Codul fiscal. -art. 143. alin. 1 din Legea nr. 571/2003 si art. 2. alin. 2 din instructiunile de aplicare a scutirii la TVA pentru exporturi si alte operatiuni similare.
Rambursarea TVA. Refuz justificat de rambursare din cauza lipsei documentelor justificative.
Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a pronuntat in solutionarea unui recurs in interesul legii (decizia V din 15 noiembrie 2007) in sensul ca TVA nu poate fi dedus si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunilor pentru care se solicita deducerea TVA.
Prin sentinta nr. 60 din 28 ianuarie 2009, tribunalul Mures - Sectia Contencios Administrativ si Fiscal , a respins actiunea formulata de reclamanta S.C. V. C. SRL impotriva paratei Directia Generala a Finantelor Publice Mures, avand ca obiect anularea Deciziei nr. 14 din 31 august 2007, 13 din 31 august 2007 si nr. 85 din 31 august 2007, respectiv deciziile de impunere nr. 802 din 13 decembrie 2006, 803 din 13 decembrie 2006 si 126 din 4 mai 2007 si pe cale de consecinta admiterea dreptului de deducere pentru TVA in suma totala de 63.599 lei pe care organul fiscal a respins-o de la rambursare in urma celor trei actiuni de control materialitate in cuprinsul actelor administrativ fiscale.
Instanta de fond a retinut ca in perioada aprilie - decembrie 2006, unitatea reclamanta a efectuat livrari de export catre A. SA Franta pentru care a emis facturi fiscale in valoare totala de 300.031,19 lei pe documente fiind inscrisa mentiunea "scutire cu drept de deducere", fara insa a prezenta documentele justificative prevazute la art. 2 alin. 2 din instructiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exportator si alte operatiuni similare pentru transportul international si pentru operatiunile legate de traficul international de bunuri, prevazut de art. 143 alin. 1 si art. 144 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 aprobate prin ordinul Ministerului Finantelor Publice nr. 1846/2003, pentru operatiunile de expert in valoare de 123.507,01 lei.
S-a mai avut in vedere ca reclamanta a incheiat cu societatea A. din Franta, in calitate de furnizor, contractul de lucru in lohn perfectionare activa nr. 78 din 15 august 2005, avand ca obiect executarea unor lucrari de montaj produse pentru ambalajul produselor comandate, firma franceza punand la dispozitie materiale si subansamble necesare executarii lor precum si subansamble metalice executate in Romania, reclamanta putand furniza societatii franceze si o parte din subansamblele metalice. In anul 2006 S.C. V. C. SRL, in calitate de vanzator, a incheiat cu firma franceza, in calitate de cumparator, contracte de vanzare-cumparare produse din metal. Din lucrarea de expertiza intocmita in cauza s-a retinut ca referitor la contractul de lohn, evidenta materialelor primite spre prelucrare se regaseste in formulare speciale, intocmite de organele vamale prin evidentierea materialelor intrate in regim de import temporar precum si descarcarea lor prin prelucrare si reexport catre beneficiar. Prin contractul de executie produse metal s-a constatat ca societatea tine evidenta produselor pastrate in custodie in format electronic, pe fiecare produs, inregistrandu-se corect, intrarea de produse in baza facturilor de livrare efectuate catre firma franceza iar iesirea se inregistreaza in baza declaratiilor vamale de export prin care se livra efectiv produsul finit de mobilier urban format din produse metalice la care se adauga materiale prevazute spre prelucrare la firma franceza.
In esenta, din analiza actelor contabile, a declaratiilor vamale de export, avandu-se in vedere si variatiile pretului zincului la bursa din Londra, ce determina variatii mari de pret la producatori de zinc, reprezentand cheltuieli suplimentare facturate de furnizor pentru zincarea confectiilor metalice livrate, s-a retinut ca reclamanta nu a facturat serviciile de zincare din cadrul exportului de mobilier urban catre partenerul francez, operatii care nu sunt scutite de TVA. In contractele de vanzare-cumparare nefiind prevazuta clauza ca serviciile de galvanizare sa fie in sarcina cumparatorului, intelegandu-se ca partile au convenit ca vanzatorul sa livreze produsele zincate care nu au fost insa facturate de reclamanta, instanta a apreciat ca reclamantei ii apartine culpa si actiunea sa este nefondata.
