In cauzele in care se solicita constatarea nulitatii adoptiei, instantele sunt tinute sa verifice sustinerile partilor prin prisma dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii adoptiei, atat cu privire la conditiile de forma, cat si cu privire la conditiile de fond, pentru respectarea principiului "tempus regit actum" si al principiului neretroactivitatii legii civile.
In conditiile in care infierea a carei nulitate se solicita a fost incuviintata in temeiul art. 67 din Codul familiei si art. 1,2 si urm. din Legea nr. 11/1990, acte normative in vigoare la momentul incuviintarii adoptiei, analizarea calitatii procesuale active a reclamantei se impune a se face prin raportare la textele legale sus-mentionate.
Prin sentinta civila nr. 102 din 28 ianuarie 2008 Tribunalul Harghita a admis exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a reclamantei B.P, invocata de parata S.A, a respins actiunea reclamantei impotriva paratei si a obligat reclamanta la plata sumei de 2000 lei, reprezentand cheltuieli de judecata pe seama paratei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca regimul juridic al adoptiei este reglementat de Legea nr. 273/2004, fiind incidente dispozitiile art. 54,56,57 din lege.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs reclamanta, solicitand admiterea recursului, casarea sentintei si trimiterea cauzei pentru rejudecare la Tribunalul Harghita.
In motivarea recursului a aratat ca sentinta este nelegala, - art. 304 pct. 9 Cod procedura civila - fiind data cu gresita aplicare a legii in materia constatarii nulitatii infierii. Nulitatea este o sanctiune a unui act juridic cu incalcarea conditiilor esentiale de validitate. Validitatea actului trebuie raportata la legea in vigoare la momentul incheierii acelui act. Si in privinta persoanelor care pot ataca infierea trebuie avuta in vedere legea in vigoare in momentul incuviintarii infierii. Dispozitiile art. 57 din Legea nr. 273/2004 se aplica adoptiilor incheiate dupa intrarea in vigoare a acesteia. Legea nu retroactiveaza in privinta persoanelor care pot cere constatarea nulitatii absolute a unei infieri anterioare acestei legi. O nulitate absoluta poate fi invocata oricand si de orice persoana care justifica un interes legitim. Asa cum a aratat in actiunea initiala, justifica acest interes legitim.
Parata a formulat intampinare, solicitand respingerea recursului si obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata , aratand ca solutia este data cu aplicarea corecta a legii.
Examinand recursul declarat prin prisma motivelor de recurs invocate, precum si din oficiu, conform prevederilor art. 304/1 si 306 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea retine urmatoarele:
Prin cererea inregistrata las Tribunalul Harghita la data de 7 decembrie 2006, reclamanta B.P. a solicitat constatarea nulitatii absolute a infierii paratei S.A. de catre defuncta B.V, infiere incuviintata prin sentinta civila nr. 1361 din 20 iulie 1992, pronuntata de Judecatoria Toplita in dosarul nr. 1577/1992.
In motivarea cererii a aratat ca in actiunea pentru infiere se arata ca parata majora a fost crescuta in timpul minoratului de catre reclamanta B.V, sustinere care nu corespunde cu realitatea. Judecatoria Toplita a admis actiunea fara a administra nici o proba din care sa rezulte ca a fost indeplinita aceasta cerinta imperativa a legii ca parata infiata ca persoana majora, sa fi fost crescuta in timpul minoratului de catre infietoare.
Reclamanta a aflat despre aceasta infiere dupa decesul mamei ei adoptive, in vara anului 2006. Ulterior a aflat ca in urma unui contract de vanzare-cumparare incheiat cu defuncta B.V, parata si sotul ei si-au intabulat dreptul de proprietate asupra gospodariei mamei ei adoptive si acum o inlatura de la beneficiul dreptului ei de mostenitor legal dupa parintii ei adoptivi.
In drept, a invocat prevederile art. 67 Codul familiei si art. 1 din Legea nr. 11/1990, aflate in vigoare la data pronuntarii sentintei de incuviintare a infierii, respectiv art. 5 alin. 3, art. 54 si urm. din Legea nr. 273/2004.
Prima instanta a retinut lipsa calitatii procesuale pasive a paratei in formularea actiunii, avand in vedere dispozitiile art. 57 din Legea nr. 273/2004, care arata ca "actiunea in declararea nulitatii adoptiei apartine oricarei persoane interesate. Dupa dobandirea de catre adoptat a capacitatii depline de exercitiu, actiunea apartine numai acestuia".
