Asupra recursului de fata, constata ca:
La data de 30 ianuarie 2012 reclamanta S.C. H-S R S.R.L. a chemat in judecata pe paratii Consiliul Local al Municipiului T si Municipiul T, solicitand:
- sa se dispuna anularea HCL nr. 19 si 20 emise la data de 08.02.2011;
- sa se constate rezilierea contractului de concesiune nr. 4212/18.10.2010 din culpa exclusiva a paratelor;
- obligarea paratelor, in solidar, la plata catre reclamanta a daunelor in cuantum de 392.000,00 lei reprezentand venit nerealizat pentru perioada contractata;
- obligarea paratelor, in solidar, la plata sumei de 183.200,34 euro, in echivalent in lei (795.089,49 lei), reprezentand daune const5ituite din investitia realizata cu prilejul participarii la licitatia organizata de UAT T.
Actiunea reclamantei a format obiectul dosarului nr. 328/119/2012 al Tribunalului Covasna. In acest dosar, instanta de fond a pronuntat sentinta civila nr. 1924/30.05.2012 a Tribunalului Covasna.
Prin aceasta hotarare, instanta de fond a dispus urmatoarele:
S-a admis in parte cererea formulata de reclamanta SC H S R SRL in contradictoriu cu paratele Consiliul Local al Mun. T si Municipiul T si, in consecinta dispune anularea HCL nr. 19/2011 si 20/2011.
S-a respins ca nefondata cererea reclamantei avand ca obiect sa se constate rezilierea contractului de concesiune nr. 4212/18.10.2010 din culpa exclusiva a paratelor, obligarea paratelor, in solidar, la plata catre reclamanta a daunelor in cuantum de 392.000,00 lei reprezentand venit nerealizat pentru perioada contractata si a sumei de 183.200,34 euro, in echivalent in lei cu titlu de daune constituite din investitia realizata cu prilejul participarii la licitatia organizata de UAT T.
Paratele au fost obligate la plata catre reclamanta a sumei de 541 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel,m prima instanta a retinut in fapt si in drept urmatoarele:
La data de 08.09.2009 a fost adoptata de Consiliul Local al mun. T Hotararea nr. 127/2009 privind aprobarea regulamentului activitatii de blocare, ridicare, transport, depozitare si eliberare/deblocare a autovehiculelor si/sau a remorcilor stationate neregulamentar, expuse in scopul vanzarii sau abandonate pe domeniul public si/sau privat al mun. T si concesionarea prin licitatie publica a activitatii (f.133-134). S-a aprobat si caietul de sarcini al licitatiei precum si a instructiunilor pentru ofertanti iar anexa 1 la aceasta HCL l-a constituit Regulamentul de aplicare (f. 22-28).
La data de 27.10.2009 a fost adoptata de Consiliul Local al mun. T Hotararea 168/2009 privind interzicerea expunerii spre vanzare a vehiculelor pe domeniul public sau privat al mun. T f.189-190).
Prin HCL 104/08.06.2010 s-a aprobat inlocuirea anexelor 2 si 3 la HCL 127/2009 cu anexa 1 - caiet de sarcini si anexa 2 - documentatie de atribuire (f.33-36,41).
In cuprinsul caietului de sarcini s-au evidentiat conditiile si obligatiile pe care trebuie sa le indeplineasca agentul economic care solicita atribuirea contractului pentru prestarea activitatilor de blocare, ridicare transport si depozitare a autovehiculelor (conditii tehnice ale autovehiculelor folosite in activitatea de ridicare si transport, conditii privind spatiul de depozitare a autovehiculelor si remorcilor ridicate, conditii organizatorice, etc.).
In conformitate cu prevederile art. 9 din OUG 34/2006 a fost aleasa procedura de licitatie deschisa pentru atribuirea activitatii mentionate in HCL 127/2009 iar singurul ofertant a fost societatea reclamanta, astfel cum rezulta din procesul verbal nr. 13707/16.09.2010 (f. 191-192).
Oferta societatii reclamante a fost declarata castigatoare si s-a incheiat intre partea reclamanta si mun. T contractul nr. 4212/18.10.2010, modificat prin actul aditional nr. 1 din data de 29.10.2010 (f. 120-131).
