Civil - Contracte - Constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere, neinsusit prin semnatura de sotul cumparatorului debitor al intretinerii
Prin Sentinta nr. 1669/28.11.2011 pronuntata de Judecatoria C-lung. Mold. s-a respins ca nefondata actiunea avand ca obiect constatare nulitate absoluta contract, formulata de reclamantul PCA in contradictoriu cu paratii VVT, PO, NM si GC.
Pentru a hotari astfel, instanta a retinut ca prin contractul de intretinere autentificat la BNP HIS, PA si PV au instrainat nuda proprietate asupra imobilului in suprafata de 1.073 mp teren arabil si una casa de locuit impreuna cu anexele gospodaresti situate in C-lung. Mold.. in favoarea sotilor PO si PF, cu rezerva uzufructului viager si obligarea beneficiarilor cumparatori la prestarea intretinerii.
Instrainatorii, beneficiari ai intretinerii - PA si PV au decedat la data de 17.11.1994, respectiv 14.03.2001. Mostenitori au ramas PO, NM si GC, in calitate de fii.Dobanditoarea PF, mama reclamantului a decedat la data de 03.01.2002.
Prin Sentinta civila nr. 394/09.03.2010 a Judecatoriei C-lung. Mold. ramasa definitiva si irevocabila prin Decizia civila nr. 1706/09.12.2010 a Tribunalului Suceava s-a dispus partajarea averii ramase dupa defuncta PF, intre sotul supravietuitor paratul PO, fiul din prima casatorie, paratul VVT si fiul din cea de-a doua casatorie, reclamantul PCA, in aceasta masa fiind incluse si bunurile imobile ce au facut obiectul contractului de intretinere in discutie.
Este adevarat ca potrivit raportului de expertiza grafologica administrat ca proba in prezenta cauza semnatura de la rubrica "dobanditori" din contractul de intretinere autentificat la BNP HIS nu apare ca fiind realizata de PF, iar datele din buletin ale dobanditorilor, inscrise in incheierea de autentificare a acestui contract au fost inversate, dupa cum reiese din adresa Serviciului de Evidenta Populatiei aflat la fila 66 dosar.
Cu toate acestea, raportat la conditiile concrete ale spetei de fata, actiunea de constatare a nulitatii absolute partiale a contractului apare ca nefondata.
Astfel, dupa cum a confirmat indirect paratul PO (cand a solicitat in actiunea de partaj ce a facut obiectul dosarului nr. 3420/206/2008 si partajarea cotei defunctei PF din bunurile ce au facut obiectul contractului de intretinere in discutie), coroborat cu sustinerile paratei GC (f. 99) intentia instrainatorilor PA si PV a fost ca PO si PF sa devina proprietari ai imobilelor in discutie. Raportat la momentul decesului beneficiarilor contractului de intretinere 17.11.1994, respectiv 14.03.2001, rezulta ca anterior decesului lui PF (03.01.2002), bunurile in discutie au intrat in proprietatea devalmasa a sotilor PO si PF in virtutea prevederilor art. 30 Codul Familiei.
Chiar daca PF nu si-ar fi dat consimtamantul la incheierea acestui contract, dat fiind consimtamantul necontestat, confirmat al paratului PO, prin aplicarea per a contrario a dispozitiilor art. 35 alin. 2 si art. 30 alin. 1 C. familiei in vigoare la momentul incheierii contractului, bunul a devenit oricum proprietatea devalmasa a sotilor. Astfel, art. 35 alin. 2 C. fam. reglementeaza doar interdictia instrainarii si grevarii bunurilor devalmase, ceea ce inseamna ca vor fi valabile actele de dispozitie privind dobandirea bunurilor imobile incheiate doar de unul din soti, pentru autentificarea unui asemenea act fiind suficient daca se prezinta doar unul dintre soti la notariat. Mai mult decat atat, actele juridice incheiate cu incalcarea art.35 din C.fam sunt lovite de nulitate relativa, in asa fel incat, nulitatea acestora poate fi invocata de celalalt sot intr-un termen de prescriptie de 3 ani, si avand in vedere ca actul a fost incheiat in anul 1993, dreptul la actiune s-a prescris in anul 1996, iar nulitatea relativa din aceasta situatie s-a acoperit.
Aceasta concluzie este in concordanta si cu prevederile art. 31 din Codul Familiei, care stabilesc expres care sunt categoriile de bunuri proprii, bunurile dobandite prin contracte de vanzare-cumparare cu clauza de intretinere nefiind incluse in aceasta categorie. Acesta este si motivul pentru care practica judiciara a considerat in mod unitar ca la dobandirea de bunuri comune prin acte de dispozitie incheiate in timpul casatoriei, nu este necesar acordul de vointa al ambilor soti.
Avand in vedere cele aratate mai sus, instanta a respins actiunea ca nefondata.