DREPT CIVIL.
CONTRACT DE VANZARE CUMPARARE INCHEIAT CU ELUDAREA PREVEDERILOR LEGII NR. 112/1995.
CONSTATAREA NULITATII CONTRACTULUI.
INDREPTATIREA CUMPARATORULUI LA RESTITUIREA PRETULUI ACTUALIZAT.
Cumparatorul imobilului achizitionat printr-un contract de vanzare cumparare incheiat cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, contract a carui nulitate absoluta a fost constatata in mod irevocabil printr-o hotarare anterioara, este indrituit la restituirea pretului actualizat in conditiile dispozitiilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, nefiind aplicabile prevederile din Codul civil referitoare la antrenarea raspunderii vanzatorului pentru evictiune;
Atat Cauza Raicu / Romaniei, cat si Cauza Tudor / Romaniei, au in vedere circumstante diferite de cele retinute in speta, in Cauza Raicu fiind vorba de validarea in justitie a doua titluri pentru acelasi imobil, deci inclusiv a contractului de vanzare cumparare, iar in Cauza Tudor proprietatea dobandita de fostul chirias in baza Legii nr. 112/1995 a fost pierduta de acesta in cadrul unei actiuni in revendicare initiate de fostul proprietar in care instanta procedand la compararea titlurilor, l-a obligat pe fostul chirias la restituirea imobilului, fara a se dispune anularea contractului sau de vanzare cumparare.
DECIZIA CIVILA NR. 1069/17.06.2010-R
(dosar nr. 9135/296/2008)
Prin sentinta civila nr.3150/15.05.2009 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr.9135/296/2008, s-a admis actiunea civila formulata de reclamanta E I impotriva paratilor STATUL ROMAN, prin MINISTERUL ECONOMIEI si FINANTELOR Bucuresti, C SA S M si in consecinta au fost obligati paratii la restituirea sumei de 31.753.150 lei, respectiv 3.175,31 ron, platit de reclamanta in executarea contractului de vanzare-cumparare nr.365/11.11.1996, precum si diferenta intre pretul platit si valoarea actuala de circulatie al imobilului situat in loc.S M str.C I H nr., conform expertizei efect de exp.M D M (ce face parte integranta din prezenta) de 53.000 euro,echivalentul sumei de 220.000 lei; si cheltuieli de judecata (onorariu de avocat si expert) in cuantum de 3315 lei.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond a retinut ca, potrivit sentintei civile nr.2483 /2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar 7329/2004 s-a desfiintat contractul de vanzare cumparare incheiat in baza Lg.112/1995, intre reclamanta si SC C SA S M care a devenit definitiva si irevocabila prin respingerea recursului de catre Curtea de Apel Oradea prin dec. 893/18 09 2007.
La data incheierii contractului de vanzare cumparare, proprietar tabular al imobilului in litigiu era Statul Roman in baza Decretului nr.111/1951, reclamanta fiind de buna credinta a achitat acestuia in calitate de vanzator, integral pretul stabilit in contract in val. de 31.753.150 lei.
Potrivit art.1341 si urm. Cod civil reclamanta cumparatoare a pierdut dreptul de proprietate asupra apartamentului in speta, ca urmare a unei tulburari de drept, vanzatorul fiind dator sa restituie integral pretul primit si potrivit art. 1350 Cod civil cumparatoarea reclamanta poate sa pretinda daune interese inclusiv diferenta intre pret si sporul de valoare dobandit de lucru conf. art. 1344 Cod civil conform caruia "daca lucrul vandut se afla la epoca evictiunii, de o valoare mai mare, din orice cauza, vanzatorul este dator sa plateasca cumparatorului pe langa pretul vanzarii, excedentul valoric in timpul evictiunii"; in speta excedentul de valoare la care este dator vanzatorul este determinat de pretul de circulatie a imobilului.