Contractul de delegare a gestiunii a avut a avut ca obiect dreptul si obligatia de a presta activitatea de blocare, ridicare, transport, depozitare si eliberare a autovehiculelor stationate neregulamentar in parcarile cu plata, a celor abandonate, lasate pe spatii verzi si a celor stationate neregulamentar pe domeniul public din mun. S.
Contractul a intrat in vigoare la data de 03.01.2011 si durata acestuia a fost convenita la 5 ani.
La data de 08.02.2011 a avut loc sedinta consiliului local al mun. T iar pe ordinea de zi au fost incluse propunerile de modificare a HCL 127 si 168/2009.(f.54-59)
In ceea ce priveste HCL 168/2009, instanta a retinut ca proiectul de modificare viza doar inlocuirea sanctiunilor contraventionale din amenda in avertisment (f.40). Cu toate ca in sedinta consiliului local din data de 08.02.2011 s-a constatat ca proiectul pentru modificarea HCL 168 avea aviz nefavorabil din partea Comisiei pentru amenajarea teritoriului si urbanism, s-a propus, in loc de modificare, revocarea acestei HCL, propunere adoptata si astfel a fost emisa HCL 19/08.02.2011(f.45).
Referitor la HCL 127/2009, instanta a constatat ca proiectul de modificare viza art. 2 din HCL in sensul inlaturarii redeventei si anexele 1 si 2 - schimbarea tarifelor (f. 50). Totusi, in sedinta consiliului local din data de 08.02.2011 doi consilieri locali, in numele grupurilor de consilieri pe care il reprezentau si-au ,,cerut scuze de la locuitorii municipiului deoarece considera ca hotararea a fost adoptata in graba fara a se gandi la consecintele aplicarii ei". De asemenea s-a mai mentionat in cuprinsul procesului verbal faptul ca ,,societatea care se ocupa cu ridicarea si blocarea autovehiculelor nu a respectat regulamentul activitatii si nici prevederile contractului. Art. 13 al. 2 din Regulament prevede ca in cazul in care proprietarul autovehiculului este prezent la fata locului inainte sa se termine activitatea propriu - zisa de ridicarea vehiculului, trebuie sa plateasca numai taxa de blocare.
Acest fapt insa nu s-a aplicat, deoarece au fost mai multe reclamatii din cauza ca autovehiculul a fost transportat in toate situatiile si s-a perceput achitarea tuturor cheltuielilor privind manoperelor efectuate.
Din aceste considerente propune ca si hotararea in cauza sa fie revocata. "
I. In legatura cu primul petit al actiunii introductive si anume cererea de anulare a HCL 19 si 20/08.02.2011, instanta a constatat ca reclamanta a invocat prevederile art. art. 6 din Legea 52/2003, art. 44 alin. 1 si art. 45 alin. 6 din Legea 215/2001 iar la termenele de judecata din data de 28.03.2012 si 11.04.2012 (f. 139, 196) s-a solicitat paratei Consiliul Local al mun. T sa comunice daca la adoptarea acestor hotarari s-au respectat aceste prevederi legale si sa inainteze actele doveditoare in acest sens dar parata nu s-a conformat.
In consecinta, la termenul de judecata din data de 09.05.2012 s-a comunicat ambelor parate cate un interogatoriu, pentru parata Consiliul Local interogatoriu cuprinzand puncte de intrebari referitoare la indeplinirea prevederilor legale privind revocarea HCL 127 si 168/2008 dar nu s-a comunicat raspuns la interogatoriu in termenul acordat in acest scop.
Principala problema de drept asupra careia instanta s-a pronuntat a fost in ce masura hotararile nr. 127 si 168/2009 adoptate de Consiliul Local erau susceptibile de revocare.
Principiul revocabilitatii actului administrativ este esenta acestuia, cu exceptiile prevazute de lege. Una dintre aceste exceptii este circumscrisa dispozitiilor art. 1 al. 6 din Legea 554/2004 conform caruia ,,autoritatea publica emitenta a unui act administrativ unilateral nelegal poate sa solicite instantei anularea acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice. In cazul admiterii actiunii, instanta se pronunta, daca a fost sesizata prin cererea de chemare in judecata si asupra validitatii actelor juridice incheiate in baza actului administrativ nelegal, precum si asupra efectelor juridice produse de acestea. Actiunea poate fi introdusa in termen de un an de la data emiterii actului"..
