COMPETENTA DUPA MATERIE IN CAZUL ORDONANTEI PRESEDINTIALE
-art.581 alin.2 cod pr.civ.
In considerarea principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil cererea de suspendare provizorie care are natura juridica a unei ordonante presedintiale prin optiunea reclamantului, impune aplicarea dispozitiilor arr.581 si urm. cod pr.civ. inclusiv in privinta instantei competente care este, prin vointa legiuitorului, instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, conform alin.2 din art.581 cod.pr.civ. ( Decizia civila nr. 1157 din 8 iunie 2010 a Sectiei Conflicte de Munca si Asigurari Sociale-Curtea de Apel Ploiesti)
Prin cererea inregistrata pe rolul tribunalului reclamanta D. S. a solicitat in contradictoriu cu parata Curtea de Conturi a Romaniei, suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr.745/N.V/29.07.2009 emis de Presedintele Curtii de Conturi a Romaniei si a Hotararii nr. 93/28.07.2009 emisa de Plenul Curtii de Conturi a Romaniei, prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului sau individual de munca si totodata repunerea pe postul detinut anterior, cu plata drepturilor banesti aferente .
In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca a fost angajata a paratei in baza unui contract individual de munca de la 1.01.1994, indeplinind functia de controlor financiar pana la 30.11.2005, iar incepand cu data de 1.12.2005 a fost numita in functia de director adjunct, grad profesional I/1.
Reclamanta a mai relatat ca in toata aceasta perioada a primit calificativul " foarte bun “ iar ordinul prin care s-a dispus desfacerea disciplinara a contractului sau de munca reprezinta o masura abuziva dispusa de parata .
A mai precizat reclamanta ca a formulat contestatie pe calea dreptului comun impotriva Ordinului si a Hotararii mentionate mai sus, contestatie inregistrata sub nr. 3441/114/2009 la Tribunalul Buzau, iar unul din capetele de cerere ale acestei actiuni vizeaza suspendarea efectelor ordinului, pana la solutionarea definitiva si irevocabila a litigiului.
Reclamanta a mai relatat ca ordinul contestat este lovit de nulitate absoluta, intrucat actiunea disciplinara declansata impotriva sa nu are la baza sesizarea efectuata de consilierul de conturi competent, nu cuprinde descrierea faptelor ce constituie abateri disciplinare, nu se mentioneaza data savarsirii faptelor invocate si nu a fost indeplinita procedura cercetarii disciplinare prealabile .
Reclamanta a motivat urgenta prezentei actiuni, prin faptul ca urmare a incetarii raporturilor de munca este privata de drepturile salariale si celelalte drepturi conferite de legislatia muncii.
Ulterior, reclamanta a formulat precizari ale actiunii introductive prin care a solicitat pronuntarea unei ordonante presedintiale vremelnice si executorii indicand ca temei legal al cererii prevederile art 581 Cod procedura civila si totodata a solicitat sa se dispuna suspendarea celor doua acte emise de Curtea de Conturi,
pana la solutionarea definitiva a contestatiei impotriva deciziei de desfacere disciplinara a contractului de munca precum si reintegrarea sa in functia detinuta anterior.
In termen legal, parata Curtea de Conturi a Romaniei a formulat intampinare solicitand respingerea ca inadmisibila a cererii formulate, intrucat temeiul de drept invocat initial, respectiv art. 403 Cod procedura civila reglementeaza cererea de suspendare ce poate fi formulata doar in conditiile in care este dublata de o contestatie la executare, ceea ce nu este cazul in situatia de fata .
S-a mai invocat ca cererea de suspendare provizorie formulata nu indeplineste conditiile de admisibilitate asa cum sunt cerute de lege in cazul ordonantei presedintiale, intrucat apararile formulate de reclamanta nu pot fi luate in considerare, deoarece vizeaza fondul litigiului, nu exista o situatie grabnica si nu poate fi vorba despre o paguba iminenta care nu s-ar putea repara sau preveni, reclamanta putand fructifica toate aceste drepturi si interese pe calea actiunii principale de drept comun.
A mai sustinut parata ca actele emise sunt acte administrative ce se bucura de prezumtiile de legalitate, de autenticitate si de veridicitate iar suspendarea solicitata constituie o exceptie de la regula executarii din oficiu a acestora.