Obiectiunile referitoare la raportul de expertiza tehnica formulate de parata nu au relevanta in speta, avand in vedere reglementarile legale si practica CEDO existenta ( cauza Raicu contra Romaniei) .
In conformitate cu dreptul intern: Evictiunea este pierdere in total sau in parte a dreptului de proprietate asupra unui lucru de catre persoana care a dobandit acest drept ca urmare a recunoasterii, dreptului invocat de o alta persoana asupra aceluiasi lucru. Cumparatorul actionat in judecata poate chema in garantie pe vanzator pentru a face dovezile necesare prevenirii evictiunii.
Ca atare suma ce poate fi acordata de instantele interne este suficienta pentru a repara prejudiciul, Curtea a retinut din jurisprudenta pusa la dispozitie de Guvern ca persoane in aceeasi situatie cu reclamantul au primit cel putin pretul actualizat si posibil ca despagubire diferenta pana la valoarea, de piata, precum si valoarea imbunatatirilor aduse imobilului .
Pe considerentele mai sus mentionate, instanta de fond in baza disp.art.1337-1351 Cod civil, art.261 Cod de procedura civila si a actelor normative mai sus mentionate, instanta a admis actiunea conform dispozitivului sentintei atacate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs in termenul legal recurenta SC C SA S M solicitand instantei admiterea recursului, modificarea hotararii atacate in sensul obligarii paratului Statul Roman prin reprezentant Ministerul Economiei si Finantelor, la plata pretului actualizat ce include si comisionul de 1%, precum si a cheltuielilor de judecata.
Impotriva aceleiasi sentinte a declarat recurs in termenul legal, apelantul STATUL ROMAN reprezentat prin MINISTERUL FINANTELOR PUBLICE prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A JUDETULUI S M, solicitand admiterea recursului si modificarea in tot a hotararii atacate, in sensul obligarii Statului Roman reprezentat prin MFP prin DGFP S M, exclusiv la restituirea pretului actualizat.
In sedinta publica din data de 17.11.2009, avand in vedere valoarea obiectului litigiului, instanta, in temeiul art.282 raportat la art.84 Cod procedura civila, a recalificat calea de atac din recurs in apel.
Analizand apelurile declarate prin prisma motivelor invocate, cat si din oficiu, tribunalul a considerat ca sunt nefondate .
Cu privire la apelul declarat de SC C SA S M privind restituirea comisionului de 1% este fara obiect, din dispozitivul sentintei apelate nu rezulta o astfel de obligatie in sarcina apelantei. Sunt neintemeiate si restul criticilor de apel formulate pentru urmatoarele considerente.
In urma pronuntarii sentintei civile nr.2483/2006 a Judecatoriei Satu Mare, din dosar nr.7329/2004, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare incheiat in temeiul Lg.nr.112/1995, pentru imobilul situat in S M, str.C I H, nr., inscris in CF 4220, nr. top 1449 - 1450, intre SC C si cumparatoarea E I (nr.365/1996) Hotararea evocata, respectiv sent.civ.nr.2483/2006 a Judecatoriei Satu Mare a devenit definitiva prin respingerea apelului in baza dec.civ.nr.22/Ap./09.02.2007 a Tribunalului Satu Mare si irevocabila prin respingerea recursului in urma pronuntarii de catre Curtea de Apel Oradea a dec.civ.nr.893/18.09.2007.
Asadar, titulara dreptului de proprietate, cumparatoarea E I, dobandit prin contractul de vanzare-cumparare nr.395/1996 a pierdut acest drept irevocabil in urma pronuntarii deciziei din recurs (dec. civ.893/18.09.2007).