Prin decizia 638/2006 Curtea Constitutionala a statuat pe marginea controlului de constitutionalitate a dispozitiilor art. 1 al. 6 ca "acestea reglementeaza un caz de contencios administrativ obiectiv, care se refera la analizarea in abstract a unei chestiuni de legalitate, avand in vedere realizarea unui interes public, caracterizandu-se prin generalitate si impersonalitate.
Justificarea constitutionala a unui asemenea text apare cu claritate in prevederile art. 1 alin. (5) din Constitutie, potrivit carora, ,,in Romania, respectarea Constitutiei, a suprematiei sale si a legilor este obligatorie". Astfel, Curtea a retinut ca posibilitatea autoritatii publice emitente a unui act administrativ nelegal sa solicite instantei constatarea nulitatii acestuia, in situatia in care actul nu mai poate fi revocat, intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, este o expresie a textului art. 1 alin. (5) din Constitutie. Curtea a constatat ca un act administrativ emis cu nerespectarea legii este nul, iar in lipsa art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la mentinerea in sistemul normativ a unor acte nelegale care, in lipsa unei persoane interesate in mod direct si personal sau vatamate, nu ar putea fi atacate in justitie, ramanand definitive si putand pe aceasta cale sa pericliteze anumite interese de ordin public".
Astfel fiind, in situatia in care actul administrativ nu mai poate fi revocat intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, este susceptibil de a fi atacat cu actiune in anulare in temeiul si in conditiile procedurale prevazute de art. 1 al. 6 din Legea 554/2004.
Ca actul administrativ irevocabil pentru autoritatea emitenta este susceptibil de control de legalitate pe calea contenciosului administrativ, s-a decis si de catre jurisdictia de control constitutional printr-o alta decizie prin care a examinat constitutionalitatea prevederile art. 1 al. 6 din Legea 554/2004.
In acest context prin Decizia nr. 478/2011 jurisdictia de contencios constitutional a statuat in esenta ca, ,,_sustinerea autorului exceptiei de neconstitutionalitate in sensul ca aceste prevederi incalca principiul separatiei puterilor in stat, prevazut la art. 1 alin. (4) din Constitutie, prin faptul ca se da posibilitatea instantelor judecatoresti de a anula un act administrativ intrat deja in circuitul civil, este neintemeiata, deoarece, pe de-o parte, potrivit art. 126 alin. (1) din Legea fundamentala, justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti, iar, pe de alta parte, principiul separatiei si echilibrului puterilor in stat presupune exercitarea atributiilor specifice de catre fiecare putere in parte, in mod independent. Or, dispozitiile de lege criticate dau expresie acestui principiu constitutional, prevazand ca, in cazul in care actul administrativ unilateral nu mai poate fi revocat de autoritatea publica emitenta intrucat a intrat in circuitul civil si a produs efecte juridice, anularea acestuia se poate dispune numai de instantele judecatoresti."
Din cele ce preceda, a rezultat ca, atunci cand actul administrativ este irevocabil pe considerentul ca a intrat pe circuitul civil si a produs efecte juridice nu poate fi supus reanalizarii de catre autoritatea publica emitenta in sensul revocarii sale chiar daca aceasta apreciaza ca este nelegal, ci aceasta autoritate are obligatia legala de a sesiza instanta competenta in vederea examinarii legalitatii actului administrativ pretins nelegal si nesusceptibil de revocare.
In plus de acesta instanta a constatat ca nu s-au invocat in sedinta Consiliului Local din data de 08.02.2011 argumente de nelegalitate a HCL 127 si 168 ci argumente ce tine de temeinicia si oportunitatea acestor acte administrative cu caracter normativ - dupa cum rezulta din argumentele consilierilor locali care au propus revocarea si care si-au cerut scuze cetatenilor pentru modul in care au fost reglementate activitatile de ridicare a autovehiculelor pe raza mun. T.
Cu atat mai mult si din aceasta perspectiva se poate retine ca actele administrative unilaterale cu caracter normativ materializate in HCL 127/2009 si 168/2009 nu mai puteau fi revocate unilateral de catre autoritatea emitenta oricat pare de nelegal in optica acesteia ci legalitatea acestora ( nu temeinicia) este susceptibila de a fi analizata exclusiv pe calea actiunii in anulare in contencios administrativ in conditiile prevazute de art. 1 al. 6 din Legea 554/2004.