Hotararea primei instante a fost atacata cu recurs de reclamanta S.C. V. C. SRL care a cerut anularea Deciziilor nr. 14, 13 si 85 emise de parata la 31 august 2007 precum si a actelor administrative care le-au precedat cu consecinta admiterii dreptului de deducere TVA pentru suma totala de 63.599 lei.
In motivarea recursului s-a criticat analiza cu insuficienta atentie a actelor administrativ fiscale si probelor administrate, precum si motivarea sentintei, considerandu-se ca nu s-a raspuns in fapt si drept la toate argumentele formulate.
Recurenta a precizat ca prima instanta nu a inteles natura raporturilor juridice dintre parti si nu a analizat in amanunt modalitatea in care se desfasoara relatiile comerciale, ignorand complet concluziile expertizei.
In recurs s-au relevat pe larg constatarile din raportul de expertiza si raspunsul dat de expert la obiectivele stabilite, recurenta subliniind ca rezulta indubitabil ca fiind livrat la extern produs finit, nu s-a putut livra numai partea de servicii conform contractului de lohn ci s-a livrat complet (metal + montaj) respectiv s-a livrat o masa cu toate componentele (repere metalice) iar in conditiile in care partenerul de afaceri achita la termenele contractuale atat facturi de metal cat si facturi de montaj, valoarea facturilor de metal nu poate fi cuprinsa in declaratiile vamale, deoarece in aceste conditii s-ar inregistra o dublare de suma pentru valoarea metalului. In momentul emiterii unei facturi de metal, s-a incheiat cu firma franceza un proces-verbal de custodie din care rezulta ca repere raman in custodia S.C. V. C. SRL pentru prelucrare si avand acelasi regim ca si importul temporar.
Parata intimata Directia Generala a Finantelor Publice Mures a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului reclamantei, sustinand ca, instanta de fond in mod corect a retinut ca din perspectiva prevederilor art. 143 alin. 1 din Legea nr. 571/2003 si art. 2 alin. 2 din instructiunile de aplicare a scutirilor de TVA pentru exporturi si alte operatiuni similare [___.], art. 4 alin. 4 din acelasi act normativ, reclamanta nu a justificat regimul de scutire cu documentele cerute de legiuitor.
Intimata a negat justetea sustinerilor reclamantei recurente potrivit carora valoarea facturilor de metal nu poate fi inclusa in declaratiile vamale, deoarece partenerul francez achita la termenele contractuale atat facturi de metal cat si de montaj, astfel ca s-ar inregistra o dublare a sumei pentru valoarea metalului. Argumentul intimatei a fost acela ca in situatia in care produsele de metal sunt incorporate in produse final , urmand a fi exportate odata cu acesta, este necesara intocmirea declaratiilor vamale de export in baza facturilor externe emise pentru valoarea totala a produsului, iar reclamanta nu a intocmit aceste documente conform reglementarilor vamale in vigoare.
De asemenea, intimata a contestat si apararea recurentei in sensul ca fiind vorba de diferente mari de pret, care nu puteau fi estimate nici la inceputul anului si nici macar in decursul unei luni, s-a convenit cu partenerul francez ca acesta sa accepte de doua ori pe an sa se factureze si sa achita diferenta de pret, in functie de cantitatile zincate, aceste sume nu pot fi cuprinse in nicio declaratie vamala. Sub acest aspect, intimata a sustinut ca la data livrarii produselor la export, unitatea trebuie sa intocmeasca factura fiscala, factura externa si declaratie vamala de export pentru intreaga valoare a marfii care a fost scoasa de pe teritoriul tarii, situatie in care putea justifica realitatea operatiunilor desfasurate, cu atat mai mult cu cat modul de intocmire a respectivelor documente nu este legat de modalitatea in care se efectueaza plata operatiunilor economice realizate.
