Legea 19/2000. Indemnizatie pentru cresterea copilului pana la 2 ani. Conditii Decizie nr. 592 din data de 02.09.2005
pronunțată de Curtea de Apel Targu-Mures

Prin actiunea introductiva reclamanta S. M. a solicitat obligarea paratei Casa Judeteana de Pensii Harghita la plata indemnizatiei pentru cresterea copilului, prevazut de art. 98 lit. d din Legea nr. 19/2000, invocand faptul ca SC H. SRL, a carei angajata era la data de 28 ianuarie 2003, cand s-a nascut minora S. L., este in imposibilitate de a-i plati indemnizatia solicitata, bunurile societatii fiind puse sub sechestru.
Din actele dosarului rezulta ca reclamanta este mama minorei S. L., nascuta la 28 ianuarie 2003. Prin sentinta civila nr. 1140 din 1 noiembrie 2004, pronuntata de Tribunalul Mures in dosarul nr. 4743/2004, ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 138/R din 11 februarie 2005, pronuntata de Curtea de Apel Targu-Mures, Sectia Civila in dosarul nr. 129/2005/C, SC H. SRL cu sediul in Targu-Mures a fost obligata sa-i plateasca reclamantei din prezenta cauza indemnizatia lunara pentru cresterea copilului, retinandu-se faptul ca la data nasterii minorei reclamanta era angajata acestei societati, iar drepturile cuvenite acesteia in temeiul prevederilor Legii nr. 19/2000 nu i-au fost achitate. Hotararea judecatoreasca mentionata nu a putut fi pusa in executare, deoarece bunurile societatii au fost sechestrate in baza unei ordonante pronuntata intr-un dosar penal. In aceste conditii reclamanta a solicitat ca drepturile banesti ce i se cuvin si care au fost stabilite prin hotarare judecatoreasca sa-i fie achitate de Casa Judeteana de Pensii Harghita.
Conform art. 129 din Legea nr. 19/2000 casele teritoriale de pensii preiau plata indemnizatiei pentru cresterea copilului doar in doua cazuri si anume in cazul in care angajatorul isi inceteaza activitatea si in cazul expirarii termenului pentru care a fost incheiat contractul individual de munca al asiguratului, daca drepturile de asigurari sociale s-au nascut anterior ivirii acestor situatii. In speta nu exista nici una din situatiile sus-mentionate si in consecinta, nu sunt incidente prevederile art. 129 din Legea nr. 19/2000. Imposibilitatea de plata in care se afla societatea angajatoare nu poate fi asimilata cu nici unul din cazurile limitativ prevazute de lege in care plata indemnizatiei solicitata de reclamanta se preia de catre casa judeteana de pensii, deoarece societatea respectiva nu si-a incetat activitatea, iar contractul de munca al reclamantei fusese incheiat pe perioada nedeterminata. La data la care s-a nascut dreptul reclamantei de a beneficia de indemnizatie pentru cresterea copilului, aceasta era angajata la SC H. SRL si in consecinta, conform art. 133 alin. 2 lit. a din Legea nr. 19/2000 obligatia de plata a acestei indemnizatii ii revine angajatorului. De altfel, aceasta obligatie a si fost stabilita in sarcina angajatorului prin sentinta la care s-a facut referire mai sus, astfel ca reclamanta trebuie sa-si valorifice dreptul sau de la societatea angajatoare, hotararea respectiva constituind titlu executoriu. Sub acest aspect nu are relevanta faptul ca in prezent societatea se afla in imposibilitate de plata, deoarece dupa incetarea situatiei respective reclamanta poate actiona pentru valorificarea dreptului sau. In aceste conditii, daca si parata Casa Judeteana de Pensii Harghita ar fi obligata la plata, ar insemna ca reclamanta isi poate valorifica acelasi drept de doua ori.
Prin urmare, tinand cont de faptul ca in speta nu exista nici una din situatiile limitativ prevazute de lege in care obligatia de plata a indemnizatiei pentru cresterea copilului se preia de catre casele de pensii, hotararea instantei de fond prin care parata a fost obligata la plata acestei indemnizatii, este nelegala, fiind pronuntata cu incalcarea prevederilor legale aplicabile in materie, astfel ca este incident motivul de recurs prevazut de art.304 pct. 9 Cod procedura civila.
Pe de alta parte, la pronuntarea sentintei atacate instanta de fond nu a tinut cont si de un alt aspect. Astfel, reclamanta a fost angajata SC H. SRL care are sediul in Targu-Mures, iar regularizarea cu privire la sumele retinute de angajator cu titlu de contributie de asigurari sociale datorata bugetului de asigurari sociale si cele care trebuiau achitate cu titlu de indemnizatie pentru cresterea copilului, s-a facut intre societatea angajatoare si C.J.P. Mures, astfel ca si sub acest aspect parata C.J.P. Harghita nu putea fi obligata la plata.
In privinta celui de-al doilea copil al reclamantei situatia este diferita, deoarece dupa incetarea, la data de 29 ianuarie 2005, a raportului de munca al acesteia cu SC H. SRL, reclamanta a incheiat contract de asigurare cu parata C.J.P. Harghita si in baza acestui contract parata i-a achitat reclamantei indemnizatia pentru cel de-al doilea copil, fiind incidente prevederile art. 5 alin. 2 din Legea nr. 19/2000, reclamanta avand calitatea de persoana asigurata in baza acestui contract.
Fata de cele ce preced, pentru considerentele aratate, instanta de recurs retine ca sentinta atacata este nelegala, in mod gresit apreciindu-se ca sunt indeplinite conditiile pentru ca plata indemnizatiei solicitata de reclamanta sa fie facuta de parata Casa Judeteana de Pensii Harghita. In consecinta, in temeiul art. 316 Cod procedura civila, raportat la art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, instanta va admite recursul declarat de parata, va modifica in tot sentinta atacata si va dispune respingerea actiunii civile formulata de reclamanta.