O.G 115/2004 Ordinul 721/2005. Spor de 50% pentru chirurgi.
Prin sentinta civila nr.706 din 12 mai 2009 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr.3276/102/2008, s-a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Mures, s-a respins lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Sanatatii Publice, s-a respins exceptia inadmisibilitatii capatului de cerere privind obligarea in solidar a paratilor la plata pentru viitor a despagubirilor si s-a admis in parte actiunea formulata de reclamantii R. G., D. M., L. M., D.M. si D. S. in contradictoriu cu paratii Spitalul Municipal Sighisoara, si Ministerul Sanatatii Publice.
Prima instanta a obligat paratii in solidar sa plateasca in favoarea fiecarui reclamant o despagubire echivalenta cu diferentele de drepturi salariale reprezentand sporul de 50% din salariul de baza pentru conditii deosebit de periculoase, calculat pentru timpul efectiv lucrat in blocul operator, incepand cu data de 23.12.2005, ori cu data angajarii la Spitalul Municipal Sighisoara daca este ulterioara acestei date si pana la incetarea starii de discriminare a reclamantilor, sumele urmand a fi actualizate in functie de rata inflatiei, de la scadenta lunara a fiecareia pana la data platii efective.
De asemenea, instanta a obligat paratul Spitalul Municipiului Sighisoara sa inscrie in carnetele de munca ale reclamantilor mentiunile corespunzatoare acordarii drepturilor banesti mentionate, a respins restul pretentiilor reclamantilor si a obligat paratii la plata sumei de 4165 lei catre reclamanti, cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca desi Ministerul Sanatatii Publice nu are calitate de angajator, are legitimare procesuala pasiva, intrucat are atributii privind elaborarea bungetului de venituri si cheltuieli ale institutiilor sanitare publice.
Pe fondul cauzei prima instanta a retinut ca reclamantii sunt angajati la Spitalul Municipal Sighisoara, in functia de medici obstetricieni - ginecologi, desfasurandu-si activitatea de chirurgie atat in cadrul sectiilor de specialitate, cat si in blocul operator.
Prin OUG nr.115/2005 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevazut ca sporurile se acorda in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, iar la lit.e s-a prevazut sporul pentru conditii deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005, la art.13 lit.e al OUG mentionat, s-a introdus mentiunea ca personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care isi desfasoara activitatea in coditii deosebit de periculoase.
Prin OG nr.17/2008, art.13 lit.e a fost modificat in ceea ce priveste sintagma personalul blocului operator prevazandu-se "personalul incadrat in blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului Sanatatii nr.721/2005, prin care s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza, in anexa 2 la lit. d pct.4, s-a prevazut ca se acorda sporul de 50% din salariul de baza personalului mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator.
Prima instanta a mai retinut ca acordarea acestui spor numai personalului mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator, excluzand categoria medicilor, care isi desfasoara activitatea in blocul operator, este discriminatorie, in contextul in care si acestia din urma isi desfasoara activitatea in conditii deosebit de periculoase.
Impotriva acestei hotarari au declarat recurs atat reclamantii, cat si paratii.
Astfel, recurentii reclamanti, au solicitat modificarea in parte a hotararii atacate, in sensul admiterii cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentii reclamanti au aratat ca pentru perioada in litigiu nu s-a tinut o evidenta concreta a timpului efectiv desfasurat in blocul operator, intrucat timpul operatiilor nu poate fi evidentiat, pentru ca durata unei interventii este diferita de la caz la caz.
Recurentii au mai aratat ca actele normative care reglementeaza indreptatirea personalului mediu la sporul de 50% pentru conditii deosebit de periculoase nu face distinctie dupa numarul de ore lucrate efectiv in blocul operator, iar sporul nu se raporteaza la ore, ci la salariul de baza.
In drept, reclamantii au invocat dispozitiile art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de procedura civila.
Spitalul Municipal Sighisoara a solicitat, in principal, casarea sentintei atacate, iar, in subsidiar, modificarea acesteia in parte in sensul respingerii actiunii reclamantilor ca neintemeiata.
Recurentul a invocat motivul de casare prevazut de art. 304 pct. 5 din Codul de procedura civila sub aspectul faptului ca in minuta si in dispozitiv se precizeaza ca data a pronuntarii hotararii 12 iunie 2008, in conditiile in care in sentinta se arata ca sedinta publica a avut loc la data de 12 mai 2009, aspect care atrage nulitatea hotararii.
