Indemnizatie de somaj. Modalitate de calcul. Art.51 lit. a din Codul muncii iar potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.76/2002 Decizie nr. 62/AP din data de 17.02.2014
pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Prin sentinta civila nr.2504/10.10.2013, Tribunalul Covasna a respins cererea formulata de reclamanta B.A. in contradictoriu cu parata A.J.O.F.M. C. pentru urmatoarele considerente:
In fapt, reclamanta a fost beneficiara indemnizatiei de somaj, incepand cu data de 22.01.2013, in temeiul Dispozitiei nr. 2602/19.02.2013 emisa de institutia intimata (fila 6), i s-a stabilit cuantumul indemnizatiei in suma de 517 lei compusa din 375 lei, reprezentand 75 % din valoarea indicatorului social de referinta, si din 141,18 lei reprezentand 5 % din 2823,5833 lei (media bazei lunare de calcul asupra careia s-a aplicat contributia de asigurari pentru somaj pe ultimele 12 luni in care s-a realizat stagiul de cotizare).
Referitor la data acordarii indemnizatiei de somaj incepand cu data de 18.01.2013, instanta de fond a retinut ca nu s-a dovedit depunerea cererii la aceasta data.
Cat priveste petitul doi al contestatiei, potrivit Adeverintei nr.1935/31.01.2013 emisa de B. S.A., reclamanta a fost incadrata in munca in baza de contract individual de munca in perioada 21 octombrie 2002 - 28 decembrie 2012. In intervalul de timp cuprins intre 01.08.2008-30.11.2009 raportul ei de munca cu unitatea angajatoare a fost suspendata pe motiv de concediu medical pentru sarcina si lehuzie, iar in perioada 01.12.2009-24.05.2012, suspendarea raportului de munca a avut loc pentru concediu privind cresterea copilului. Critica reclamantei vizeaza modul de calcul al mediei bazei lunare de calcul pe ultimele 12 luni in care s-a realizat stagiul de cotizare, in vederea stabilirii cuantumului indemnizatiei de somaj. In opinia acesteia, calculul trebuia sa cuprinda perioada aprilie 2009-decembrie 2012, mai concret acele 12 luni in care contestatoarea a desfasurat activitate in cadrul B. S.A., conform adeverintei susmentionate, din insumarea veniturilor pe cele 12 luni (aprilie-iulie 2009 si mai-decembrie 2012) in care s-a platit contributia de asigurari pentru somaj atat de catre asigurat, cat si de angajator, fara a se lua in considerare perioada de suspendare a contractului de munca pentru concediul pentru cresterea copilului. (01.12.2009-25.05.2012)
In drept, conform art. 34 din Legea nr.76/2002 "Somerii prevazuti la art. 17 alin. (1) beneficiaza de indemnizatie de somaj daca indeplinesc cumulativ urmatoarele conditii: a) au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni in ultimele 24 de luni premergatoare datei inregistrarii cererii; La stabilirea perioadei de 24 de luni, prevazuta la alin. (1) lit. a), nu se iau in calcul: a) perioada de suspendare a raporturilor de munca sau de serviciu, cu exceptia perioadei de incapacitate temporara de munca in care plata indemnizatiei se suporta de unitate.
Art. 35 (1) din lege statueaza ca pentru persoanele care au avut raporturile de munca sau de serviciu suspendate, cu exceptia perioadei de incapacitate temporara de munca in care plata indemnizatiei se suporta de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizeaza prin cumularea perioadei de asigurare realizate inainte de suspendare cu perioada de asigurare realizata dupa reluarea activitatii.
(2) Pentru persoanele prevazute la art. 17 alin. (1) lit. g) si j), stagiul minim de cotizare se realizeaza prin cumularea perioadelor de asigurare realizate inainte de incetarea raporturilor de munca sau de serviciu.
(3) Pentru persoanele prevazute la art. 17 alin. (1) lit. h), stagiul minim de cotizare se realizeaza prin cumularea perioadelor de asigurare realizate inainte de suspendarea raporturilor de munca sau de serviciu.