Recurenta a raspuns la intampinarea paratei privind punctul de vedere exprimat de alti inspectori fiscali in cadrul controalelor anterioare.
Analizand hotararea atacata prin prisma motivelor invocate, tinand cont si de incidenta prevederilor art. 3041 Cod procedura civila, instanta constata ca recursul reclamantei este nefondat.
In primul rand perioada supusa inspectiei fiscale ca urmare a optiunii de rambursare a TVA cu privire la care s-au emis deciziile de impunere contestate este 1 aprilie 2006 - 31 decembrie 2006, livrarile de la o data ulterioara nefacand obiectul prezentei cauze.
In esenta, motivul pentru care organul de inspectie fiscala a constatat ca pentru livrarile la extern din perioada respectiva nu se justifica cererea reclamantei este acela ca, aceasta nu a prezentat documentele justificative, conform prevederilor legale incidente in materie.
De altfel, recurenta, in motivarea recursului sau, nu face dovada existentei acestor documente ci, incearca sa justifice ca sunt suficiente documentele intocmite de ea pentru acceptarea TVA la rambursare, in principal prin concluziile expertului contabil care a efectuat o expertiza in cauza si care si-a exprimat o parere proprie legata de interpretare a legii. Dupa ce practic reda textual o mare parte din raportul de expertiza, recurenta subliniaza ca valoarea facturilor de metal nu poate fi cuprinsa in declaratia vamala, deoarece in aceste conditii s-ar inregistra a o dublare de suma pentru valoarea metalului, argument care, pe langa faptul ca nu este intemeiat din punct de vedere juridic, pe baza unor dispozitii legale in materia fiscala, a fost in mod justificat combatut de intimata. Facturile externe care stau la baza intocmirii declaratiilor vamale de export, trebuie emise pentru valoarea totala a produsului, neexistand nicio justificare pentru care valoarea produselor de metal incorporate in produsul finit exportat sa nu se regaseasca in documentele fiscale respective. Motivul legat de existenta unor diferente mari de pret, este cel putin pueril, deoarece situatia reala a operatiunile desfasurate trebuie sa rezulte tocmai din corecta si completa intocmire a documentelor fiscale.
Instanta nu poate accepta drept argument pentru admiterea recursului reclamantei, faptul ca la controalele fiscale anterioare, alti inspectori fiscali au apreciat ca documentele justificative sunt insuficiente, ea fiind obligata sa verifice respectarea intocmai a dispozitiilor legale in materia deducerilor de TVA.
Inalta Curte de Casatie si Justitie s-a si pronuntat in solutionarea unui recurs in interesul legii (Decizia V din 15 ianuarie 2007) in sensul ca TVA nu poate fi dedusa si nici nu se poate diminua baza impozabila la stabilirea impozitului pe profit in situatia in care documentele justificative prezentate nu contin sau nu furnizeaza toate informatiile prevazute de dispozitiile legale in vigoare la data efectuarii operatiunilor pentru care se solicita deducerea TVA.
Deci, cu atat mai putin cererea reclamantei putea fi acceptata, in lipsa tuturor documentelor justificative, asa cum s-a retinut in rapoartele de inspectie fiscala.
Faptul ca expertul face trimitere la justificarea scutirii de TVA, mai precis la documentele justificative incepand cu 1 ianuarie 2007, nu are relevanta, in speta fiind vorba de o perioada anterioara. In plus, modalitate concreta de inregistrare a operatiunilor din punct de vedere fiscal rezulta din articolele corespunzatoare din Codul fiscal si Instructiunile de aplicare privind operatiunile scutite de TVA si regimul scutirilor, legiuitorul stabilind aceste modalitati, nu expertul care trebuie doar sa constate daca in raport de actele puse la dispozitie s-au respectat sau nu normele legale incidente spetei deduse judecatii.
Fata de cele ce preced, vazand si prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila recursul a fost respins ca nefondat.