Din dezvoltarea motivelor de recurs exprimate in cererea de la filele 3 si 4 (neincadrate in drept in vreuna din prevederile legale sus-mentionate), reluate prin concluziile scrise - cu privire la care recurenta, prin reprezentant, sustine in c... Decizie nr. 12/R din data de 04.01.2011
pronunțată de Curtea de Apel Pitesti

Din dezvoltarea motivelor de recurs exprimate in cererea de la filele 3 si 4
(neincadrate in drept in vreuna din prevederile legale sus-mentionate), reluate
prin concluziile scrise - cu privire la care recurenta, prin reprezentant, sustine in
concluziile orale, ca ar viza criticile prevazute de art.304 pct.7, 8 si 9 Cod procedura
civila - (f.12-13), Curtea observa ca recurenta nu face decat sa conteste starea de fapt
retinuta de tribunal in baza raportului de expertiza intocmit in cauza, prin prisma
continutului inscrisurilor depuse in probatiune in fata instantelor de fond si de recurs,
concluzionand spre aceea ca, la masuratorile in baza carora s-a intocmit lucrarea de
specialitate, nu ar fi participat niciun organ silvic si subliniind ca admiterea acestor
critici ar impune constatarea nulitatii absolute a hotararii atacate.
Analizand si cererea de recurs formulata de aceeasi parte la data de 31.07.2008
impotriva sentintei civile nr.736 din 19 iunie 2008 pronuntata de Judecatoria Curtea
de Arges (calificata prin decizia civila nr.1160/R din 24 iunie 2010 a Curtii de Apel,
drept apel, si trimisa spre rejudecare la acelasi tribunal, in complet legal constituit),
Curtea constata ca ea cuprinde, in esenta, critici identice privind starea de fapt retinuta de prima instanta, stare de fapt care a fost insa confirmata de catre tribunal, care a constatat legalitatea si temeinicia hotararii de fond.
Or, in recurs, sub pretextul incadrarii criticilor in oricare din prevederile art.304 pct.1-9 Cod procedura civila, nu se mai poate repune in discutie probatoriul administrat, iar in raport de dispozitiile sus-mentionate, criticile de netemeinicie aduse hotararii recurate nu mai pot conduce la modificarea acesteia, cu atat mai mult cu cat, inscrisurile depuse la dosar in aceasta faza procesuala nu sunt noi, ci dateaza din perioada sesizarii primei instante cu actiunea in revendicare, recurenta nejustificand de ce partea interesata, OSV, in administrarea si posesia caruia se afla terenul in litigiu, fiind obligat efectiv la eliberarea lui, nu a formulat apel si nu s-a prevalat de ele in vederea solutionarii caii de atac, de catre tribunal.
In ceea ce priveste exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare formulata de
intimata Primaria C, cu trimitere la decizia nr.33/9.06.2008 a Sectiilor Unite ale ICCJ
in recurs in interesul legii, prin care s-ar fi declarat inadmisibile actiunile in
revendicare pentru imobilele ce fac obiectul unor legi speciale de restituite, Curtea
retine urmatoarele:
Recurenta face trimitere la o decizie pronuntata in interesul legii, prin care ICCJ
s-a pronuntat cu privire la actiunile intemeiate pe dispozitiile dreptului comun, avand
ca obiect revendicarea imobilelor preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 - 22
decembrie 1989, formulate dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 si solutionate
neunitar de instantele judecatoresti, considerand ca situatia premisa se regaseste in
speta dedusa judecatii.
Insa, asa cum reiese din inscrisurile dosarului, in speta, terenul nu a facut
obiectul vreunei notificari in temeiul Legii nr.10/2001, ci, in legatura cu o parte din
acesta, s-a sustinut ca ar fi facut obiectul altor legi de reparatie, respectiv Legea
nr.18/1991, astfel cum a fost modificata prin Legea nr.247/2005(in acest sens recurenta
a depus in recurs Hotararea nr.265/07.06.2007 emisa de Comisia Judeteana Arges pentru
stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor agricole si
forestiere - f.18-19).
Deosebit, chiar si in situatia in care recurenta nu ar fi facut confuzie intre
obiectul recursului in interesul legii si obiectul cauzei deduse judecatii, acceptand
ca s-ar fi referit la Legea nr.247/2005 prin prisma modificarilor aduse Legii nr.10/2001,
iar aceasta ar fi fost aplicabila in speta, ori ca principiile subliniate in
considerentele deciziei, avand un caracter general s-ar impune a fi avute totusi in
vedere, Curtea urmeaza a observa ca ICCJ, in decizia sus-mentionata, contrar celor
sustinute de recurenta, nu a recomandat respingerea ca inadmisibila a actiunii in
revendicare, ci a subliniat tocmai necesitatea analizarii in concret a fiecarei cauze.
(Decizia civila nr. 12/R/04 ianuarie 2011)