Recurentul parat a mai aratat ca desi in considerente prima instanta motiveaza solutia de respingere a exceptiei lipsei partiale a dreptului la actiune invocata de Ministerul Sanatatii Publice, in dispozitiv lipseste solutia pe aceasta exceptie, iar cu privire la exceptia necompetentei materiale, instanta s-a pronuntat prin dispozitiv, insa nu este analizata aceasta exceptie in considerentele sentintei.
Recurentul a precizat ca paratii nu sunt angajati ai blocului operator, neexistand o astfel de structura in cadrul Spitalului Municipal Sighisoara, ci o sala de operatii, iar actele normative care reglementeaza acordarea sporului solicitat de reclamanti prevad in mod expres ca de acesta beneficiaza numai personalul mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator, astfel ca hotararea atacata este nelegala.
Recurentul a mai criticat solutia primei instante sub aspectul acordarii cheltuielilor de judecata, in contextul in care xerocopia chitantei depusa la dosarul cauzei face dovada platii onorariului avocatial in baza contractului de asistenta juridica nr.108/2009 fiind achitat de o persoana care nu are calitatea de reclamant, iar nu in baza contractului de asistenta juridica nr.109/2009.
In drept, recurentul Spitalul Municipal Sighisoara a invocat dispozitiile art.105 alin.2, art.304 pct.5, 7, 8, 9 din Codul de procedura civila.
Paratul Ministerul Sanatatii Publice a solicitat prin recursul promovat, modificarea in parte a sentintei atacate, in sensul admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive si respingerii actiunii reclamantilor.
In motivarea recursului, paratul a aratat ca nu are legitimare procesuala pasiva in cauza,intrucat nu are atributii in privinta platii drepturilor salariale.
De asemenea, Ministerul Sanatatii Publice a aratat ca potrivit Ordinului nr.1778/2006 in blocul operator se poate incadra numai personal mediu si auxiliar sanitar si numai aceste categorii de salariati pot beneficia de sporul de 50% din salariul de baza pentru conditii deosebit de periculoase, hotararea primei instante fiind nelegala sub acest aspect.
In drept, recurentul Ministerul Sanatatii Publice a invocat dispozitiile art.304 pct.8 si 9, art.312 alin.3 si art. 304 ind.1 din Codul de procedura civila.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., instanta de control judiciar a retinut urmatoarele:
Cu privire la motivul de casare prevazut de art.304 pct.5 din Codul de procedura civila, invocat de recurentul Spitalul Municipal Sighisoara, respectiv acela ca prin hotararea data, instanta a incalcat formele de procedura prevazute sub sanctiunea nulitatii de art.105 alin.2 din Codul de procedura civila, constata ca ultimul termen de judecata in fata primei instante a fost la data de 05 mai 2009, cand s-a amanat pronuntarea pentru data de 12 mai 2009. Atat in minuta, cat si in dispozitivul hotararii s-a facut mentiunea ca sentinta a fost pronuntata la data de 12 iunie 2008.
In practicaua hotararii s-a mentionat corect faptul ca mersul dezbaterilor si sustinerile in fond ale partilor au fost consemnate in incheierea din data de 05 mai 2009, cand instanta a dispus amanarea pronuntarii la data de 12 mai 2009.
Conform art.105 alin.2 din Codul de procedura civila actele indeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un functionar necompetent se vor declara nule numai daca prin aceasta s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate inlatura decat prin anularea lor. In cazul nulitatilor prevazute de lege, vatamarea se presupune pana la dovada contrara.
Intr-adevar, din eroare, in dispozitiv si in minuta, s-a mentionat ca data a pronuntari hotararii 12 iunie 2008, fiind in mod evident o eroare materiala, care poate fi indreptata urmand procedura reglementata la art. 281 din Codul de procedura civila.
Aceasta eroare insa nu constituie un motiv de nulitate a hotararii, care sa atraga incidenta dispozitiilor art.304 pct.5 din Codul de procedura civila, aceasta cu atat mai mult cu cat chiar lipsa din dispozitiv a mentiunii ca pronuntarea s-a facut in sedinta publica atrage nulitatea relativa a hotararii, numai daca se dovedeste ca s-a produs o vatamare care nu poate fi inlaturata decat prin anularea hotararii, or, in speta s-a mentionat din eroare o alta data decat cea consemnata in practicaua hotararii, fiind evident faptul ca hotararea s-a pronuntat la data de 12 mai 2009.
Prin urmare, Curtea a constatat ca nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art.304 pct.5 din Codul de procedura civila.