Posibilitatea de a revoca un act administrativ individual care, prin intrarea in circuitul civil, a produs efecte juridice specifice altei ramuri de drept, constituie o nesocotire a dreptului la justitie garantat de art.6 C.E.D.O.
In consecinta, actele de revocare si anume HCL 19 si 20/2011 au fost emise cu incalcarea art. 9 al. 6 din Legea 554/2004 si vor fi anulate potrivit dispozitivului de mai jos.
Fata de acesta, instanta nu a mai fost necesar sa cerceteze daca s-au respectat prevederilor art. 6 din Legea 52/2003, art. 44 alin. 1 si art. 45 alin. 6 din Legea 215/2001 la adoptarea HCL 19 si 20/2011.
II. Reclamanta a mai solicitat prin cererea formulata sa se constate rezilierea contractului de concesiune nr. 4212/18.10.2010 din culpa exclusiva a paratelor, in conformitate cu prevederilor art. 11 lit. f si art. 15 lit. c din contract.
Potrivit acestor clauze contractuale ,,art. 11: delegatarul are urmatoarele obligatii...f) sa nu modifice in mod unilateral contractul de delegare, in afara de cazurile expres prevazute de lege... art. 15: prezentul contract de delegare a serviciului inceteaza in urmatoarele situatii...c)in cazul nerespectarii obligatiilor contractuale de catre parti, prin reziliere, cu plata unei despagubiri pentru partea in culpa"(f.130-131).
La art. 19 din contract s-a stipulat faptul ca ,,modificarea prezentului contract de delegare a gestiunii se face numai prin act aditional incheiat intre partile contractante".
Din interpretarea clauzelor contractuale rezulta ca doar in cazurile expres prevazute de lege modificarea contractului se poate face unilateral iar in celelalte situatii doar prin act aditional.
Din starea de fapt expusa anterior rezulta ca partea reclamanta a desfasurat activitatea in baza contractului mentionat incepand cu data de 03.01.2011 - data intrarii in vigoare a contractului potrivit actului aditional si data de 10.02.2011 - astfel cum rezulta din copia Registrului de casa in care s-au evidentiat incasarile (f.186-188), coroborat cu copiile registrelor de evidenta a activitatii desfasurate (f.69-76).
S-a mai constatat ca, potrivit art. 11 din contractul nr. 4212/2010 ,,delegatarul are urmatoarele obligatii:...e) sa nu il tulbure pe delegat in exercitiul drepturilor rezultate din prezentul contract de delegare...g) sa notifice delegatului aparitia oricaror imprejurari de natura sa aduca atingere drepturilor acestuia".
In consecinta, fata de motivele de fapt si de drept invocate de reclamanta in sustinerea cererii de constatare a rezilierii instanta a considerat ca este necesar mai intai a constata:
- daca prin revocarea HCL 127 si 168/2010 care si-au produs efectele, asa dupa cum s-a aratat la pct. I, intrand in circuitul civil, s-a modificat implicit si contractul nr. 4212/2010 prin reducerea duratei contractului prevazut in art. 4 de la 5 ani la 2 luni sau acest contract a fost revocat ori desfiintat in alt mod;
- in caz afirmativ daca aceasta situatie este una dintre cele ,,prevazute expres de lege" - situatie in care parata mun. T - parte contractanta - si nu Consiliul Local putea modifica unilateral contractul conf. art. 11 lit. f teza II;
- daca era obligatorie in orice caz notificarea partii reclamante de catre parata mun. T cu privire la modificarea contractului pentru ca aceasta sa poata opera.
Instanta a constatat ca parte contractanta a fost mun. T, prin Primar, nu parata Consiliul Local T (f.126) iar societatea reclamanta nu a fost notificata de catre parata mun. T, in conditiile art. 11 lit. g din contract in legatura cu desfiintarea contractului ca efect al revocarii HCL 127 si 168/2010 sau cu modificarea art. 4 din contract - durata contractului.
Pe de alta parte, revocarea HCL 127 si 168/2009 nu a avut ca efect revocarea sau incetarea contractului nr.4212/2010 prin reziliere sau in alt mod si aceasta deoarece revocarea, in sensul Legii nr. 554/2004 priveste numai actele administrative unilaterale ori contractul de delegare nr. 4212/2010 este un act juridic civil bilateral si nu poate fi revocat numai de una dintre parti, ci doar prin acordul partilor contractante, conform dispozitiilor art.969 alin.2 Cod civil, in vigoare la data incheierii acestuia.