Din considerentele sentintei civile nr.2483/2006 a Judecatoriei Satu Mare si, respectiv, deciziilor pronuntate in apel si respectiv in recurs rezulta ca imobilul din litigiu a fost preluat de Statul Roman in baza Decretului 111/1951, statul intabulandu-si dreptul de proprietate in anul 1952, iar dupa preluarea imobilului acestuia I s-a dat destinatie de locuinta si a format obiectul a doua contracte de vanzare-cumparare in baza Lg.nr.112/1995, una apartament a fost vandut la E I cu care s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.365/1.09.1996, iar celalalt apartament s-a vandut intimatilor Buda Cornel si Buda Ana in baza contractului nr.315/1996.
Pe considerentul ca in temeiul Lg.nr.112/1995 puteau fi instrainate doar imobilele cu destinatie de locuinta care au apartinut persoanelor fizice in momentul preluarii acestora de catre Statul Roman, aspect ce reiese din disp.art.1 din lege, si ca in speta, pe de o parte, imobilul a apartinut reclamantei-persoana juridica Episcopia Romano-Catolica si nu a avut destinatie de locuinta la data preluarii, instanta a anulat contractele de vanzare-cumparare intrucat statul nu l-a detinut cu titlu valabil.
Asadar, ca urmare a constatarii nulitatii absolute a contractului de vanzare - cumparare intimata-reclamanta intemeiat pe obligatia de garantie ce cade in sarcina vanzatorului si pe faptul ca au fost evinsi au solicitat obligarea Statului Roman la plata unei despagubiri reprezentand contravaloarea pretului de circulatie pentru apartamentul cumparat si nu doar pretul actualizat platit de chiriasi, evocand in sustinerea pretentiei disp.art.1344 si urm. C.civ. privind evictiunea.
Asa cum rezulta din continutul art.1294 C.civ., vanzarea este un contract sinalagmatic (bilateral), deoarece prin incheierea sa da nastere la obligatii reciproce intre partile contractante, rezumate in esenta la obligatia vanzatorului de a preda lucrul vandut si sa garanteze pe cumparator de evictiune, iar cumparatorul sa plateasca pretul.
Principala obligatie a vanzatorului este stabilita prin art.1313 C.civ., care prevede obligatia de a raspunde de bunul vandut, lucru care trebuie sa fie in comert (in circuitul civil - art.1310 C.civ.), sa existe in momentul incheierii contractului si sa fie proprietatea vanzatorului. Obligatia generica de a raspunde de bunul vandut implica in conditiile art.1336 C.civ. garantia pentru linistita folosinta a lucrului, cunoscuta sub forma obligatiei de garantie pentru evictiune. Astfel, in art.1337 C.civ. vanzatorul este de drept obligat, dupa natura contractului de vanzare, a raspunde catre cumparator de evictiunea totala sau partiala a lucrului vandut.
Obligatia de garantie pentru evictiune exista atat atunci cand evictiunea provine de la un tert, cat si in cazul evictiunii provenite dintr-un fapt personal al vanzatorului, iar pentru a antrena raspunderea vanzatorului evictiunea trebuie sa aiba o cauza anterioara vanzarii.