Aplicarea de catre prima instanta a prevederilor Legii nr. 273/2004 in cauza dedusa judecatii este gresita. Literatura juridica si practica de specialitate sunt unanime in aprecierea faptului ca, in cauzele in care se solicita anularea adoptiei, instantele sunt tinute sa verifice sustinerile partilor prin prisma dispozitiilor legale in vigoare la data incheierii adoptiei, atat cu privire la conditiile de forma, cat si la cele de fond, pentru respectarea principiului "tempus regis actum" si al principiului neretroactivitatii legii civile, instituit de art. 1 Cod civil si art. 15 alin. 2 din Constitutie.
Curtea a constatat ca infierea a carei nulitate se solicita a fost incuviintata in temeiul art. 67 din Codul familiei si art. 1,2 si urm. din Legea nr. 11/1990, acte normative in vigoare la momentul incuviintarii adoptiei, prin sentinta civila nr. 1361 din 20 iulie 1992 a Judecatoriei Toplita. Doar ulterior, prin OG nr. 25/1997 a fost abrogata Legea nr. 11/1990 si dispozitiile Capitolului "Adoptia" din Codul familiei. Ca atare, analizarea calitatii procesuale active a reclamantei urmeaza a se face prin raportare la textele de lege sus-mentionate.
La prima vedere, s-ar parea ca adoptia nu este supusa cauzelor de nulitate absoluta si relativa, cunoscute in dreptul comun, deoarece in Codul familiei nu exista o reglementare speciala cu privire la nulitatea adoptiei, asa cum exista, de exemplu, in materie de casatorie. Codul familiei reglementa, prin art. 80, un caz de desfacere a adoptiei, pentru lipsa consimtamantului parintilor adoptatului.
Solutia jurisprudentiala este aceea ca nulitatea absoluta sau relativa se aplica si adoptiei in masura in care Codul familiei nu deroga de la dreptul comun in materia nulitatilor actelor juridice.
In practica judecatoreasca si literatura de specialitate s-a decis ca adoptia unei persoane majore, fara ca aceasta, in timpul minoritatii, sa fi fost crescuta de adoptator, este lovita de nulitate absoluta (A.I. s.a. - "Familia si rolul ei in societate_..Ed. Dacia, 1975 Tribunalul Suprem - dec.civ. nr. 2969/1973). Pentru a se ajunge la aceasta solutie, s-a tinut seama de interesul general ocrotit prin dispozitia legala nesocotita.
Fiind vorba de o cauza de nulitate absoluta a adoptiei, poate fi invocata de catre orice persoana interesata, iar prin aceasta se intelege nu orice persoana, ci aceea care invoca un interes ocrotit de lege, in legatura cu nulitatea adoptiei a carei constatare se cere. Intr-o speta a Tribunalului Suprem (dec.1533/1985) s-a decis ca rudele adoptatoarei decedate, adoptia fiind cu efectele filiatiei firesti, au legitimare procesuala activa de a solicita constatarea nulitatii adoptiei, chiar daca nu ar mosteni-o pe adoptatoare.
Fata de cele expuse mai sus, Curtea a opinat ca reclamanta are atat interesul, cat si calitatea procesuala activa de a solicita constatarea nulitatii absolute a infierii paratei, reclamanta fiind fiica adoptiva a adoptatoarei B.V, iar prin actul atacat se vede inlaturata de la mostenirea mamei adoptive.
Ca atare, prima instanta a respins gresit actiunea civila ca fiind introdusa de o persoana lipsita de calitate procesuala activa.
Mai trebuie mentionat ca in speta sunt aplicabile din Legea nr. 273/2004, doar prevederile privitoare la "Dispozitii procedurale comune", in aplicarea art. 725 Cod procedura civila, nu si prevederile din Cap. VI - "Incetarea adoptiei". Chiar daca prin absurd s-ar putea mentiona aceste dispozitii, prevederile art. 57 din lege nu ar fi aplicabile in speta, data fiind particularitatea starii de fapt: parata era majora la data incheierii adoptiei, avand capacitate deplina de exercitiu la acel moment. Din modul de redactare al tezei finale a art. 57 se deduce ca e vorba doar de adoptatul minor la momentul incheierii adoptiei si care ulterior dobandeste capacitate deplina de exercitiu. Mai trebuie avuta in vedere si finalitatea adoptarii acestei legi: ocrotirea interesului superior al copilului adoptat si nu al majorului adoptat.
Constatand ca instanta a carei hotarare este recurata a solutionat procesul fara a intra in cercetarea fondului, Curtea, in baza art. 312 alin. 1 si 5 Cod procedura civila, a admis recursul paratei, a casat integral hotararea atacata si a trimis cauza spre rejudecare instantei care a pronuntat hotararea atacata, pentru ca aceasta sa cerceteze cauza pe fond.