Consiliul Local T nu avea temei de fapt sau de drept pentru a lua o decizie in legatura cu contractul incheiat de reclamanta cu mun. T, nefiind parte contractanta. Chiar daca in sedinta Consiliului Local din 08.02.2011 s-a invocat faptul ca nu s-au respectat de catre reclamanta prevederile Regulamentului nr. 127/2009, nu s-au depus la dosar dovezi in acest sens din partea nici unei parate si de altfel propunerea consilierului local a avut drept temei "mai multe reclamatii" fara sa se prezinte documente scrise in acest sens.
Ca urmare, contractul incheiat intre parti este inca in vigoare dar reclamanta nu a mai desfasurat activitatea de ridicare a autovehiculelor din data de 10.02.2011. Asa dupa cum a aratat si reclamanta prin actiunea introductiva (f.4 pct.3) si in precizarea de actiune formulata (f.67), nu a existat nici o actiune initiata de Consiliul Local T prin care sa se solicite constatarea de drept a unei rezilieri in temeiul HCL 19 si 20/2011.
In consecinta, contractul fiind in vigoare, nu a fost modificata durata acestuia, in mod unilateral, de catre parata mun. T, aceasta nu a avut nici o interventie in derularea contractului.
Potrivit prevederilor art. 969 din vechiul cod civil ,, Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege".
In consecinta, retinand ca parata mun. T nu a modificat unilateral contractul si nu a incalcat prevederile art. 11 lit. f si art. 15 lit. c din contract s-a respins ca nefondata cererea reclamantei de reziliere.
III. Reclamanta a solicitat obligarea paratelor, in solidar, la plata sumei de 392.000,00 lei cu titlu de daune pentru reziliere (f. 68 alin. final din precizarea de actiune) reprezentand venitul nerealizat pentru perioada contractata, suma determinata prin inmultirea sumei reprezentand media veniturilor lunare realizate (6535,00 lei) cu durata contractului (60 luni).
Cum contractul nr. 4212/2010 nu a fost modificat si nici desfiintat, societatea reclamanta a incetat sa-si desfasoare activitatea cu toate ca drepturile legitime ale acesteia, ce s-au configurat in urma incheierii contractului 4212/2010 nu au fost incalcate.
Incetarea activitatii de ridicare a autovehiculelor in conditiile stipulate in contract a fost determinata, in sustinerea reclamantei, de emiterea HCL 19 si 20/2011, in mod nelegal, dupa cum s-a aratat la pct. I.
Totusi, conform prevederilor art. 10 pct. p din contract ca ,,in cazul in care sesizeaza existenta sau posibilitatea existentei unei cauze de natura sa conduca la imposibilitatea realizarii activitatii ori serviciului public, va notifica de indata acest fapt autoritatii publice in vederea luarii masurilor ce se impun pentru asigurarea continuitatii activitatii sau serviciului public"
Reclamanta nu a facut dovada ca a notificat parata mun. T cu privire la existenta unei cauze de natura sa conduca la imposibilitatea realizarii activitatii ori serviciului public.
Daunele pentru reziliere nu pot fi asadar acordate reclamantei, cererea de reziliere fiind respinsa.
IV. Reclamanta a mai solicitat obligarea in solidar a paratelor la plata sumei de 795.089,49 lei reprezentand contravaloarea investitiei realizate pentru participarea la licitatie - conditie impusa prin caietul de sarcini si cuprinsa in contract.
Aceasta cerere a fost nefondata deoarece partea reclamanta a ales in mod liber sa participe la licitatia organizata in vederea atribuirii contractului de delegare si in acest scop trebuia sa indeplineasca toate conditiile din caietul de sarcini. Nu i s-a impus reclamantei de catre parate obligatia de a participa la licitatie insa, odata ce a ales sa participe, reclamanta a trebuit sa faca dovada ca indeplineste conditiile referitoare la dotare, conditii tehnice ale autovehiculelor folosite in activitatea de ridicare si transport, conditii privind spatiul de depozitare a autovehiculelor si remorcilor ridicate, conditiile organizatorice, etc.