Aceste dispozitii legale cuprinse in normele generale din Codul Civil isi gasesc aplicare in cauza, nefiind excluse prin art.50 ind.1 din Lg.nr.1/2009, in conformitate cu care "Proprietarii ale caror contracte de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prev.Lg.nr.112/1995,...au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile au dreptul la restituirea pretului de piata al imobilului stabilite conform standardelor internationale de evaluare
In forma initiala a legii, chiriasii-cumparatori aveau dreptul doar la restituirea pretului actualizat in conditiile art.50 alin.2 si 3 din Lg.nr.10/2001, republ., insa prejudiciul efectiv suferit de intimata-reclamanta ca urmare a desfiintarii contractului de vanzare-cumparare si a pierderii dreptului de proprietate asupra apartamentului, excede pretului actualizat platit cu ocazia cumpararii si reprezinta valoarea actuala de circulatie, respectiv valoarea de inlocuire a bunului care a iesit din patrimoniul intimatilor reclamanti si pentru care obligatia de a suporta pierderea bunului revine Statului ca urmare a incheierii contractului de vanzare-cumparare prin administratorii desemnati in conditiile legii de Stat si exercitarea functiei legislative, dar si prin faptul ca, cu rea credinta a vandut un bun care nu era in circuitul civil, fiind astfel dator sa restituie cumparatorului toate cheltuielile si despagubirile cuvenite acestuia si rezultate din obligatia de garantie contra evictiunii. Noua reglementare (Lg.nr.1/2009) reconsidera pozitia fata de chiriasii de buna-credinta care au pierdut dreptul de proprietate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, in sensul ca au dreptul de a obtine valoarea de piata a acestor imobile, indiferent de pretul achitat, asa cum de altfel rezulta si din expunerea de motive a initiatorului legii devenita 1/2009, sustinuta in primul rand din perspectiva aplicarii principiul echitatii sociale. In acest context, alaturarea pe care legiuitorul o face intre dreptul de a obtine pretul de piata a imobilului pentru proprietarii detinatori ai contractelor de vanzare-cumparare incheiate cu respectarea prevederilor Lg.nr.112/1995, dar desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, apare ca fiind in contradictie, stiut fiind faptul ca pe calea nulitatii absolute se sanctioneaza cu desfiintarea numai acele acte care s-au incheiat cu nerespectarea dispozitiilor in vigoare la vremea respectiva. Ori, cum este si cazul in speta, daca contractul ar fi fost incheiat cu respectarea disp.Lg.112/1995, in mod evident acesta ar fi fost pastrat, iar ceea ce se imputa cumparatoarei, in opinia tribunalului, nu inlatura dreptul acesteia de a obtine restituirea pretului de piata al imobilului, cu atat mai mult cu cat culpa acesteia consta in faptul ca nu a apreciat corect titlul statului si nu a asteptat incheierea contractului de vanzare-cumparare dupa finalizarea cererii de retrocedare depusa de reclamanti, aspecte care dimpotriva contureaza reaua-credinta a statului, care fara sa-si verifice titlul a demarat procedura de vanzare a locuintei, creand aparenta unui proprietar veritabil, care anterior pana la 22.12.1989 in urma nationalizarii si-a exercitat aceste prerogative in mod public, sub nume de proprietar, dispunand de bun prin inchiriere, inclusiv catre antecesoarea reclamantilor.
Lipsa de diligenta asupra conditiei esentiale ca lucrul vandut sa fie in circuitul civil, nu poate fi imputata cumparatoarei, cu atat mai mult cu cat cererea de cumparare a imobilului s-a facut in contextul legislativ de la data respectiva (Legea 112/1995 - art.9 si HG nr.20/1996, art.1 alin.2 in conformitate cu care erau considerate ca fiind preluate cu titlu in proprietatea Statului imobilele cu destinatia de locuinta in baza Decretului nr.111/1951). Verificarea indeplinirii acestei conditii obliga vanzatorul sa cerceteze daca imobilul pentru care chiriasul si-a exprimat optiunea de cumparare in conditiile art.9 din Legea 112/1995 este in circuitul civil si poate fi dobandit dreptul de proprietate in temeiul Legii 112/1995 sau intra sub incidenta altor legi speciale de reparatie cu o reglementare viitoare in conditiile art.25 din Legea 112/1995.
De vreme ce s-a incheiat contractul de vanzare-cumparare nr.365/11.11.1996 (sub imperiul HG 20/23 ian.1996) rezulta ca vanzatorul a acceptat oferta facuta de cumparator (chiriasul), iar lucrul vandut a fost considerat ca fiind in circuitul civil si proprietatea vanzatorului, ambele parti avand deopotriva drepturi si obligatii contractuale, ce tin inclusiv de garantia contra evictiunii.
