Calitatea de reprezentant legal . Legea nr. 51/1995
Prin sentinta civila nr.1918 din 08.12.2008 a Tribunalului Mures, pronuntata in dosarul nr. 6096/2004 s-a constatat perimata contestatia formulata de contestatoarea G. V. I. M. I. impotriva dispozitiei nr.265 din 26.10.2004 emisa de paratul Primarul orasului Iernut.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca la data de 23 mai 2005 cauza a fost suspendata in temeiul art.155 ind.1 din Codul de procedura civila, cauza ramanand in nelucrare mai mult de un an din culpa partii.
Impotriva acestei hotarari reclamanta a formulat recurs, solicitand respingerea exceptiei perimarii, casarea sentintei atacate si trimiterea cauzei pentru rejudecare primei instante, pentru ca nu a intrat in cercetarea fondului.
In motivarea recursului, recurenta a aratat ca in mod nelegal instanta a dispus suspendarea cauzei in baza art.155 ind.1 din Codul de procedura civila, in conditiile in care s-a pus in vedere aparatoarei contestatoarei sa raspunda solicitarilor expertului, fara a se emite o adresa in acest sens catre contestatoare. Astfel, contestatoarei nu i se poate imputa vreo culpa pentru lasarea in nelucrare a pricinii.
De asemenea, s-a invocat faptul ca incheierea prin care s-a dispus suspendarea cauzei nu a fost comunicata legal contestatoarei, comunicarea realizandu-se gresit in localitatea Sfantu Gheorghe din judetul Harghita, in loc de judetul Covasna. Prin urmare, a intervenit o suspendare a curgerii termenului de perimare pe toata durata suspendarii judecatii.
In drept, recurenta a invocat dispozitiile art.304 pct. 9 si art.312 alin.3 din Codul de procedura civila.
Intimatul parat a formulat intampinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanta si mentinerea sentintei pronuntata de Tribunalul Mures. In acest sens, intimatul a aratat ca suspendarea judecarii cauzei a fost chiar solicitata de aparatoarea contestatoarei, care o reprezenta pe aceasta in baza unui contract de asistenta juridica, astfel ca incheierea de suspendare este legala.
De asemenea, s-a mai aratat ca recurenta isi invoca propria culpa atat in ceea ce priveste motivul suspendarii cat si lasarea cauzei in nelucrare mai mult de un an.
Examinand sentinta atacata din perspectiva motivelor invocate, precum si a dispozitiilor art. 304 ind. 1 C.pr.civ., instanta de control judiciar a constatat ca recursul promovat este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata, reclamanta a contestat, in contradictoriu cu paratul Primarul Orasului Iernut, dispozitia nr.265 din 26.10.2004 emisa de acesta din urma.
In cuprinsul cererii de chemare in judecata, reclamanta a indicat domiciliul sau ca fiind in Sfantu Gheorghe, precum si domiciliul ales la sediul Cabinetului individual de avocatura G.A., in Tg.-Mures, aceasta fiind aparatorul ales al contestatoarei, conform imputernicirii avocatiale aflate la fila 13 in dosarul primei instante.
La termenul din data de 07 aprilie 2005 instanta a pus in vedere reprezentantei contestatoarei sa indice in scris anumite aspecte relevante pentru efectuarea expertizei in constructii dispusa in cauza, precum si sa achite onorariul provizoriu pentru expertiza.
Intrucat aceste dispozitii ale instantei nu au fost respectate si prin acesta se determina amanarea cauzei si imposibilitatea efectuarii expertizei, la termenul din data de 23 mai 2005 instanta a dispus, chiar la cererea reprezentantei contestatoarei, suspendarea judecarii cauzei, in baza art. 155 ind. 1 din Codul de procedura civila, pana cand reclamanta urma sa se conformeze dispozitiilor instantei.
Recurenta sustine ca suspendarea s-a dispus nelegal prin aceasta incheiere, intrucat instanta era obligata sa emita o adresa catre contestatoare prin care sa-i puna in vedere sa se conformeze dispozitiilor mentionate.
Curtea va inlatura aceasta sustinere a recurentei, constatand ca aceasta avea aparator ales, la sediul caruia isi alesese si domiciliul procesual, in vederea comunicarii actelor procedurale.
Conform imputernicirii avocatiale depusa la fila 13 in dosarul Tribunalului, d-na avocat G. A. a fost imputernicita de catre reclamanta, in baza contractului de asistenta juridica sa exercite activitatile prevazute de art.3 din Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat in fata Tribunalului Mures, text legal potrivit caruia activitatea avocatului se realizeaza printre altele si prin reprezentare in fata instantelor de judecata.