Bunurile a caror contravaloare o pretinde reclamanta sunt proprietatea acesteia, dobandita anterior incheierii contractului cu mun. T si au ramas in folosinta acesteia si ulterior datei de 08.02.2011.
Paratele nu au fost parti in contractele incheiate de reclamanta cu terti pentru dobandirea proprietatii sau folosintei asupra unor bunuri din patrimoniul sau deci paratele nu si-au asumat obligatii referitor la contravaloarea acestor bunuri; achizitionarea bunurilor de catre partea reclamanta a avut loc anterior incheierii contractului 4212/2010, cand nu exista nici un raport juridic cu vreuna dintre parate.
Contractul nefiind reziliat produce in continuare efecte intre parti si deci nu se poate pune problema daunelor pentru reziliere.
Reclamanta a dovedit ca a suportat suma de 1622, 5 lei cheltuieli de judecata.
Instanta de fond a retinut si prevederile art. 272 si 276 Cod procedura civila.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs, in termen legal, reclamanta S.C. H S R S.R.L. Botosani, solicitand instantei admiterea recursului si modificarea in parte a sentintei civile atacate in sensul admiterii in totalitate a actiunii formulata in contradictoriu cu cei doi parati.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata urmatoarele:
Recurenta a considerat netemeinica si nelegala hotararea atacata netemeinica si nelegala doar in ceea ce priveste constatarea rezilierii contractului de concesiune (completare obiect cerere in temeiul art. 132 alin. 1 Cod Procedura Civila la termenul din 28.03.2012) precum si cererea de acordare daune atat pentru incetarea contractului din culpa exclusiva a paratelor inainte de termen cat si a daunelor rezultate din investitia realizata.
In fapt, recurenta reclamanta a formulat si depus la data de 30.01.2012 pe rolul Tribunalului Covasna o cerere prin care a solicitat instantei:
- sa dispuna anularea HCL 19/2011 si 20/2011 emise de Consiliul Local T la data de 08.02.2011 - fila 2 dosar fond;
- sa constante instanta rezilierea contractului de concesiune 4212/18.10.2010 din culpa exclusiva a paratelor - fila 66 dosar fond;
- obligarea paratelor in solidar la plata daunelor in cuantumul sumei de 392.000,00 lei reprezentand venit nerealizat pentru perioada contractata - fila 66 dosar fond;
- obligarea paratelor in solidar la plata sumei de 183.200,34 EURO echivalent in lei la data platii efective, reprezentand daune constituite din investitia realizata cu ocazia participarii la licitatia organizata de Unitatea Teritorial Administrativa T.
Avand in vedere capetele de cerere aratate mai sus, recurenta reclamanta a aratat instantei de fond ca, in cursul anului 2010 ca urmare a participarii si adjudecarii licitatiei organizate de Unitatea Teritorial Administrativa T, societatea reclamanta a incheiat un contract de prestari servicii avand ca obiect activitatea de blocare, ridicare, transport si depozitare a autovehiculelor stationate neregulamentar pe domeniul public din municipiul T.
De asemenea, pentru participarea la licitatie in vederea atribuirii acestui contract, societatea a efectuat o serie de investitii pentru a indeplini conditiile de eligibilitate impuse de caietul de sarcini, utilaje si aparatura necesara in vederea desfasurarii in bune conditii a activitatii contractate.
In ceea ce priveste primul capat de cerere referitor la revocarea HCL 19/2011 si 20/2011, admis de instanta de fond prin anularea acestora, recurenta nu a avut critici de formulat, Tribunalul Covasna apreciind corect necesitatea anularii acestora pentru considerentele expuse in motivarea hotararii.
Legat de respingerea celorlalte capete de cerere, si anume, constatarea rezilierii contractului de concesiune din culpa exclusiva a paratelor precum si obligarea paratelor in solidar la plata de daune, recurenta a precizat ca instanta de fond a apreciat in mod eronat solicitarea acesteia de reziliere, considerand ca aceasta nu poate fi admisa atata timp cat recurenta nu a notificat si nici nu a fost notificata de catre parate printr-un inscris cu privire la reziliere, mai mult decat atat instanta a considerat ca recurenta reclamanta nu s-a incadrat in conditiile exprese stabilite de legiuitor sau de catre contractul a carui reziliere o solicita.