In consecinta, intimatii-reclamanti au fost privati de dreptul de proprietate intrucat Statul si-a incalcat obligatia pozitiva de a reactiona in timp util si cu coerenta fata de chestiunea de interes general pe care o reprezenta restituirea sau vanzarea unor imobile intrate in posesia sa in temeiul decretelor de nationalizare (paragraful 112 din Hot. Paduraru c/a Romaniei, aceiasi hotarare sesizeaza incoerenta practicii judiciare in analizarea titlului statului - paragraful 95 si 96). Acceptarea ofertei de cumparare a creat o speranta legitima pentru intimatii-reclamanti in exercitarea dreptului de proprietate asupra bunului dobandit, iar privarea ca urmare a invalidarii contractului de vanzare-cumparare poate fi compensata prin obtinerea valorii de inlocuire a bunului la pretul de circulatie din momentul evictiunii.
Recent, Curtea Europeana a Drepturilor Omului prin Hotararea din 24.03.2009 in cauza Tudor c/a Romaniei a apreciat pozitiv si "se declara multumita" (paragr.42) de jurisprudenta instantelor nationale din Romania, prin faptul ca in situatia in care in urma pierderii dreptului de proprietate de catre fostii chiriasi acestia pot solicita despagubiri din partea vanzatorului (statul) in temeiul Codului civil pentru evictiune, despagubiri care nu se rezuma numai la pretul de cumparare pentru proprietatea pierduta, ci, dimpotriva, includ valoarea de piata actuala a proprietatii de care au fost lipsiti, precum si rambursarea oricaror costuri angajate in limite rezonabile pentru intretinerea casei (paragraful 37-42). Conform raportului de expertiza intocmit in cauza valoarea de piata a imobilului a fost stabilit la suma de 220.200 lei de expertul evaluator D M ,pretul platit de intimata reclamanta a fost de 31.753.150 lei (ROL) .Instanta de fond in aplicarea obligatiei de garantie pentru evictiune a dispus restituirea pretului si plata diferentei intre valoarea de circulatie a imobilului si pretul platit, intimata -reclamanta are de incasat efectiv valoarea de circulatie a imobilului de 53.000 euro ,echivalentul sumei de 220.000 lei la data evaluarii.
Fata de aceste considerente , tribunalul in baza art.296 Cod procedura civila a respins apelul ca nefondat.
Intemeiat pe dispozitiile art.274 Cod procedura civila au fost stabilite si cheltuielile de judecata, in suma de 2380 lei, conform onorariului avocatial justificat cu chitanta nr.149/10.09.2009 eliberata de Cab.Ind.av.G E S M.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs Statul Roman reprezentat de Ministerul Finantelor Publice prin Directia Generala a Finantelor Publice a Judetului S M, solicitand admiterea recursului, modificarea in tot a deciziei atacate in se4nsul obligarii recurentului exclusiv la restituirea pretului actualizat, recurentul invocand urmatoarele motive:
- recurentul nu se opune, in principiu, restituirii pretului platit de catre chiriasii ale caror contracte de vanzare cumparare, incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr. 112/1995, au fost desfiintate prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, sens in care invoca prevederile art. 50 alin. 2 si alin. 3 din Legea nr. 10/2001 republicata in temeiul art. VII din Titlul I al Legii nr. 247/2005, recurentul neopunandu-se in principiu, actualizarii pretului platit, actualizare facuta pana in anul introducerii actiunii, conform art. 50 pct. 3 din Hotararea nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor Metodologice de aplicare unitara a Legii nr. 10/2001;