In ceea ce priveste exceptia lipsei partiale a dreptului la actiune invocata de Ministerul Sanatatii Publice, Curtea a inlaturat criticile recurentului Spitalul Municipal Sighisoara, in sensul ca lipseste din dispozitiv solutia primei instante asupra acestei exceptii, cu toate ca in considerente este argumentat motivul respingerii exceptiei.
In acest sens, Curtea a constatat ca asupra acestei exceptii prima instanta s-a pronuntat prin incheierea din data de 05 martie 2009, astfel ca solutia nu trebuia reiterata in dispozitivul hotararii.
Referitor la mentiunea din dispozitivul hotararii privind respingerea exceptiei necompetentei materiale, Curtea a constatat ca intr-adevar, in cuprinsul hotararii nu se regasesc motivele solutiei asupra acestei exceptii.
In acest sens, instanta constata ca aceasta exceptie a fost solutionata de prima instanta pe parcursul judecarii procesului, respectiv prin incheierea din data de 05 martie 2009. Era inutil ca instanta sa reia considerentele deja expuse in incheierea de la acea data cu privire la exceptia in discutie, cum, de altfel, nu era necesar a se relua in dispozitivul hotararii solutia asupra acestei exceptii, insa faptul ca totusi s-a facut aceasta mentiune, nu atrage nicio sanctiune.
In ceea ce priveste respingerea exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a Ministerului Sanatatii Publice, critica formulata de acest recurent urmeaza a fi inlaturata, constatand ca in mod legal prima instanta a respins aceasta exceptie, intrucat, desi nu are calitatea de angajator in raport cu reclamantii, Ministerul Sanatatii Publice are legitimare procesuala pasiva, pentru ca, potrivit art.1 din HG nr.862 din 28 iunie 2006, privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii Publice, acesta este organ de specialitate al administratiei publice centrale, cu personalitate juridica, in subordinea Guvernului si reprezinta autoritatea centrala in domeniul asistentei de sanatate publica, avand ca atributii principale, potrivit art.2 din acelasi act normativ, printre altele, asigurarea, in colaborare cu institutiile administratiei publice centrale si locale, resurselor umane, materiale si financiare necesare functionarii institutiilor din sistemul de sanatate, urmarind gestionarea eficienta a resurselor alocate sistemului de sanatate. De asemenea Ministerul Sanatatii Publice are atributii privind fundamentarea necesarului de servicii medicale, precum si resurselor financiare pentru functionarea sistemului de sanatate. Totodata, potrivit prevederilor art.4, pct.48 din HG nr.862/2006, Ministerul Sanatatii Publice elaboreaza norme metodologice pentru elaborarea bugetului de venituri si cheltuieli de catre institutiile sanitare publice si (pct.49) avizeaza bugetele de venituri si cheltuieli ale institutiilor publice aflate in subordinea, sub autoritatea sau in coordonarea sa.
In consecinta, Curtea a inlaturat criticile recurentului Ministerul Sanatatii Publice sub aspectul legitimarii procesuale pasive a acestuia.
Pe fondul cauzei, Curtea a constatat ca reclamantii sunt angajati ai Spitalului Municipal Sighisoara, in functia de medici obstetricieni - ginecologi, specificul muncii acestora presupunand desfasurarea activitatii atat in cadrul sectiilor de specialitate, cat si in blocul operator.
Prin OUG nr.115/2004 privind salarizarea si alte drepturi ale personalului contractual din unitatile sanitare publice din sectorul sanitar, la art.13 s-a prevazut ca sporurile se acorda in raport cu conditiile in care se desfasoara activitatea, iar la lit.e s-a prevazut sporul pentru conditii deosebit de periculoase.
Prin Legea nr.125/2005 la art.13 lit.e al OUG mentionata s-a introdus mentiunea ca personalul blocului operator constituie o categorie de personal medico-sanitar care isi desfasoara activitatea in conditii deosebit de periculoase.
Prin OG nr. 17/2008, art. 13 lit. e a fost modificat in ceea ce priveste sintagma personalul blocului operator prevazandu-se “personalul incadrat in blocul operator".
Prin Ordinul Ministrului sanatatii nr.721/2005 s-a aprobat Regulamentul privind acordarea sporurilor la salariile de baza, regulamentul stabilind obiectivele si principiile, precum si criteriile de acordare a acestor sporuri, avandu-se in vedere factori cum ar fi riscul de imbolnavire, solicitarea nervoasa, indicii de morbiditate. In Anexa 2 la lit. d pct. 4 din Regulament s-a prevazut ca se acorda sporul de 50% din salariul de baza personalului mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator.