Dat fiind aceste considerente, recurenta reclamanta a mai aratat ca, Consiliul Local T este forul legislativ care prin incalcarea flagranta a normelor imperative de drept administrativ prevazute de art. 1 aliniat 6 din Legea 554/2004, art. 44 aliniat 1 si art. 45 aliniat 6 din Legea 215/2001 a dispus revocarea HCL 127/2008 si 168/2008 urmand o cale nelegala, asa cum a constatat si instanta de fond prin admiterea in parte a actiunii - anularea HCL 19/2011 si 20/2011, cauzand astfel prejudicii irecuperabile recurentei reclamante din punct de vedere financiar.
Prin adoptarea celor doua HCL-uri, respectiv 19/2011 si 20/2011, societatea reclamanta a fost pusa in imposibilitatea de a-si desfasura activitatea conform obiectului de activitate stabilit prin contractul de concesiune, or s-a aflat in situatia in care nu e imperios necesar ca pentru o reziliere sa se incadreze doar in cele doua situatii retinute de instanta si anume cea expres prevazut de lege si rezilierea prin act aditional cu acordul partilor caz in care nu mai putem vorbi de o eventuala culpa a paratelor legata de desfiintarea contractului.
In cazul contractelor de concesiune, ca si in dreptul privat, acestea pot inceta prin vointa ambelor parti contractante (atunci cand ambele cad de acord asupra acestui fapt) ceea ce nu este cazul in speta de fata sau prin efectul legii, ceea ce iarasi nu este cazul, insa in ceea ce priveste acest tip de contract, ca o particularitate trebuie avut in vedere ca, incetarea mai poate opera si prin reziliere pronuntata de instanta de judecata in caz de culpa grava a administratiei, ceea ce de altfel s-a intamplat in cazul de fata - culpa grava fiind stabilita chiar de catre instanta prin anularea HCL-urilor emise abuziv prin incalcarea normelor imperative din materia dreptului administrativ.
In situatia descrisa mai sus este necesar a preciza ca, prin emiterea abuziva si nelegala a HCL 19/2011 si 20/2011 au incetat sa-si produca efectele juridice si HCL 127/2009 si 168/2009 care au stat la baza desfasurarii licitatiei (temei al incheierii contractului de concesiune) precum si la baza desfasurarii obiectului de activitate al contractului de concesiune, recurenta reclamanta fiind pusa astfel in situatia de nu isi mai putea desfasura activitatea concesionata tocmai din culpa grava a Consiliului Local Tg. S, culpa care in mod indubitabil trebuia sanctionata cu rezilierea ca sanctiune contractuala, urmata de plata daunelor solicitate, acestea reprezentand prejudiciu cauzat societatii dovedit prin inscrisurile atasate dosarului de fond.
De asemenea, recurenta reclamanta a solicitat instantei prin cererea de recurs sa tina cont si de faptul ca, recurenta, in calitate de concesionar al serviciului de blocare, ridicare, transport si depozitare a autovehiculelor stationate neregulamentar pe domeniul public din municipiul T, s-a achitat de obligatia ce i-a revenit de a exploata eficace in regim de continuitate si permanenta a activitatii aratate mai sus, si pe cale de consecinta nu i se poate reprosa o eventuala neindeplinire a clauzelor contractului, la dosar fiind atasate copii dupa intreaga activitate desfasurata pana la momentul opririi activitatii prevazut in obiectul de activitate a contractului de concesiune.
In conditiile admiterii recursului si implicit a constatarii rezilierii contractului de concesiune din culpa exclusiva a paratelor, recurenta reclamanta a mai solicitat sa se dispuna si admiterea obligarii acestora la plata daunelor solicitate cu titlu de despagubiri ce i se cuvin conform Notei de Concluzii atasata dosarului de fond la data judecarii fondului - 23.05.2012.
Recursul a fost declarat in termen legal si timbrat conform legii - fila 11 dosar.
Fata de recursul declarat in cauza, intimatul UAT Municipiul T prin primar B T a formulat intampinare - filele 23-33 si 34-39 si a depus copie de pe sentinta civila nr. 863/11.04.2011 a Tribunalului Covasna pronuntata in dosarul nr. 875/119/2011 - filele 40-44 privind respingerea cererii de suspendare a executarii HCL nr. 19 si 20 din 08.02.2011 ale Municipiului T, hotarari ce fac obiectul prezentului dosar, cu actiune in anularea acestora.