- recurentul nu a fost implicat in evaluarea si vanzarea locuintelor in conditiile Legii nr. 112/1995, competenta fiind atribuita prin lege catre SC C SA, avand in vedere prevederile art. 7 din Hotararea nr. 20/1996 privind aplicarea Legii nr. 112/1995 precum si art. 33 alin. 1 din hotararea mentionata;
- incidenta art. 39 alin. 1 lit. a si alin. 2 lit. a din Hotararea nr. 20/1996 este clara si nu lasa loc de interpretari, recurentul detinand doar sumele obtinute din vanzarea apartamentelor care nu s-au restituit in natura, dupa deducerea comisionului de 1% din valoarea apartamentelor, prin urmare nu poate fi obligat la restituirea altor sume decat cele efectiv virate in contul Trezorerie S M;
- intrucat demersul judiciar cade sub incidenta art. 50 indice 1 alin. 1 din legea nr. 1/2009 rezulta ca reclamantii nu se incadreaza in textul de lege pe care l-au invocat;
- avand in vedere ca recurentul nu se opune, in principiu, la restituire pretului actualizat, acestuia nu-i incumba plata cheltuielilor de judecata
Intimata reclamanta E I, prin intampinarea formulata, a solicitat respingerea recursului si mentinerea hotararii instantei de fond ca fiind temeinica si legala, aratand ca, la data introducerii actiunii in anul 2008, nu era inca publicata Legea nr. 1/2009, dar chiar si in baza acestei legi, chiriasii au dreptul la valoarea de piata a imobilelor, intimata precizand totodata ca in cauza sunt aplicabile si prevederile Codului civil in ceea ce priveste obligatia de garantie pentru evictiune, ea neavand cunostinta ca imobilului cumparat Statul i-a dat destinatie de locuinta imediat dupa anul 1952, apoi aparitia ulterioara a Legii nr. 10/2001 nu inlatura obligatia de garantie a vanzatorului, conform art. 1337 - 1351 Cod civil, care instituie obligatia in sarcina vanzatorului de a garanta pentru evictiune.
Intimata parata SC C SA S M desi legal citata, nu s-a prezentat si nici nu si-a comunicat pozitia in cauza.
Examinand hotararea recurata prin prisma motivelor invocate, precum si din oficiu, instanta de recurs retine urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 2483/2006 pronuntata de Judecatoria Satu Mare in dosar nr. 7329/2004, s-a constatat nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare incheiat intre SC C SA si parata E I cu privire la imobilul situat pe nr. top. 1449 - 1450, reprezentand o parte din acest imobil situat in S M, str. C I H, nr. 20, vandut acesteia in baza contractului nr. 365/11.09.1996.
In considerentele hotararii despre care s-a facut vorbire mai sus s-a retinut ca, la data cumpararii de catre chiriasa a imobilului litigios, era in vigoare Legea nr. 112/1995 ale carei dispozitii au fost incalcate, instanta facand trimitere la dispozitiile art. VI alin. 3 din OG nr. 184/2002, conform carora actele juridice de instrainare a imobilelor ce au apartinut cultelor religioase sunt lovite de nulitate absoluta daca au fost incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative a legilor in vigoare la data instrainarii. S-a precizat totodata ca instrainarea imobilului catre intimata s-a facut in temeiul Legii nr. 112/1995, iar potrivit dispozitiilor art. 1 din aceasta lege, numai imobilele ce au apartinut persoanelor fizice puteau fi instrainate conform art. 9 din aceeasi lege, , apartamentul din litigiu, vandut paratei, fiind exceptat de la vanzare, cata vreme nu a apartinut unei persoane fizice in momentul preluarii acestuia de catre stat. Aceleasi considerente au fost avute in vedere si de instantele de apel, respectiv recurs care, mentinand solutia instantei de fond, au subliniat ca incheierea contractului s-a facut cu incalcarea normelor imperative ale legii, respectiv, art. 1 din Legea nr. 112/1995 si art. VI alin. 3 din OG nr. 184/2000.