Prin urmare, independent de continutul contractului de asistenta juridica incheiat intre parti, in fata Tribunalului Mures, d-na avocat s-a legitimat prin imputernicirea avocatiala, cu continutul mentionat, respectiv ca reprezentant al reclamantei.
Fata de aceasta imprejurare, nu exista nicio obligatie in sarcina instantei de a emite vreo adresa catre contestatoare, in contextul in care reprezentatul acesteia s-a prezentat la termenele de judecata si i s-a pus in vedere de catre instanta indeplinirea anumitor obligatii, iar domiciliul ales al reclamantei pentru comunicarea actelor procedurale era tot la cabinetul avocatial.
In acest context, reprezentanta reclamantei avea obligatia sa o informeze pe aceasta din urma de obligatiile stabilite de instanta, in vederea efectuarii expertizei dispusa in cauza, iar cu toate acestea, chiar reprezentanta contestatoarei a solicitat suspendarea cauzei, asa cum rezulta din continutul incheierii in discutie.
Referitor la comunicarea acestei incheieri, Curtea a constatat ca, pe langa faptul ca reprezentata reclamantei a fost cea care a solicitat suspendarea judecarii cauzei, fiind prezenta la termenul de judecata din data de 23 mai 2005 si cunoscand dispozitia instantei de judecata si dincolo de faptul ca reclamanta avea domiciliul ales la cabinetul individual de avocatura al aparatorului ales, instanta a dispus comunicarea acestei incheieri si la domiciliul reclamantei, astfel cum a fost indicat prin cererea de chemare in judecata, Sfantu Gheorghe.
Este adevarat ca pe dovada de comunicare a incheierii, aflata la fila 83 in dosarul Tribunalului, s-a mentionat judetul Harghita, astfel cum s-a indicat in cererea de chemare in judecata, insa, asa cum rezulta de pe stampila postei, actul de procedura a fost comunicat la adresa din localitatea Sfantu Gheorghe, jud. Covasna, stiindu-se ca nu poate fi decat o eroare materiala, intrucat in judetul Harghita nu exista o localitate cu aceasta denumire.
Rezulta asadar ca incheierea de suspendare a fost comunicata in judetul Covasna, iar nu in judetul Harghita, astfel incat atat aparatorul reclamantei cat si reclamanta au avut cunostinta de masura suspendarii judecarii cauzei.
Din aceasta perspectiva, vor fi inlaturate si argumentele recurentei in sustinerea nelegalei comunicari a incheierii prin care s-a dispus suspendarea si suspendarea curgerii termenului de perimare din acest motiv.
Asa cum corect a retinut prima instanta, cauza a ramas in nelucrare din culpa reclamantei mai mult de un an, astfel ca la data de 15 iunie 2006 cauza a fost repusa pe rol din oficiu, in vedere constatarii perimarii.
Pentru acel termen de judecata insa procedura nu a fost legal indeplinita cu reclamanta, aceasta fiind citata in localitatea Sfantu Gheorghe din judetul Mures, neexistand in acest judet o localitate cu aceasta denumire. Pentru urmatorul termen de judecata procedura de citare cu contestatoarea a fost din nou nelegal indeplinita din aceleasi considerente, iar la termenul din 21 noiembrie 2006, instanta, omitand faptul ca motivul repunerii pe rol a cauzei a fost verificarea implinirii termenului de perimare si fara a-l analiza a procedat la continuarea judecarii cauzei si administrarea probatoriului.
Cu toate acestea, dispozitiile art. 248 din Codul de procedura civila sunt imperative, perimarea avand o natura juridica mixta, fiind, pe de o parte, o sanctiune procedurala, pentru nerespectarea termenului prevazut de lege, iar pe de alta parte, o prezumtie de desistare, dedusa din faptul lipsei de staruinta vreme indelungata in judecata.
In mod legal prima instanta a constatat indeplinite conditiile perimarii, cauza ramanand in nelucrare timp de un an de la data suspendarii in baza art. 155 ind. 1 din Codul de procedura civila din culpa reclamantei. In intervalul de timp pana la repunerea cauzei pe rol din oficiu, pentru constatarea perimarii, reclamanta ori aparatorul acesteia nu au efectuat niciun act de procedura in vederea judecarii procesului, care sa aiba efect de intrerupere a cursului termenului de perimare. De asemenea, nu exista nicio cauza de suspendare a termenului de perimare, in raport de dispozitiile art. 250 din Codul de procedura civila.
Avand in vedere aceste considerente, constatand ca nu este incident motivul de nelegalitate prevazut de art. 304 pct. 9 din Codul procedura civila, in temeiul prevederilor art. 312 C.pr.civ., Curtea a respins ca nefondat recursul promovat de reclamanta G. V. I. M. I. impotriva sentintei civile nr. 1918 din 08.12.2008 pronuntata in dosarul nr. 6096/2004 al Tribunalului Mures.