Prin intampinarea depusa la dosar, intimatul a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a recurentei aflata in insolventa si exceptia puterii lucrului judecat.
Fata de pozitia intimatului, recurenta a formulat un raspuns la intampinare - filele 50-51 si a solicitat respingerea celor doua exceptii pentru argumentele expuse in acest raspuns la intampinare.
In sensul respingerii exceptiei si a apararii, recurenta a depus copie de pe procesul verbal al adunarii generale extraordinare a asociatilor SC H S R SRL - filele 52-53 si copie de pe sentinta civila nr. 692/37.11.2012 a Judecatorului Sindic - filele 54-58 dosar.
In cauza, intimata UAT Municipiul T a formulat concluzii scrise - filele 64-68 (pe fax si cu corespondenta - filele 69-73 si 74-78).
Recurenta reclamanta a depus diferenta de taxa judiciara de timbru - filele 60 si 80 dosar.
Curtea, examinand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata nr. 1924/30.05.2012 a Tribunalului Covasna prin prisma criticilor de recurs, a prevederilor legale aplicabile respectiv prevederile Legii nr. 215/2001 privind administratia publica locala, OUG nr. 34/2006 republicata si modificata, Legii nr. 554/2004 cu modificarile ulterioare si avand in vedere prevederile art. 3041 Cod procedura civila, constata ca recursul declarat de reclamanta SC H S R SRL este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din verificarea intregului probatoriu administrat in cauza, raportat la obiectul actiunii reclamantei asa cum a fost formulata si precizata, fata de prevederile legale aplicabile si fata de argumentele de fapt si de drept retinute de instanta de fond, rezulta ca in mod corect si legal a apreciat instanta de fond situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, admitand in parte actiunea reclamantei si dispunand anularea celor 2 HCL nr. 19/2011 si 20/2011 emise de intimatul Consiliul Local al Municipiului T.
Cat priveste criticile de recurs invocate de reclamanta SC H S R SRL, instanta constata ca acestea sunt neintemeiate si nelegale, urmand a fi inlaturate pentru urmatoarele argumente:
In fapt, reclamanta a criticat nelegalitatea sentintei civile atacate, sustinand ca in mod gresit instanta de fond a respins cererea de constatare a rezilierii contractului de concesiune nr. 4218/18.10.2010 din culpa exclusiva a paratelor.
Ori, sub acest aspect, instanta de recurs constata ca in mod corect a solutionat acest capat de cerere si a argumentat respingerea acestei cereri.
Data fiind respingerea acestei cereri, desigur ca si petitul cu privire la plata daunelor nu poate fi admis, fiind o consecinta a respingerii cererii de reziliere a contractului de concesiune astfel ca se impune si respingerea acordarii acestor daune pretinse de recurenta reclamanta.
Nu se poate retine faptul invocat de recurenta, in sensul ca prin anularea celor doua HCL emise de intimatul Consiliul Local al Municipiului T atacate in cauza se impune si rezilierea contractului de concesiune incheiat intre parti. Rezilierea contractului respectiv presupune indeplinirea mai multor conditii juridice si mai ale notificarea de catre reclamanta a paratelor, aspect nedovedit de reclamanta in dosarul de fond si nici in recurs iar acest aspect a fost solutionat in mod corect de instanta de fond prin hotararea data, clauza cuprinsa la art. 10 punctul p) din contractul de concesiune depus la dosarul de fond.
In concluzie, pentru toate considerentele de fapt si de drept expuse, instanta va inlatura criticile de recurs formulate la punctele 1-3 de recurenta ca nelegale si netemeinice.
De altfel, se retine ca recurenta nu a indicat nici un motiv expres de drept prevazut la art. 304 Cod procedura civila cu privire la nelegalitatea sentintei civile atacate..
Asa fiind, se va retine ca justificata apararea intimatei in sensul respingerii recursului recurentei reclamante ca nefondat.
In baza art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, se va respinge recursul declarat in cauza ca nefondat.
Fara cheltuieli de judecata in recurs.
Decizia nr. 1714/R/4 aprilie 2013, dos nr. 328/119/2012 - redactat judecator I.M