Instanta de fond a constatat ca situatia reclamantei nu se incadreaza in dispozitiile legale susmentionate, intrucat contractul de munca al acesteia nu a fost suspendat pentru incapacitate temporara de munca, ci pe motivul ca a beneficiat de concediu pentru cresterea copilului. In consecinta, cumularea perioadei de asigurare realizata inainte de suspendare cu perioada de asigurare realizata dupa reluarea activitatii nu este posibila. Mai mult, potrivit art. 22 din O.U.G. nr. 111/2010 (1) Perioada in care o persoana beneficiaza de drepturile prevazute la art. 2 alin. (1), respectiv la art. 5, art. 6, art. 9 alin. (4) si (5) constituie perioada asimilata stagiului de cotizare in vederea stabilirii drepturilor de pensie in sistemul public si a drepturilor stabilite de Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj.
Impotriva hotararii de mai sus a formulat apel contestatoarea B.A.S., iar prin motivele de apel solutia atacata este criticata pentru nelegalitate in sensul ca in mod gresit s-au avut in vedere prevederile art. 17 alin.1 lit. g, j sau h iar nu prevederile art.35 din Legea nr.76/2002. Reclamanta nu a avut Contractul individual de munca suspendat pentru incapacitate temporara de munca, ci pentru concediu crestere copil, astfel incat acesteia nu-i este aplicabila exceptia de la art. 35 din Legea nr.76/2002.
Apelul este intemeiat.
Contestatoarea a avut suspendata executarea Contractului individual de munca pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani conform art.51 lit. a din Codul muncii iar potrivit art.35 alin.1 din Legea nr.76/2002, "Pentru persoanele care au avut raporturile de munca suspendate, cu exceptia perioadei de incapacitate temporara de munca in care plata indemnizatiei se suporta de unitate, conform legii, stagiul minim de cotizare se realizeaza prin cumularea perioadei de asigurare realizata inainte de suspendare cu perioada de asigurare realizata dupa reluarea activitatii".
Dispozitia legala de mai sus vizeaza ca singura exceptie, persoanele ale caror contract individual de munca a fost suspendat pentru incapacitate temporara de munca, ori contestatoarea a avut contractul individual de munca suspendat potrivit dispozitiile art.50 lit. a Codul muncii pentru concediu de maternitate si nu in temeiul art.50 lit. b Codul muncii care reglementeaza expres situatia incapacitatii de munca.
Prin urmare, solutia instantei de fond este data cu interpretarea eronata a prevederilor legale de mai sus iar contestatia apelantei este fondata, intrucat la calculul perioadei de 24 luni nu se ia in calcul perioada de suspendare a raporturilor de munca, ceea ce inseamna ca cele 12 luni sunt alcatuite, conform art.35 din Legea nr.76/2002, din veniturile de dinainte si de dupa suspendare, adica veniturile din lunile aprilie - iulie 2009, mai - decembrie 2012 conform Adeverintei nr.1935/31.01.2013 eliberata de angajatorul B. S.A. Aceasta adeverinta cuprinde o eroare materiala in ceea ce priveste inceputul perioadei de suspendare a raporturilor de munca care, potrivit inscrisurilor depuse la dosar, este cea mentionata mai sus, respectiv 01.08.2009 iar nu 01.08.2008.
In ceea ce priveste data acordarii indemnizatiei de somaj mentionata in decizia ce face obiectul contestatiei, 22.01.2013, Curtea retine ca aceasta corespunde datei de inregistrare a cererii formulate de contestatoare, insa din niciunul dintre inscrisurile depuse la dosarul cauzei nu rezulta depunerea unei alte cereri de acordare a indemnizatiei in data de 18.01.2013, astfel incat pretentiile contestatoarei in acordarea indemnizatiei de somaj incepand cu aceasta ultima data vor fi respinse.
Fata de aceste considerente, in temeiul art.480 Noul Cod de procedura civila, va admite in parte apelului contestatoarei conform dispozitivului prezentei.