Prevederile Legii nr. 10/2001 obliga la stabilirea dreptului de proprietate in cote parti ideale, ce trebuie mentionate in dispozitia de restituire; pentru soti, stabilirea cotelor de contributie, in cazul in care nu se face dovada unei contributii majorate, se prezuma ca bunurile au fost dobandite in cote egale.
SENTINTA CIVILA NR. 96/C/17.02.2009 (dosar nr. 4097/103/2008) Deliberand asupra actiunii civile de fata, constata urmatoarele :
Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Neamt sub nr. 4097/103/2008 la data de 18.11.2008, contestatorul C. I. a formulat in contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Piatra Neamt plangere impotriva dispozitiei nr. 3848/29.10.2008 de admitere in parte a notificarii formulate in temeiul Legii 10/2001, solicitand modificarea art. 2 si 5 din mentionata dispozitie, in sensul restituirii intregii cote, de 1/1 din imobilele 463,42 m.p. teren si 142,94 m.p. constructii expropriate.
In motivare, a aratat ca notificarea sa a fost admisa in parte, pentru o cota de ½ din imobilele mentionate, pe considerentul ca la data dobandirii bunurilor, prin contractul de vanzare cumparare nr. 779/1963, le-ar fi dobandit in devalmasie cu sotia sa, C. E., aceasta nu a formulat cerere de restituire, iar contestatorul nu ar fi facut dovada calitatii de mostenitor. Dansul a formulat singur cererea de restituire, pe considerentul ca opereaza mandatul tacit dat de unul din soti in vederea administrarii patrimoniului comun de catre celalalt sot. Sotia sa traieste, dansii fiind divortati prin sentinta civila nr. 4069/1989 pronuntata de Judecatoria Piatra Neamt, insa in fapt locuiesc si administreaza bunuri impreuna, in concubinaj. Intrucat intre fostii soti nu a fost facut partajul de bunuri comune, bunurile au ramas dobandite in devalmasie, apreciind ca restituirea in natura trebuie sa se faca tot in devalmasie.
Mai arata ca la data formularii notificarii a considerat ca doar dansul, ca si cap de familie, este persoana indreptatita, formuland cererea in nume propriu, cu consimtamantul sotiei sale si considera ca i se cuvine bunul in cota de 100%, pentru ca doar el a achitat pretul de vanzare al imobilelor, avand o contributie majorata la cumparare.
In dovedire, a depus in copie dispozitia contestata, dovada datei la care i-a fost comunicata, notificarea formulata, nr. 553/2001 al Biroului executorului judecatoresc N. T., contractul de vanzare cumparare autentificat sub nr. 779/17.05.1963, copia registrului matricol al proprietatilor pentru perioada 1966-1976, decretul de expropriere nr. 31/20.02.1976, certificate de stare civila, adresa nr. 8485/2001 emisa de S.C. Aqua Calor S.A., cereri formulate in dosarul nr. 776/2001 al primariei pentru solutionarea notificarii, sentinta civila nr. 4069/1989 a Judecatoriei Piatra Neamt.
Intimatul, in intampinarea formulata, a aratat ca la emiterea dispozitiei a avut in vedere faptul ca bunurile ce fac obiectul notificarii au fost dobandite in coproprietate, in cote egale, de catre notificator impreuna cu, la acea data, sotia sa, C. E.. Intrucat notificarea nu a fost formulata si de aceasta, iar petentul nu face dovada drepturilor sale de pe urma acesteia, s-a propus admiterea notificarii numai pentru cota de ½ din imobile. Imobilul constructie a fost demolat, iar terenul este in prezent ocupat de blocuri, trotuare, alei acces si spatii verzi, restituirea in natura nemaifiind posibila, astfel ca s-a propus stabilirea de masuri reparatorii prin echivalent. Considerand temeinica si legala dispozitia emisa, a solicitat respingerea contestatiei. Au anexat in copie intreaga documentatie ce a stat la baza emiterii dispozitiei atacate in prezenta cauza.