La incadrarea locurilor de munca in categoriile enuntate de lege si regulament au fost avuti in vedere factori precum natura factorilor nocivi, intensitatea de actiune a acestora asupra organismului, durata de expunere la actiunea factorilor nocivi, conditii de munca ce implica efort fizic, suprasolicitare nervoasa (art. 7 din Regulament).
Aceleasi norme ale regulamentului reglementeaza situatia particulara a persoanelor care isi desfasoara activitatea la unul din locurile de munca prevazute in regulament sau isi desfasoara activitatea fractionat in mai multe locuri de munca (art.11 si 13 din Regulament) cum este situatia medicilor ginecologi, care pot si trebuie sa beneficieze de sporul prevazut pentru locurile de munca respective, proportional cu timpul efectiv lucrat in aceste locuri.
Conform statelor de plata aflate la dosarul cauzei reclamantii nu au primit sporul de 50% pentru desfasurarea activitatii in conditii deosebit de periculoase.
Angajatorul a omis sa aiba in vedere natura acestui spor sau mai exact conditiile exprese de acordare, respectiv "medicii din blocul operator si sala de operatii, unde exista risc de contaminare, executand interventii chirurgicale de urgenta" . Acest spor poate si trebuie sa fie acordat, in situatiile de exceptie prevazute de lege, respectiv in legatura cu efectuarea interventiilor de urgenta.
Astfel cum s-a aratat anterior, in general, atat conditiile de stabilire a procentelor de spor, cat si incadrarea locurilor de munca in diferite categorii, au in vedere acoperirea in plan material a riscului de imbolnavire sau prevenirea imbolnavirilor de orice natura, pe care le presupune activitatea in mediul spitalicesc.
Specificul activitatii reclamantilor presupune desfasurarea activitatii atat in conditii ce solicita o incordare psihica foarte ridicata, conditii deosebite, in compartimente cu paturi postoperatoriu ( anexa 3 lit. b pct. 17), cat si in blocul operator (anexa 2 lit. d pct.4).
Desfasurarea, in mod obiectiv, a activitatii in doua compartimente distincte (sectie si bloc operator), naste in favoarea reclamantilor dreptul la aplicarea prevederilor art.11/13 din Regulament.
Aceste din urma dispozitii legale nu presupun indeplinirea conditiei ca o categorie de personal, vizata astfel, sa fie cuprinsa expres in anexa corespunzatoare a regulamentului, ci presupun doar, ca activitatea sa se desfasoare si in locurile de munca, altele decat cele obisnuite sau curente.
Instanta a constatat ca reclamantii au fost discriminati, avand in vedere politica salariala a angajatorului, care fara o explicatie rezonabila a acordat sporul de 50% numai personalului mediu sanitar si auxiliar sanitar incadrat in blocul operator, excluzand categoria medicilor ginecologi, care isi desfasoara activitatea in blocul operator.
Prevederile art.11 si 13 din Regulament ofera angajatorului posibilitatea de a aplica in mod echitabil legislatia de salarizare in raport de specificul activitatii salariatului, locul sau locurile unde isi desfasoara activitatea si riscurilor de imbolnavire la care este supus.
Prin sistemul de salarizare (institutie de dreptul muncii), se intelege ansamblul principiilor, obiectivelor, elementelor si formelor salarizarii care determina conditiile de stabilire si acordare a salariilor (salariul compunandu-se din salariul de baza, indemnizatii, sporuri si adaosuri, conform art.155 din Codul muncii). Or, sistemul de salarizare este guvernat, printre altele, de doua principii fundamentale: cel al egalitatii de tratament (art.154 din Codul muncii) si cel al diferentierii salariilor numai in raport cu nivelul studiilor, cu treptele sau gradele profesionale, cu calitatea si cantitatea muncii, respectiv conditiile de munca.
Astfel, considerentul pentru care se acorda sporul de 50% este desfasurarea activitatii in conditii deosebit de periculoase, iar reclamantii si-au desfasurat activitatea in blocul operator in aceleasi conditii ca personalul mediu sanitar si personalul auxiliar sanitar.
Chiar daca reclamantii si-au intemeiat cererea si pe dispozitiile Legii nr.137/2000, in concret pretentiile acestora ce fac obiectul actiunii vizeaza modalitatea de calcul si plata a drepturilor salariale aferente activitatii desfasurate si in considerarea locului/ locurilor de munca in care aceasta s-a desfasurat efectiv.