La termenul de judecata din 7.04.2010, instanta a invocat din oficiu si a pus in discutia partilor exceptia de necompetenta materiala in solutionarea prezentei cauze iar prin sentinta civila nr.497 pronuntata la 9 aprilie 2007 a declinat competenta de solutionare a cererii in favoarea Curtii de Apel Ploiesti-Sectia de Contencios Administrativ.
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut in raport de exceptia peremptorie invocata din oficiu, ca aceasta este justificata de urmatoarele considerente :
Reclamanta a solicitat suspendarea provizorie a efectelor Ordinului nr. 745/N.V din 29.07.2009 emis de Presedintele Curtii de Conturi a Romaniei si a Hotararii nr. 93/28.07.2009 emisa de Plenul Curtii de Conturi si conform precizarilor la actiune, temeiul de drept constituindu-l prevederile art. 581 cod proc. Civ., iar suspendarea s-a solicitat in baza art 403 al. 4 din acelasi cod.
Anterior verificarii indeplinirii celor trei conditii impuse de art. 581c.pr.civ., respectiv urgenta, vremelnicia si neprejudecarea fondului, instanta este obligata sa-si verificare competenta materiala.
Fara a intra in cercetarea fondului, tribunalul analizand Ordinul Presedintelui Curtii de Conturi a Romaniei nr. 745/N.V. din 29.07.2009 constata ca reclamanta a fost sanctionata cu desfacerea disciplinara a contractului de munca conform prevederilor art.16 lit.e din Hotararea nr. 24/19.11.2008 a Plenului Curtii de Conturi a Romaniei pentru Aprobarea Codului de Conduita Etica si Profesionala a Personalului Curtii de Conturi, art.62 lit.b din Statutul Auditoriului Public Extern , aprobat prin Hotararea nr. 31 din 28.11.2008 .
Sub aspectul dispozitiilor legale inserate chiar in ordinul contestat, instanta a retinut ca potrivit art.60 lit.g din Legea nr. 94/1992 republicata, Presedintele Curtii de Conturi exercita actiunea disciplinara conform prevederilor art.57 si aplica sanctiunea disciplinara in cazurile prevazute de codul etic al profesiei.
In conformitate cu art.57 din aceeasi lege se mentioneaza ca raspunderea disciplinara a auditorilor publici externi, conditiile si procedura de aplicare se stabilesc prin codul etic al profesiei aprobat de Plenul Curtii de Conturi, iar in prevederile art.58 lit.j si k din lege, printre atributiile acestui plen se stabilesc si cel de a aproba Regulamentul de Organizare si Functionare a Curtii de Conturi, Codul de Conduita si Etica Profesionala a Personalului precum si Statutul Auditoriului Extern.
Instanta a retinut ca in ce priveste codul de conduita acesta a fost aprobat prin Hotararea nr. 24/19.11.2008 a Plenului Curtii de Conturi, care in art.16 prevede care sunt sanctiunile disciplinare printre care si desfacerea disciplinara a contractului individual de munca. In art.19 se prevede ca Presedintele Curtii de Conturi dispune aplicarea sanctiunii disciplinare prin Ordin emis in forma scrisa .
Statutul Auditorului Public Extern invocat in Ordinul contestat este aprobat prin Hotararea Plenului Curtii de Conturi nr. 31/28.11.2008, iar in sectiunea a III-a privind incetarea raportului de serviciu se prevede in art.62 ca desfacerea contractului de munca al auditoriului public extern din motive imputabile acestuia se dispune prin ordin de catre Presedintele Curtii de Conturi si se comunica Auditorului Public Extern in termen de 5 zile lucratoare de la data emiterii si in cazul prevazut de lit. b se mentioneaza desfacerea disciplinara a contractului ca sanctiune disciplinara.
Conform art.66 din Statutul Auditorului Public Extern in cazul in care raportul de serviciu a incetat din motive pe care auditorul public extern le considera neintemeiate, acesta poate cere instantei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat si s-a dispus incetarea raportului de serviciu in termen de 30 de zile calendaristice.
Tribunalul a retinut din probele administrate ca reclamanta a solicitat in cadrul dosarului nr.3441/114/2009 inregistrat pe rolul Tribunalului Buzau constatarea nulitatii ordinului emis de presedintele Curtii de Conturi, cerere completata ulterior si cu constatarea nulitatii hotararii Plenului Curtii de Conturi invocate si in prezenta actiune iar prin sentinta civila nr. 593/15.03.2010 in prezent recurata s-a dispus declinarea competentei in favoarea Curtii de Apel Ploiesti.