Din analiza probatoriului administrat si a contestatiei formulate, tribunalul retine ca este neintemeiata contestatia, urmand a fi respinsa pentru urmatoarele considerente:
Prin dispozitia nr. 3848/29.10.2008, Primarul municipiului Piatra Neamt a solutionat notificarea nr. 553/2001 formulata, in conformitate cu dispozitiile Legii nr. 10/2001 de notificatorul C. I., si a dispus admiterea in parte a cererii de restituire a imobilului compus din teren in suprafata de 463,42 m.p. si constructii in suprafata de 142,94 m.p., dispunand acordarea in compensare, ca masura reparatorie, a unei suprafete de teren echivalente valorii cotei de ½ din imobilul teren solicitat, iar pentru cota de ½ din imobilul constructie notificat, s-a propus acordarea de despagubiri, respingandu-se cererea de restituire in natura a imobilului, ca nefiind posibila.
S-a retinut in mod corect ca petentul are calitatea de persoana indreptatita, face dovada dreptului de proprietate asupra imobilului, prin contractul de vanzare cumparare autentificat in anul 1963, si dovada preluarii abuzive de catre stat prin decretul 31/1976. Contestatia formulata priveste doar cota in care s-au dispus aceste masuri reparatorii. Instanta constata ca in mod corect unitatea detinatoare a solutionat notificarea prin admitere in parte, doar pentru cota de ½ din imobil, in conditiile in care contestatorul nu a facut dovada ca era proprietarul exclusiv al acelor bunuri. Potrivit contractului de vanzare cumparare ce a constituit titlul de proprietate al contestatorului, bunurile imobile au fost achizitionate in anul 1963 de catre sotii C., E. si I., astfel ca aveau regimul juridic reglementat de art. 30 Codul familiei, fiind bunuri comune ale sotilor, asupra carora acestia aveau o cota parte nedeterminata nici in materialitatea, nici in idealitatea ei.
Fosta sotie, S. (fosta C.) E., nu a formulat notificare cu privire la aceste bunuri, imprejurare care nu il indreptateste pe contestator a beneficia de intreaga cota cu privire la imobile. Contestatorul a invocat existenta unui mandat tacit dat de unul din soti celuilalt sot, potrivit prevederilor art. 35 Codul familiei, insa in speta, la data de 4.08.1989 a intervenit desfacerea casatoriei partilor prin divort, iar imprejurarea ca fostii soti C. locuiesc in continuare impreuna in concubinaj si administreaza bunuri impreuna, este lipsita de relevanta juridica in speta de fata, si nu atrage o prelungire a aplicabilitatii regimului juridic al sotilor, si a dispozitiilor referitoare la mandatul tacit, cu privire la perioada ce a urmat divortului. Acest mandat tacit a incetat si el odata cu incetarea calitatii de sot, astfel incat contestatorul nefacand dovada unui drept exclusiv asupra imobilului, cererea sa a fost admisa doar pentru cota de 1/2.
In continuarea motivarii contestatiei a sustinut ca i se cuvenea admiterea in intregime a cererii, pentru cota de 1/1 din bunuri, intrucat a avut o contributie majorata la cumparare, doar dansul achitand pretul. Nici acest argument nu poate fi retinut, in conditiile in care in cazul proprietatii codevalmase a sotilor, cota de contributie a fiecaruia la dobandirea bunurilor se determina cu ocazia efectuarii partajului de bunuri comune, avandu-se in vedere aportul la dobandirea universalitatii bunurilor din patrimoniul comun, iar nu cu privire la fiecare bun in parte.
Prevederile Legii 10/2001 obliga la stabilirea dreptului de proprietate in cote parti ideale, ce trebuie mentionate in dispozitia de restituire, astfel ca in mod legal a fost emisa dispozitia contestata, doar cu privire la cota pentru care contestatorul a facut dovada ca o avea in proprietate la momentul preluarii abuzive de catre stat. Este adevarat ca aceasta cota nu este mentionata in actul de proprietate, insa, potrivit practicii judiciare constante in privinta stabilirii cotelor de contributie a sotilor, in cazul in care nu se face dovada unei contributii majorate, se prezuma ca bunurile au fost dobandite in cote egale.