Caracterul fictiv al tranzactiilor economice. Erori materiale in actele contabile emise de furnizor . Argument insuficient pentru a demonstra carcaterul fictiv al unei tranzactii cu consecinta anularii dreptului de deducere a TVA aferent.

Prin sentinta nr. 4326 din data de 29 octombrie 2012 pronuntata de Tribunalul Mehedinti in dosarul nr. 4797/101/2011 a fost admisa actiunea precizata formulata de reclamanta SC X SRL, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice
A fost anulata partial decizia nr.35/02.09.2011 si decizia de impunere nr.3/25.05.2011 emise de DGFP Mehedinti in sensul ca s-au mentinut obligatiile de plata pentru suma de 1797 lei impozit pe profit, 2822 lei majorari si 275 lei penalitati aferente impozitului pe profit, 849 lei TVA, 539 lei majorari si 127 lei penalitati aferente TVA, precum si celelalte obligatii de plata stabilite prin decizia de impunere.
Pentru a ajunge la aceasta concluzie prima instanata si expertul a avut in vedere ca factura nr.403/26.01.2009 indeplineste conditiile de forma si fond prevazute de legislatia in vigoare, a fost inregistrata corect in evidentele contabile ale furnizorului si cumparatorului, iar operatiunea de achizitionare a bunurilor inscrisa in aceasta factura, dat fiind obiectul de activitate al reclamantei (constructii) a fost necesara, utila si oportuna. Scopul economic al operatiunii de achizitie a obiectelor de inventar inscrise in aceasta factura (schela metalica, panouri metalice,popi metalici) este realizarea obiectelor de activitate inscrise in actul constitutiv. Faptul ca furnizorul nu declara livrarea prin declaratia informativa privind livrarile nu constituie un motiv pentru ca reclamanta, ca beneficiar, sa nu poata inregistra achizitia. Aceeasi este motivarea si pentru calculul TVA aferent facturii anterior mentionate.
Impotriva sentintei a formulat recurs parata DGFP
Criticile recurentei vizand faptul ca tranzactia economica incheiata cu furnizorul SC X SRL nu este reala, fiind astfel inlaturat dreptul de deducere TVA aferent, nu sunt fondate.
Din considerentele expertizei contabile rezulta ca marfurile ce fac obiectul tranzactiei in discutie la acest punct, s-au regasit in listele de inventar intocmite in anul 2009. Obiectele de inventar au fost corect inregistrate in contabilitate, prin debitarea contului 303 si creditarea contului 401. Iesirea obiectelor din inventar s-a contabilizat in concordanta cu dispozitiile OMF nr. 1752/2005 prin debitarea contului 603 .
Chiar in Raportul de Inspectie fiscala se retine ca s-a dispus un control incrucisat la furnizor, finalizat prin Procesul verbal nr. 2536/22042010 unde s-a constatat ca furnizorul a inregistrat in propria contabilitate factura in discutie, ca a declarat-o prin Declaratia cod 394 cu unele erori materiale insa. Erorile din facturile fiscale se pot corecta in conditiile art. 159 C fiscal si in cursul controlului fiscal.
In consecinta, dat fiind toate aceste imprejurari de fapt, Curtea constata ca prin actele de control fiscale ce fac obiectul contestatiei, nu s-a demonstrat caracterul fictiv al operatiunii prin precizarea unor indicii din care sa rezulte ca marfurile nu au existat in fapt si nu au fost tranzactionate in realitate, ci doar consemnate fictiv in contabilitate. Nu s-a invocat de catre organele fiscale, lipsa din inventar a bunurilor, lipsa mentiunilor privind iesirea din inventarul societatii intimate, lipsa documentelor de transport intre comercianti ori lipsa in materialitatea lor a tuturor acestor marfuri .
Singurul argument ce sta la baza inlaturarii dreptului de deducere TVA a fost cel referitor la neregulile privind inregistrarile contabile si fiscale efectuate de furnizor.
Este adevarat ca potrivit principiului neutralitatii TVA, deducerea TVA de catre beneficiar este conditionata si posibila prin colectarea corelativ de catre furnizor.
Cu toate acestea, in conditiile in care beneficiarul detine toate documentele si indeplineste toate conditiile enumerate de dispozitiile legale pentru exercitarea dreptului de deducere TVA, in care nu se invoca argumente privind lipsa in materialitate lor a marfurilor, nu se justifica printr-un scop rezonabil si echitabil, inlaturarea dreptului de deducere.
In plus nu se invoca nici macar lipsa marfurilor la furnizor, ci doar o prezumtia ca intre acesta din urma si proprii sai furnizori nu ar fi avut loc tranzactii reale, ceea ce nu face obiectului controlului judecatoresc in cauza de fata.
Nerespectarea de catre furnizor a obligatiilor legale privind declaratiile contabile si fiscale sunt sanctionabile potrivit legii si presupun obligarea la colectare si la stabilirea unor obligatii fiscale suplimentare, dar nu pot conduce in mod automat la inlaturarea dreptului de deducere al beneficiarului.
Aceste nereguli trebuie coroborate cu prezentarea unor indicii privind caracterul fictiv al tranzactiei legate de inexistenta marfurilor in materialitatea lor.
Intr-o interpretare contrara s-ar crea premisa, pe de o parte a impunerii suplimentare a beneficiarului prin anularea retroactiva a dreptului de deducere si corelativ cu o obligare la colectare a furnizorului care nu a intocmit potrivit legii declaratiile fiscale si contabile .
Premisa ar conduce la o incalcare a principiului neutralitatii ce guverneaza materia TVA .
In concluzie nu sunt incidente dispozitiile art.11 Cod fiscal .
In ce priveste a doua critica prezentata de recurent Curtea retine ca Tribunalul a stabilit corect starea de fapt, in sensul ca centrala de gaze a fost achizitionata conform facturii nr. 267380 din 28 10 2008 si vanduta ulterior la data de 29 10 2008.
Motivatia inlaturarii dreptului de deducere TVA aferent acestei facturi de achizitie astfel cum a fost retinuta prin actul de control fiscal , consta in faptul ca scopul economic al tranzactiei nu a putut fi demonstrat fiind incidente disp. art. 11 alin.1 din legea nr. 571/2003 . In concret s-a precizat ca nu s-a putut realiza un control incrucisat si furnizorul nu a depus declaratiile fiscale si situatiile financiare aferente anilor fiscali 2007, 2008, 2009.
Faptul ca furnizorul a devenit inactiv ulterior emiterii facturii fiscale in discutie nu poate influenta dreptul de deducere exercitat in raport cu data emiterii facturii.
De asemenea, faptul ca organele fiscale nu au fost in masura sa realizeze un control incrucisat la furnizor nu poate constitui argument pentru inlaturarea dreptului de deducere TVA la beneficiar, in lipsa altor argumente care sa demonstreze ca tranzactia fie este fictiva, fie documentele fiscale si contabile depus de beneficiar nu cuprind elementele prevazute expres de lege pentru exercitarea dreptului de deducere.
Pentru nerespectarea dispozitiilor financiar valutare legea prevede sanctiuni contraventionale, iar actul de control fiscal nu indica temeiul de drept potrivit caruia fapta ar atrage inlaturarea dreptului de deducere.
Motivul vizand plata partiala este invocat si sustinut ca temei al inlaturarii dreptului de deducere tva doar in recurs. Se vor avea in vedere si in acest caz considerentele sus expuse pentru factura fiscala nr. 403 din 26.01.2009 .
Recursul a fost respins .