In considerentele sentintei s-a retinut in esenta ca in art.66 din Statutul Auditorului Public Extern este prevazuta expres competenta instantei de contencios- administrativ in anularea actului administrativ prin care s-a dispus incetarea contractului de munca, si atat ordinul Presedintelui cat si Hotararea Plenului sunt acte administrative conform art.2 lit.c din Legea 554/2004 emise de o autoritate publica conform literei b din acelasi articol.
In conditiile in care in prezenta cauza s-a solicitat pe calea ordonantei presedintiale anularea acelorasi acte , tribunalul retinand prevederile art.581 pct.2 cod pr.civila potrivit carora"Cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului s-a apreciat raportat si la sentinta de declinare pronuntata in dosarul nr. 3441/114/2009 ca in cauza Curtea de Apel Ploiesti-Sectia de Contencios Administrativ este competenta sa solutioneze si prezenta actiune.
Impotriva sentintei primei instante reclamanta a declarat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta-reclamanta a invocat cazul de recurs prev.de art.304, pct.9 cod pr.civ. sustinand ca sentinta instantei de fond a fost data cu gresita aplicare a legii respectiv a dispozitiilor art.581 alin.2 cod pr.civ. care prevad ca cererea de ordonanta presedintiala se va introduce la instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului.
Instanta competenta sa judece fondul dreptului este tribunalul-sectia civila chiar daca acesta s-a dezinvestit prin sentinta de declinare a competentei materiale nr. 393 din 15 martie 2010, deoarece respectiva hotarare a fost atacata cu recurs si prin urmare, masura dispusa nu produce efecte juridice decat dupa pronuntarea deciziei irevocabile a instantei de control judiciar.
Recurenta a mai sustinut ca prin sentinta recurata in cauza de fata, instanta de fond a stabilit fara nici un temei, ca sentinta de declinare a competentei pentru fondul dreptului ar produce deja efecte juridice si ca in aceasta situatie cum Curtea de Apel-sectia de contencios administrativ este indicata ca fiind cea competenta, s-ar impune ca aceeasi instanta sa se pronunte si asupra cererii de ordonanta presedintiala, desi cauza respectiva se afla in calea de atac a recursului.
Curtea, verificand sentinta pronuntata prin prisma cazului de recurs invocat si a criticilor recurentei, a dispozitiilor legale incidente in cauza si a mijloacelor de proba administrate in cauza dar si sub toate aspectele astfel cum impune art.3041 cod pr.civ, a constatat ca este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, pentru considerentele care succed:
Instanta de fond a stabilit in mod corect ca cererea de suspendare provizorie a efectelor Ordinului nr.745/N.V din 29 iulie 2009 al Presedintelui Curtii de Conturi a Romaniei si a Hotararii nr.93/28 iulie 2009 a Plenului Curtii de Conturi-astfel cum a fost precizata de reclamanta (fila 60) in considerarea principiului disponibilitatii ce guverneaza procesul civil are natura juridica a unei ordonante presedintiale ceea ce impune aplicarea dispozitiilor arr.581 si urm. cod pr.civ. inclusiv in privinta instantei competente care este, prin vointa legiuitorului, instanta competenta sa se pronunte asupra fondului dreptului, conform alin.2 din art.581 cod.pr.civ.
Fondul dreptului face obiectul dosarului nr. 3441,7/114/2009 al Tribunalului Buzau-sectia civila, in complet legal constituit pentru solutionarea litigiilor de munca, potrivit deciziei nr.1107 pronuntate la data de 27 mai 2010 de Curtea de Apel Ploiesti, conform certificatului depus in instanta de recurs, ca act nou, in sedinta dezbaterilor.
In aceste circumstante, prin corecta aplicare a dispozitiilor art.581 alin.2 cod pr.civ. competenta solutionarii cauzei de fata revine aceleiasi prime instante care va solutiona si fondul dreptului, astfel ca in raport de inscrisul nou depus Curtea a admis recursul exercitat de recurenta-reclamanta si in temeiul art.312 alin.6 rap. la art.304 pct.3 cod pr.civ. a casat sentinta de declinare a competentei nr. 497 din 9 aprilie 2010 a tribunalului si a trimis cauza spre continuarea judecatii aceleiasi instante care s-a dezinvestit gresit, considerand competenta Sectia de Contencios Administrativ a Curtii de Apel Ploiesti.