Ordonanta presedintiala. Conditii de admisibilitate
Cerere de inapoiere a minorului pe calea ordonantei presedintiale. Interesul superior al copilului
Prin sentinta civila nr. 3868 din 5 decembrie 2008 Judecatoria Roman a respins ca neintemeiata cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta T.M.M. impotriva paratilor T.N., M.A. si T.M.Mi., privind inapoierea minorei T.I., nascuta la 7 ianuarie 2005.
Prin cererea introductiva reclamanta a invederat ca s-a casatorit cu paratul T.N. la 25 septembrie 1999, locuind ulterior impreuna in Italia, ca datorita neintelegerilor ivite in timpul convietuirii s-au despartit in fapt in luna august 2008, reclamanta revenind in tara cu minora, ca la aproximativ o luna de la despartirea in fapt paratul s-a prezentat la locuinta mamei reclamantei si a luat minora, ducand-o la locuinta paratei T.M.Mi. si ca aceasta si parata M.A. refuza inapoierea minorei. Reclamanta a mai aratat ca varsta frageda a minorei si relatia afectiva dintre mama si copil impun inapoierea acesteia.
Pentru a respinge cererea reclamantei instanta a retinut ca reclamanta si paratul T.N. s-au casatorit la data de 25 septembrie 1999, in momentul de fata aflandu-se in procedura de divort (dosar nr. 4195/291/2008 al Judecatoriei Roman, cu termen de judecata la 20 ianuarie 2009). Din casatoria celor doi a rezultat minora T.I., nascuta la 7 ianuarie 2005, aflata in prezent in ingrijirea paratului. In fapt, paratul este plecat la munca in strainatate, minora locuind la co-parata T.M.Mi.
Din probatoriul testimonial administrat a rezultat ca dupa nasterea minorei reclamanta si paratul au plecat impreuna la munca in strainatate, convenind sa lase minora in grija paratelor M.A. si T.M.Mi. In acest timp, ambii parinti au contribuit la cheltuielile de crestere, ingrijire si educare a minorei, trimitand cu regularitate sumele de bani necesare. In luna august 2008 cei doi soti s-au separat in fapt, iar la data de 24 septembrie 2008 paratul a promovat actiunea de divort.
Reclamanta a luat minora de la domiciliul paratei T.M.Mi. in luna august 2008, ducand-o la locuinta parintilor sai din mun. Roman. Reclamanta nu a ramas, insa, sa locuiasca impreuna cu minora, plecand de la domiciliul parintilor sai. Minora nu a mai ramas la locuinta familiei H. decat scurt timp, fiind luata de parat si dusa inapoi la locuinta paratei T.M.Mi.
Anchetele sociale efectuate in cauza la ambele locatii in care a locuit minora in cursul acestui an releva conditiile de trai de care aceasta a beneficiat.
Asupra admisibilitatii cererii de ordonanta presedintiala instanta a retinut urmatoarele:
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod proc. civila instanta va putea sa ordone masuri vremelnice in cazuri grabnice, pentru pastrarea unui drept care s-ar pagubi prin intarziere, pentru prevenirea unei pagube iminente si care nu s-ar putea repara, precum si pentru inlaturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari. Examinand admisibilitatea cererii de ordonanta presedintiala prin prisma conditiilor restrictive enuntate de textul mentionat instanta este datoare sa stabileasca daca, intr-adevar, in raport cu circumstantele cauzei si cu natura dreptului substantial dedus judecatii, masura a carei luare se solicita are un caracter urgent, iar efectele sale sunt vremelnice. Chestiunile legate de stabilirea provizorie a locuintei minorului pe durata derularii procedurii de divort a parintilor necesita, intr-adevar, o solutionare urgenta prin prisma interesului superior al copilului, instanta fiind datoare sa dispuna toate masurile necesare pentru a preveni producerea oricui prejudiciu copilului, sub aspect fizic sau moral. Din acest considerent, prezenta cerere de ordonanta presedintiala se vadeste a fi admisibila.
Pe fond, insa, urmarind valorificarea deplina a intereselor superioare ale minorei, instanta a gasit cererea de ordonanta presedintiala neintemeiata. Astfel, este neindoios ca de mai mult timp minora percepe locuinta paratei T.M.Mi. ca pe domiciliul sau firesc, fiind obisnuita cu mediul de viata si cu ambientul familial oferit de aceasta. Varsta minorei si stadiul dezvoltarii sale fizice si psihice recomanda, inainte de toate, o continuitate a mediului in care a crescut pana in prezent. Chiar daca, practic, nu locuieste la unul din parinti, minora se afla efectiv in ingrijirea si sub supravegherea tatalui, care pastreaza permanent legatura cu co-paratele si contribuie efectiv la cheltuielile necesare pentru satisfacerea nevoilor minorei. Mai mult, minora locuieste la acelasi domiciliu in care partile au convenit sa o lase la plecarea lor in strainatate.
In acest context, sustinerile ca reclamanta ar intretine o relatie extraconjugala de notorietate si ca la locuinta parintilor acesteia conditiile de trai nu ar fi corespunzatoare, sustineri confirmate de materialul probator administrat in cauza, vin sa confirme ca luarea minorei de la locuinta paratei nu este oportuna.
Fata de considerentele ce preced, instanta a apreciat ca luarea minorei din locuinta unde se afla in prezent, unde beneficiaza de aportul material al tatalui si de afectivitatea co-paratelor, ar contraveni insesi intereselor acesteia, punandu-i in pericol dezvoltarea ulterioara. Drept urmare, cererea a fost respinsa.