rambursare.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut urmatoarele: Ca urmare a cererii de rambursare T.V.A, reclamanta a solicitat o inspectie fiscala. In raportul de inspectie fiscala a fost respinsa la rambursare suma de 19.730 lei RON reprezentand T.V.A. si s-a calculat un T.V.A. suplimentar in suma de 87.681 lei RON cu majorari de intarziere aferente valorii de 79.896 lei pentru care s-a emis decizia de impunere nr. 9832/073/27.12.2006.
In motivarea deciziei s-au avut in vedere dispozitiile art.6 din Legea contabilitatii republicata si art. 24 alin. 1 lit. a din Codul Fiscal.
Chestiunea de drept dedusa judecatii este aceea daca cele doua societati furnizoare de material lemnos, respectiv S.C O I S.RL si S.C A V S.RL. pentru care s-au efectuat verificari incrucisate au intocmit corect facturile ca platitori de T.V.A. In primul rand se constata ca acestea au fost inregistrate ca platitoare de T.V.A conform codului fiscal atribuit, rezultat din Certificatele de inregistrare fiscala (filele 14 si 15).
In al doilea rand se constata ca inspectia fiscala a verificat perioada 01.01.2001 - 30.06.2005 perioada anterioara verificarii incrucisate si declararea acestora ca inactive prin Ordinul ANAF 447/2006 care nu poate retroactiva.
Vazand si concluziile raportului de expertiza, obiectiunile paratei referindu-se la alta perioada de fapt decat cea retinuta in Raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere nr. 73/12.03.3007 ,instanta constata ca reclamanta nu a incalcat prevederile art6 din Legea 82/1992 si nici art. 14 alin.3 lit. a din Legea 571/2003 astfel incat are dreptul la deducerea T.V.A incorect fiind stabilit T.V.A-ul suplimentar cu majorarile si penalitatile de intarziere aferente.
In baza art. 188 Cod procedura fiscala , instanta a admis actiunea, si pe cale de consecinta a anulat partial decizia nr. 73/02.03.2007 cu privire la suma de 185.509 lei si decizia de impunere nr. 9832/673/27.12.2006 cu privire la aceeasi suma si partial raportul de inspectie fiscala nr. 9806/27.12.2006.
A dispus rambursarea sumei de 19.730 lei TVA respinsa la rambursare. Instanta nu a analizat cererea de actualizare a sumei de rambursat, deoarece reclamanta a formulat-o in concluziile scrise dupa dezbaterea in fond a cauzei.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, parata DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE BACAU in nume propriu si pentru Activitatea de Control Fiscal Bacau, scutit de plata taxei de timbru conform dispozitiilor art. 17 din Legea 146/1997.
In motivarea recursului s-a sustinut ca S.C A V S.RL. si S.C O I S.RL. NEAMT au folosit aparent avizele si facturile fiscale special prevazute de lege pentru livrarea materialului lemnos, iar rezultatele investigatiei fiscale primite de la DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE -ACTIVITATEA DE GONTROL FISCAL NEAMT, nu au putut stabili provenienta legala a documentelor in cauza de la distribuitori autorizati. Societatile aratate au fost declarate inactive prin Ordinul A.N.A.F. nr. 447/2006, fiind indeplinite conditiile prevazute de Ordinul A.N.AF. 575/2006.
Pe de alta parte, facturile emise de S.C O I S.RX NEAMT nu au fost completate cu datele obligatorii prevazute de art. 29 lit. B din Legea 345/2002 si art. 155 al. 8 lit. D din Legea 571/2003, cu privire la adresa completa a beneficiarului, potrivit dispozitiilor art. 29 lit. b din Legea 345/2002, respectiv ale art. 145 al. 8 lit. A din Legea 571/2003 pierzandu-se dreptul de deducere a T.V.A aferente.
Situatia e similara in ce priveste avizele de expeditie intocmite de S.G O I S.RX. NEAMT, nefiind completat locul de unde provine materialul lemnos, fiind incalcate dispozitiile art. 5 lit. b din H.G. 735/1998, precum si referitor la facturile si avizele emise in perioada 16.03.2004 - 12.10.2003 de S.G A V S.RX. NEAMT.
Avand in vedere si ca s-a constatat ca, in perioada 2003 - 2005, societatile indicate nu au depus bilanturi, indicatori financiari, declaratii, deconturi T.V.A. si nu functioneaza la sediul declarat, precum si decizia nr. V din 15.01.2007 a inaltei Curti de Casatie si Justitie s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentintei recurate si respingerea actiunii ca nefondata.
Legal citata, intimata - reclamanta nu a fost reprezentata in fata instantei si nu a formulat cereri in cauza.
Examinand recursul promovat pentru motivele aratate, in conditiile art. 304, 3041 Cod procedura civila, instanta il apreciaza ca fiind fondat pentru considerentele expuse in continuare.
Organele de inspectie fiscala au stabilit ca intimata - reclamanta a inregistrat in evidenta contabila din perioada supusa verificarii, 01.11.2001 -20.06.2005, taxa pe valoarea adaugata deductibila in cuantum de 105.732.910 lei ROL, respectiv de 968.374.241 lei ROL, aferenta facturilor reprezentand achizitii de material lemnos de la S.C OI S.RL. PIATRA NEAMT, respectiv S.C A P S.RL. PIATRA NEAMT.