Articolul 46 alin.4, a carui aplicare s-a facut in litigiul in care s-a desfiintat contractul de vanzare-cumparare al reclamantilor din prezentul proces, reglementeaza situatia actelor juridice de instrainare "incheiate cu incalcarea dispozitiilor imperative ale legilor in vigoare la data instrainarii", rezultand astfel cu puterea evidentei ca dezlegarea problemei de drept in prezenta cauza cade sub incidenta prevederilor art.50 alin.3 din Legea nr.10/2001. Nicidecum nu-si gaseste aplicare norma inscrisa in textul art.50 alin.2/1 din Legea nr.10/2001 avand in vedere ca, prin acest text, este reglementata situatia contractelor de vanzare-cumparare "incheiate cu respectarea prevederilor Legii nr.112/1995", in cazul caror contracte se restituie pretul de piata al imobilelor.
Este de observat ca, atat prin intampinare, apoi prin cererea de apel cat si in actuala faza procesuala, recurenta parata a staruit asupra aplicabilitatii in speta a prevederilor art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001, sens in care si-a exprimat pozitia de neopunere fata de obligarea sa la restituirea pretului actualizat.
Contrar celor retinute de instantele anterioare, instanta de recurs apreciaza ca in speta isi gasesc aplicabilitatea prevederile art. 50 alin. 3 din Legea nr. 10/2001,text de lege in cadrul caruia s-a prevazut in mod expres ca, in cazul contractelor incheiate cu eludarea prevederilor Legii nr.112/1995 - caz incident in speta -, chiriasilor li se cuvine "restituirea pretului actualizat". Prin urmare, intimata este indrituita la restituirea pretului actualizat, date fiind considerentele retinute in cadrul hotararii judecatoresti definitive si irevocabile amintite, in temeiul carora contractul lor de vanzare cumparare a fost desfiintat, in acelasi sens convergand si modificarile aduse ulterior prin Legea nr. 1/2009.
Cauza "Raicu / Romaniei" la care face trimitere instanta de fond, are in vedere alte circumstante, diferite de cele prezente in speta de fata, in cauza mentionata fiind vorba de validarea in justitie a doua titluri pentru acelasi imobil, deci inclusiv a contractului de vanzare cumparare ulterior desfiintat, ceea ce nu este cazul in prezentul proces.
Cat priveste cauza Tudor contra Romaniei, la care face referire instanta de apel, este de retinut ca in speta respectiva, proprietatea nu a fost pierduta in conditii similare cu cele ale cauzei de fata, astfel, spre deosebire de prezentul litigiu, contractul de vanzare cumparare al fostului chirias nu a fost anulat, ci instanta, in cadrul unei actiuni in revendicare introduse de fostul proprietar, procedand la compararea celor doua titluri - titlul acestuia si respectiv cel al fostului chirias -, a admis actiunea in revendicare, cu consecinta recunoasterii titlului de proprietate al reclamantului, cu efect retroactiv, obligandu-l pe parat sa-i restituie proprietatea. In speta de fata, contractul de vanzare - cumparare al reclamantei a fost anulat, prin urmare, este evident ca in cauza isi gasesc aplicarea prevederile Legii nr.10/2001 in sensul ca aceasta este indreptatita la pretul de cumparare indexat, nefiind incidente dispozitiile Codului civil, astfel cum in mod eronat a apreciat tribunalul.
Fata de considerentele ce preced, instanta de recurs a constatat incidenta prevederilor art. 312 alin.1 si 3 din Codul de procedura civila, pe cale de consecinta, a admis recursul, a modificat in tot decizia tribunalului, in sensul ca a admis apelurile si a schimbat in parte sentinta judecatoriei in sensul ca paratii au fiind inlaturata dispozitia de obligare a acestora la plata diferentei intre pretul platit si valoarea de circulatie a imobilului.
De asemenea, s-a procedat la reducerea cuantumului cheltuielilor de judecata la suma de 1.785 lei, fiind exclusa suma reprezentand onorariul pentru expert, avand in vedere pozitia procesuala exprimata de recurenta in cursul judecatii in prima instanta, de neopunere fata de stabilirea in sarcina sa a obligatiei privind plata pretului actualizat.
Au fost pastrate celelalte dispozitii ale sentintei apelate.