In acelasi context, Curtea a constatat ca reclamantii au depus la dosarul cauzei, sentinta civila nr.1287 din 20 iunie 2008 a Tribunalului Mures, ramasa irevocabila prin decizia nr. 1561/R din data de 14 noiembrie 2008 a Curtii de Apel Tg.-Mures (filele 6-11), prin care s-a recunoscut colegilor reclamantilor, medici chirurgi la Spitalul Municipal Sighisoara, dreptul la sporul de 50% din salariul de baza pentru conditii deosebit de periculoase.
Analizand cererea reclamantilor din perspectiva celor doua hotarari judecatoresti invocate, precum si deciziile nr.1639/R din 02.12.2008 si nr. 1610/R din 15.10.2009 pronuntate de Curtea de Apel Tg.-Mures, instanta a constatat ca la nivelul instantei de control judiciar exista o practica judiciara constanta in privinta problemei juridice aflata in discutie, in sensul recunoasterii dreptului medicilor care isi desfasoara activitatea si in blocul operator la acordarea sporului de 50% pentru conditii deosebit de periculoase.
Prin urmare, reclamantii au o speranta legitima de a obtine drepturile banesti solicitate, neexistand vreo justificare obiectiva si rezonabila pentru o diferenta de tratament a reclamantilor in raport de alte persoane aflate in situatii similare. In caz contrar, s-ar crea o alta situatie de discriminare in ceea ce-i priveste pe reclamanti, din perspectiva prevederilor art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului coroborat cu art.1 din Protocolul nr.1 la aceeasi conventie (cauza Beian impotriva Romaniei).
Avand in vedere aceste argumente instanta de control judiciar a constatat ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate doar in parte, in sensul in care despagubirile li se cuvin numai pentru timpul efectiv lucrat in blocul operator, incepand cu data de 23.12.2005, urmand a respinge din aceasta perspectiva recursul reclamantilor.
Astfel, imprejurarea ca pentru perioada in litigiu nu s-a tinut de catre angajator o evidenta riguroasa a timpului petrecut in blocul operator, nu este de natura a determina indreptatirea reclamantilor la acordarea acestui spor pentru toata perioada mentionata, aceasta intrucat prevederile regulamentului mai sus-mentionat sunt clare in privinta dreptului medicilor care isi desfasoara activitatea atat in cadrul sectiilor, cat si in blocul operator.
Referitor la cheltuielile de judecata in prima instanta, la plata carora au fost obligati paratii,Curtea a constatat ca reclamantii au dovedit cuantumul acestor cheltuieli cu chitanta nr.106 din 05.02.2009 (fila 201).
Astfel, conform chitantei mentionate, R. G., prin mandatar R. C., a achitat Societatii civile de avocati B. & M. suma de 4165 lei, reprezentand onorariu avocatial conform contractului de asistenta juridica nr.109/2009.
Conform imputernicirii avocatiale aflata la fila 40 in dosarul primei instante, reclamantul R. G., atat in nume propriu, cat si in calitate de mandatar al celorlalti reclamanti a incheiat contractul de asistenta juridica nr.109/2009. Din aceasta perspectiva in mod legal prima instanta a constatat ca este intemeiata si probata cererea reclamantilor de obligare a paratilor la plata cheltuielilor de judecata.
Imprejurarea ca plata sumei de bani reprezentand onorariu avocatial s-a facut de catre reclamantul R.G., prin mandatar, R. C., nu schimba cu nimic situatia retinuta anterior, atata timp cat plata s-a facut pentru serviciile prestate in baza contractului nr. 109/2009.
In ceea ce priveste chitanta aflata la fila 172 in dosarul primei instante, in cuantum de 6400 lei reprezentand onorariu avocatial achitat de G. M. B. in baza contractului de asistenta juridica nr.108/2009, instanta a inlaturat-o constatand ca face dovada achitarii onorariului avocatial intr-o alta cauza si din eroare a fost atasata la acest dosar. Astfel, paratii nu au fost obligati sa achite aceasta suma, ci suma de 4165 lei, conform chitantei de la fila 201 din dosarul Tribunalului.
Fata de cele retinute mai sus, Curtea a inlaturat si aceste critici formulate de recurentul Spitalul Municipal Sighisoara.
In consecinta, Curtea a constatat ca nu este incident niciunul din motivele de nelegalitate invocate de recurenti, astfel ca in temeiul dispozitiilor art.312 alin.1 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondate recursurile declarate atat de catre reclamanti cat si de catre parati, impotriva sentintei civile nr.706 din 12 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 3276/102/2008.