Documentele in baza carora au fost inregistrate operatiunile in contabilitate, prezentate organelor fiscale constau in facturi fiscale si avize de expeditie sau de insotire.
Pentru valorificarea dreptului de deducere a T.V.A dispozitiile legale stabilesc obligatia reclamantei de justificare a cuantumului taxei cu facturi fiscale sau alte documente legal aprobate, cu elementele obligatorii impuse, de solicitare de la furnizori de facturi fiscale ori documente legale aprobate, de verificare a intocmirii concrete a acestora, iar pentru operatiunile cu o valoare a T.V.A. mai mare de 50 milioane lei ROL sa solicite copia documentului legal care atesta calitatea de platitor de T.V.A a furnizorului - anterior datei de 01 mai 2004 - art. 24 al. 1 lit. a, art. 29 lit. B din Legea 345/2002 in vigoare pana la 31 decembrie 2003, dispozitiile art. 145 al. 3 lit. a, al. 8 lit. a, art. 155 al. 8 Cod fiscal, dupa data de 1 ianuarie 2004.
Examinand documentele pe baza carora intimata - reclamanta a efectuat inregistrarile in contabilitate, instanta constata ca acestea nu respecta conditiile formale impuse de dispozitiile legale aplicabile la data cand au fost emise.
Astfel, pentru facturile fiscale emise de S.C OI S.RL. PIATRA NEAMT lipsesc mentiunile cu privire la sediul cumparatorului fiind incalcate dispozitiile art. 29 lit. Bb din Legea 345/2002 republicata (in vigoare pana la data de 31.12.2003), respectiv ale art. 155 al. 8 lit. d din Codul fiscal (in vigoare dupa data de 01 ianuarie 2004). De asemenea, pentru livrarile materialului lemnos ce a facut obiectul tranzactiilor insemnate in facturile mentionate nu au fost prezentate avizele de expeditie intocmite potrivit dispozitiilor HG. 735/1998.
Referitor la facturile fiscale emise de furnizorul S.G A P S.RX. PIATRA NEAMT instanta constata ca lipsesc mentiunile cu privire la sediul cumparatorului, cu incalcarea dispozitiilor art. 155 al. 8 lit. d Cod fiscal, iar avizele de expeditie/insotire intocmite nu au fost completate corespunzator dispozitiilor HG. 735/1998 in vigoare pana la data de 14 iulie 2004, respectiv ale HG. nr. 427/2004 in vigoare dupa aceasta data, incidente in cauza in temeiul dispozitiilor art. 145 al. 9 din Legea 571/2003 si ale pct. 51 din HG. 44/2004.
Astfel, avizele de expeditie nu cuprind mentiunile cu privire la sediul cumparatorului, locul de unde provin materialele lemnoase, iar la denumirea produselor si cantitate nu sunt indicate pentru fiecare piesa diametrul, lungimea si volumul, fiind respectate dispozitiile art. 3 lit. c coroborate cu art. 5 lit. c, d din HG. 735/1998. Avizele de insotire a marfii intocmite dupa intrarea in vigoare a HG. 427/2004 nu mentioneaza depozitul de unde provine materialul lemnos, documentul de provenienta sau dimensiunile materialelor lemnoase, conform dispozitiilor art. 7 al. 8 lit. a, c din anexa 1 a din HG. 427/2004.
In aceste conditii, avand in vedere si decizia nr. V/2007 pronuntata de inainta Curte de Casatie si Justitie in solutionarea recursului in interesul legii, instanta apreciaza ca nu pot fi retinute ca fiind documente justificative facturile fiscale si avizele de expeditie/insotire prezentate de intimata-reclamanta pentru exercitarea dreptului de deducere/rambursare a taxei pe valoarea adaugata.
In consecinta, in mod legal organele de control au diminuat T.V.A deductibila, stabilind obligatiile corespunzatoare cu privire la T.V.A de plata, majorari de intarziere si penalitatile aferente, cu respingerea rambursarii sumei reprezentand T.V.A solicitat de catre societatea intimata, retinand incalcarea dispozitiilor art. 6 din Legea 82/1991, nefiind respectate conditiile formale obligatorii impuse de lege.
Aspectele referitoare la declararea ca inactive a societatilor furnizoare a materialului lemnos, mentionate anterior, nu au relevanta in cauza avand in vedere ca Ordinul Presedintelui A.N.A.F. 447/2006 prin care furnizorii intimatei au fost declarati inactivi a fost emis ulterior emiterii documentelor analizate sub aspectul indeplinirii conditiilor formale indicate anterior.
Fata de aceste considerente, in temeiul art. 312 al. 1, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, art. 3041 Cod procedura civila, a fost admis recursul, a fost modificata in tot sentinta recurata in sensul respingerii actiunii ca nefondate, instanta de fond stabilind o situatie de fapt neconforma cu inscrisurile cauzei, prezentate de reclamanta, cu consecinta aplicarii eronate a dispozitiilor legale aplicabile.