DECIZIA nr. 2/A din data de 13 Ianuarie 2009
Libertate de circulatie a cetateanului. Acord de readmisie. Art.18 alin.1 din Tratatul privind Uniunea Europeana. Prin sentinta civila nr.2524/4.11.2008, Tribunalul Harghita a respins actiunea formulata de reclamanta Directia Generala de Pasapoarte, in contradictoriu cu paratul A.R, ca neintemeiata.
Reclamanta a declarat apel impotriva acestei hotarari, solicitand admiterea apelului, schimbarea in tot a sentintei apelate si admiterea cererii.
In motivarea apelului, a aratat ca paratul a fost returnat din Ungaria la data de 16.10.2008, in baza acordului de readmisie incheiat de Romania cu acest stat, conform talonului intocmit de lucratorul I.G.P.F. Definirea si aplicarea conceptului de ordine publica apartine legilor si tribunalelor nationale.
S-a mai aratat ca, in temeiul disp. art. 38 lit. a din Legea nr.248/2005, restrictia poate fi instituita impotriva cetateanului roman returnat in baza unui acord de readmisie, fara a fi conditionata de verificarea procedurii si a conditiilor in care s-a dispus returnarea.
Apelanta a invocat prevederile art.25 si 53 din Constitutie, art.39 alin.6 din Legea nr.248/2005, Deciziile Curtii Constitutionale nr.855/28.11.2006, nr.901/5.12.2006, considerand ca libertatea circulatiei cetatenilor nu este absoluta, ea trebuind sa se desfasoare cu respectarea unor conditii stabilite prin lege - Protocolul aditional la Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale.
Acolo unde s-a urmarit ca, dupa data de 01.01.2007, Legea nr.248/2005 sa nu mai fie aplicabila, actul normativ a indicat in mod expres acest lucru, de exemplu art.52 din lege.
Prin restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie, nu se incalca dispozitiile dreptului comunitar privind libera circulatie si sedere a cetatenilor Uniunii Europene, drept reglementat prin Directiva 2004/38/CE.
Dreptul la libera circulatie este un drept fundamental consacrat la nivel constitutional in art.25, insa nu este un drept absolut, conditiile exercitarii sale fiind stabilite prin lege - art.5 din Legea nr.248/2005. Nerespectarea obligatiilor poate determina returnarea persoanei dintr-un stat membru in baza unui acord de readmisie.
Masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie pe teritoriul Ungariei are un scop legitim.
In mod gresit instanta a apreciat ca nu rezulta imprejurarile care ar trebui avute in vedere pentru a se dispune impotriva paratului masura restrangerii exercitarii dreptului la libera circulatie.
Considera apelanta ca a respectat norma edictata de legiuitorul national si nu a incalcat alte dispozitii comunitare in materie.
Masura returnarii este de natura sa faca dovada deplina ca paratul nu a respectat conditiile de intrare si de sedere in Ungaria in momentul verificarilor efectuate de catre autoritatile maghiare competente. La stabilirea perioadei pentru care exercitarea dreptului fundamental la libera circulatie va fi limitat, sa fie avut in vedere faptul ca masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-o si ca, prin aceasta masura, nu se poate aduce atingere existentei dreptului.
Examinand hotararea atacata prin prisma motivelor de apel invocate si, avand in vedere si efectul devolutiv al apelului conferit de art.292-294 Cod procedura civila, curtea constata ca apelul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Prin cererea de chemare in judecata reclamanta Directia Generala de Pasapoarte Bucuresti a solicitat instantei sa dispuna restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie in Ungaria privind pe AR, pentru o perioada de cel mult 3 ani, pe considerentul ca paratul a fost returnat din Ungaria la data de 16.10.2008 in baza Acordului de Readmisie incheiat de Romania cu aceasta tara, ratificat prin Legea nr.230/2002, invocand prevederile art.5, art.,38 lit.a din Legea nr.248/2005 si art.2 pct.3 si 4 din Protocolul Aditional nr.4 la C.E.D.O..
Hotararea atacata este ferita de orice critica, prima instanta facand o corecta aplicare a legii la situatia de fapt.
Astfel, din "fisa tip" rezulta ca paratul a iesit din Romania in data de 15.10.2008. La data de 16.10.2008 a fost returnat de catre autoritatile maghiare, fiind depistat pe teritoriul Ungariei de catre autoritatile maghiare fara a poseda document de calatorie asupra sa.
Prin art. 2 pct.1 din Acordul intre Guvernul Romaniei si Guvernul Republicii Ungare privind readmisia cetatenilor proprii si a altor persoane, ratificat prin O.G. nr.12/2002, Romania si-a asumat obligatia de a readmite, la cererea autoritatilor Republicii Ungare, fara formalitati deosebite, persoana care nu indeplineste ori nu mai indeplineste conditiile legale in vigoare pentru intrarea si sederea sa pe teritoriul Republicii Ungare.
Potrivit art.38 lit.a din Legea nr.248/2005, restrangerea exercitarii dreptului la libera circulatie al cetatenilor romani poate fi dispusa pentru o perioada de cel mult 3 ani cu privire la persoana care a fost returnata dintr-un stat in baza unui acord de readmisie incheiat intre Romania si acel stat.
La o simpla analiza a acestor texte de lege ar rezulta ca s-ar putea restrange dreptul la libera circulatie in statul vecin, doar in baza acestui Acord de readmisie, fara a fi necesara aratarea si dovedirea motivelor concrete pentru care a fost returnata o persoana in tara ori a motivelor pentru care prezenta sa pe teritoriul ungar trebuie interzisa.
Luarea unei astfel de masuri vine in contradictie cu prevederile legislatiei comunitare si jurisprudenta Curtii de Justitie a Comunitatilor Europene, care au forta juridica superioara legislatiei interne.
Apelanta sustine ca masura solicitata ar fi necesara, deoarece din cauza migratiei ilegale ar putea exista repercusiuni negative asupra asigurarii unei imagini pentru Romania care sa-i confere capacitatea de a se integra si raporta la normele Uniunii Europene.
Pentru ca masura restrangerii dreptului paratului la libera circulatie sa reprezinte in cazul concret dedus judecatii o masura necesara intr-o societate democratica, trebuie ca intre restrangerea dreptului, care reprezinta mijlocul si scopul pentru care se instituie masura sa existe proportionalitate.
In temeiul art.18 alin.1 din Tratatul Comunitatii Europene, cetatenii romani, chiar si cei care au executat pedepse pentru savarsirea unor infractiuni, pot, in principiu, circula liber, incepand cu 1 ianuarie 2007, pe teritoriul statelor membre U.E., deci si pe teritoriul Republicii Ungare.
In privinta paratului nu s-a dovedit ca ar fi emigrat ilegal in Ungaria ci doar ca a fost depistat fara a avea acte de identitate asupra sa. Fata de aceasta stare de fapt, a-i restrange paratului dreptul la libera circulatie, - fara ca acesta sa fi savarsit vreo fapta antisociala pentru care s-ar impune interzicerea prezentei sale pe teritoriul Ungariei -, ar insemna adoptarea unei masuri in vadita disproportie cu scopul urmarit.
Atata timp cat in privinta paratului nu s-a dovedit incidenta nici unuia din cazurile de exceptie prev. de art.64 alin.1 din Tratatul C.E., masura restrangerii dreptului sau la libera circulatie ar incalca si prevederile art.18 alin.1 din Tratatul C.E..
Ca atare, retinand legalitatea si temeinicia hotararii atacate, curtea, in baza art.296 Cod procedura civila va respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta.