Act sexual cu un minor. Schimbarea incadrarii juridice din infractiunea de viol, prevazuta de art. 197 alin.3 cod penal, in infractiunea de act sexual cu un minor, prevazuta de art. 198 alin.1 cod penal.
C.pen.,art.198 alin.1.
Deosebit de infractiunea de viol, actul sexual cu un minor are loc fara constrangere si fara a se fi profitat de starea de neputinta a victimei. Fapta are loc cu consimtamantul victimei dat, desigur, in conditiile lipsei de maturitate psihica, sub imperiul impulsurilor necontrolate, al lipsei de rezistenta morala ori sub influenta inculpatului.
Decizia penala nr.8 din 12.02.2010
Prin sentinta penala nr. 117 din data de 23.06.2009, pronuntata de Tribunalul Buzau, s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice formulata de inculpat, iar in baza art.197 al.3 C.pen., cu aplicarea art.33 lit.a C.pen. a fost condamnat inculpatul P. I., cu art.74-76 C.pen. la cate 8 (opt) ani inchisoare.
Pe termen de cate 5 ani inculpatul va fi lipsit de drepturile prevazute in art.64 lit.a alin.2, b din C.pen..
Conform art.34 lit.b C.pen. s-a dispus ca inculpatul sa execute dintre pedepsele aplicate, pedeapsa de 8 (opt) ani inchisoare.
Pe termen de 5 ani inculpatul va fi lipsit de drepturile prevazute in art.64 lit.a alin.2 si lit.b C.pen. ca pedeapsa complementara.
S-a facut aplicarea art.71 si 64 lit.a alin.2 si lit.b C.pen. si a fost obligat inculpatul la 1.000 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta de fond, fara a face o analiza sau cel putin o trimitere la probele administrate, a retinut urmatoarea situatie de fapt:
In seara de 4 martie 2008, inculpatul a speculat increderea dobandita de minora de 13 ani C. M., in comportamentul sau corect, manifestat de fiecare data cand alaturi de sora sa sau alti tineri s-a plimbat cu masina.
A oprit autoturismul pe strada si a invitat-o sa-l insoteasca sa alimenteze masina. Minora a carei varsta ii era cunoscuta, a acceptat, s-a urcat si inculpatul a pornit cu masina si a oprit in plina noapte, pe camp unde fara sa tina seama de teama provocata minorei, de plansul si rugamintile, dar si de amenintarea ca se va omori, s-a dezbracat, i-a rupt pantalonii, i-a coborat chilotii si cu forta bratelor a imobilizat-o si a violat-o.
Dupa deflorarea minorei i-a cerut sa nu spuna parintilor sai ca o va omori.
Fapta inculpatului, comisa in conditiile descrise, dovedita prin toate mijloacele de proba administrate, inclusiv prin elementele de fapt furnizate de declaratiile sale in care desi nu recunoaste fapta imputata, nu contesta elementele referitoare la imprejurarile legate de data, locul si dotarea tehnica a masinii sale, intruneste elementele constitutive ale infractiunii de viol, comisa in conditiile prevazute de art.197 alin.1 si 3 din C.pen. texte in baza carora va fi condamnat.
Cercetarea penala si dovezile administrate la plangerea minorei de 12 ani D. A. au impus a retine ca inculpatul este vinovat si responsabil in conditiile art.197 alin.1 si 3 din C.pen. si pentru ca in luna august 2006, folosindu-si masina cu sistemul de inchidere automata, dupa ce a determinat-o mincinos sa urce, a plecat si a oprit pe un drum de camp in apropierea satului Podgoria si dupa ce a blocat usile, impotriva vointei acestei fetite la fel de speriata, s-a dezbracat, si cu violenta, a imobilizat-o si a deflorat-o.
Inculpatul este autorul infractiunilor de viol comise asupra celor doua minore de 12 ani si respectiv 13 ani, a caror varste le-a cunoscut si nu le-a contestat.
Dovezile administrate ce vizeaza datele ce se refera la persoanele - victime, la mijloacele folosite, la locul ales pentru savarsirea infractiunilor dar si cele referitoare la timpul cand le-a savarsit, conduc firesc la concluzia ca inculpatul a premeditat activitatile materiale savarsite.
C. M. este fata pe care, ca vecin, a urmarit-o cum creste, careia i-a insuflat toata increderea vecinului prieten dispus sa o ajute si nu sa o raneasca in contextul manifestarilor rebele ale acesteia.
D. A. este o alta fata din anturajul sau feminin, cu un mod discret de a se manifesta, studioasa si de cele mai multe ori retrasa grupurilor de tineri.
Inculpatul s-a folosit de masina personala de care fetele din localitate erau atrase, dar si de sistemul de blocare automata al usilor pentru a impiedica victimele sa fuga.
Inculpatul a oprit de fiecare data in camp, in locuri ferite de ochii altor persoane.
Inculpatul a actionat noaptea sau ziua la ore mai putin frecventate de persoane.
Inculpatul este autorul. Cele doua parti vatamate, in declaratiile date au descris in conditii aproape asemanatoare modul in care inculpatul a obligat-o pe fiecare la raport sexual si a deflorat-o.
Inculpatul a premeditat fiecare din cele doua infractiuni comise. Cu abilitatea dovedita, a atras fetele, total lipsite de experiente sentimentale si mai ales sexuale, cu mijloacele si metodele descrise, in locurile precizate si in interiorul masinii sale careia i-a blocat de fiecare data usile, si cu violenta, dupa ce se dezbraca de haine, le-a imobilizat, a indepartat lenjeria fetelor si la datele descrise le-a deflorat.
Pentru motivele expuse s-a respins cererea de schimbare a incadrarii juridice a infractiunilor comise de inculpat.
Faptele inculpatului, comise in conditiile descrise si dovedite prin toate mijloacele de proba administrate, inainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele impun aplicarea art. 33 lit.a c.pen.
Retinand ca inculpatul este tanar, a avut si are asigurata existenta prin munca, are o familie si este pentru prima oara in conflict cu legea penala i-a retinut incidenta prevederilor art.74 c.pen. si in contextul circumstantelor personale atenuante a facut aplicarea art.76 din acelasi cod.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel inculpatul P. I., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Atat in motivele de apel formulate in scris, cat si in concluziile dezvoltate oral in fata instantei prin aparatorii alesi, inculpatul a aratat ca probele administrate in cauza sunt insuficiente pentru a se dispune condamnarea acestuia pentru infractiunile de viol. S-a solicitat schimbarea incadrarii juridice din infractiunile prev. de art. 197 al. 3 c.pen. in art. 198 al.1 c.pen., deoarece asa cum rezulta din declaratiile date de partile vatamate, parintii acestora, modalitatea comiterii faptelor si imprejurarea ca partile vatamate au fost de acord sa intretina raporturi sexuale cu inculpatul.
Se sustine ca hotararea atacata este motivata lapidar, este intitulata "decizie" desi este "sentinta" iar in dispozitivul hotararii sunt unele omisiuni grave.
Se arata ca inculpatul este condamnat la pedepse de cate 8 ani inchisoare pentru infractiunea prev. de art. 197 al.3 c.pen., dar nu se arata fiecare infractiune in parte ori numarul infractiunilor si se retine ca va executa pedeapsa cea mai mare "dintre", ceea ce conduce la concluzia ca s-au aplicat pedepse diferite pentru mai multe fapte.
De asemenea, arata ca nu se prevede pedeapsa complementara pentru fiecare infractiune in parte, se face aplicarea art. 74 c.pen. fara a se face o incadrare in drept a circumstantelor atenuante si o motivare a acestora.
Cu privire la situatia de fapt, arata ca aceasta a fost retinuta doar pe baza declaratiilor partilor vatamate, initial declarand ar fi fost vorba de tentativa la viol, ulterior viol, iar apoi ca raporturile sexuale au avut loc cu acordul lor, ba mai mult una dintre partile vatamate a formulat plangere penala dupa 2 ani, fortata fiind de bunica ei.
De asemenea, arata ca partea vatamata C.M., a recunoscut ca ea a rupt pantalonii intr-un gard viu iar cu privire la autoturismul inculpatului a aratat ca acesta putea fi deschis din interior.
Se mai sustine ca, potrivit dispozitiilor legale in materie probele nu au o valoare dinainte stabilita, numai probele de la urmarirea penala au fost luate in considerare de Tribunalul Buzau, nu si declaratiile date de partile vatamate la fond.
Totodata, arata ca judecatorul cand motiveaza hotararea trebuie sa se refere si la probele pe care le inlatura nu numai la cele pe care le retine, trebuie sa dea dovada de rol activ, sa administreze toate probele pe situatia de fapt si care caracterizeaza persoana inculpatului. Considera ca probele administrate in cauza trebuiesc analizate corect, obiectiv.
In cursul judecarii apelului, a fost audiat apelantul inculpat P.I. care a recunoscut ca a intretinut raporturi sexuale cu cele doua minore cu consimtamantul acestora (fila 40 dos. apel).
In circumstantiere, inculpatul a depus referatul de ancheta sociala nr. 3343/03.11.2009, intocmit de Primaria Podgoria, din care rezulta ca acesta locuieste cu minora C.M. si parintii acesteia, ca parintii minorei sunt de acord cu aceasta relatie si ca cei doi tinerii intentioneaza sa se casatoreasca. Se mai mentioneaza ca inculpatul este cunoscut ca un bun cetatean care nu a creat probleme niciodata.
Aprecierea Curtii
Curtea, examinand sentinta apelata in raport de criticile formulate, de actele si lucrarile dosarului, precum si din oficiu sub toate aspectele de fapt si de drept, conform art. 371 al.2 c.proc.pen., a constatat ca apelul este fondat, pentru considerentele urmatoare:
Cu privire la acuzatia retinuta in sarcina inculpatului.
Potrivit art. 197 alin.1 c.pen., constituie infractiunea de viol actul sexual, de orice natura cu o persoana diferita sau de acelasi sex, prin constrangerea acesteia sau profitand de imposibilitatea ei de a se apara ori de a-si exprima vointa. Infractiunea prezinta un grad sporit de pericol social deoarece victima nu implinise varsta de 15 ani ( art. 197 al.3 c.pen.).
Sub raportul laturii obiective, savarsirea infractiunii de viol cunoaste doua momente succesive caracteristice. Primul moment, este acela al infrangerii sau paralizarii prin constrangere explicita a rezistentei victimei, daca violul se savarseste prin constrangere, sau acela al profitarii de starea de imposibilitate a victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa, stare existenta sau provocata doar de faptuitor. Cel de al doilea moment il constituie insasi savarsirea raportului sexual, fapta care a fost pregatita prin activitatea desfasurata in primul moment.
Cerinta esentiala pentru existenta infractiunii de viol se realizeaza, asadar, prin cele doua modalitati de infrangere a libertatii sexuale a victimei: constrangerea sau profitarea de starea de imposibilitate a victimei de a se apara sau de a-si exprima vointa.
Constrangerea poate fi fizica sau morala.
In speta, atat organele de urmarire penala cat si instanta de fond, fara a face o analiza si o trimitere la probele administrate, ci doar o referire generica la aceste probe, au retinut ca raporturile sexuale s-au realizat prin constrangerea fizica a celor doua victime.
Constrangerea fizica trebuie apreciata totdeauna in concret, adica tinandu-se seama de conditiile in care s-a exercitat forta ca si de puterea efectiva de rezistenta a victimei. Totodata, trebuie avut in vedere ca victima nu este obligata sa opuna rezistenta sau sa continue a rezista atunci cand, din modul in care se exercita constrangerea, din intensitatea fortei coercitive ca si din alte imprejurari concrete, ar rezulta ca orice rezistenta a ei ar fi zadarnica sau ca, daca s-ar opune ar fi expusa unui rau mai mare.
Aceasta cerinta esentiala a infractiunii de viol trebuie dovedita prin probe care sa aiba un caracter cert, sigur, decisiv si nu prin constatari vagi si discutabile, pe simple presupuneri, banuieli, pe probe indoielnice, pe impresii si convingeri subiective.
In cauza, Curtea a constatat ca, in ceea ce priveste existenta constrangerii, niciuna din probele administrate nu are un caracter cert, sigur, decisiv.
Astfel, in privinta faptei de viol avand ca victima minora C.M., proba care a stat la baza inculparii si, ulterior a condamnarii inculpatului P.I. pentru infractiunea de viol in modalitatea constrangerii sunt "declaratiile intermediare" ale acesteia, respectiv ultima declaratie data in faza de urmarire penala si prima declaratie data in fata instantei de fond.
Referitor la forta probanta a acestor declaratii.
Curtea a constatat, in primul rand ca, dupa depunerea plangerii, victima C. M. a dat 5 ( cinci ) declaratii in prezenta unuia dintre parinti iar ultimele doua si a aparatorului ales, asa cum sunt evidentiate mai sus, in care a descris o situatie de fapt diferita relatand ferm, de fiecare data ca, inculpatul nu a intretinut cu ea un raport sexual. Victima a pornit de la afirmatia facuta in prima declaratie ca inculpatul "nu i-a produs nici un fel de vatamari si nici nu a fortat nota de a intretine relatii intime cu ea".
Numai in ultima declaratie ( a sasea ) data in cursul urmaririi penale, victima a relatat foarte succint ca inculpatul "s-a urcat peste ea, a tras de chiloti in jos, pana la nivelul genunchilor si a reusit sa aiba un singur raport sexual".
Aceasta declaratie a fost mentinuta initial in fata instantei de fond si retractata ulterior in fata aceleiasi instante, cand a declarat ca a fost de acord sa intretina raporturi sexuale cu inculpatul.
In contextul existentei unei asemenea multitudini de variante prezentate de victima C.M., Curtea nu a acordat valoare probatorie decat acelei parti din declaratia victimei care se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
In al doilea rand, Curtea a notat ca declaratia victimei, parte vatamata in dosar, poate servi la aflarea adevarului numai in masura in care se coroboreaza cu fapte sau imprejurari ce rezulta din ansamblul probelor existente in cauza, cerinta impusa de prevederile art. 75 cod procedura penala.
Analizand celelalte probe administrate in cauza, Curtea a observat ca acestea reprezinta probe circumstantiale sau mediate care nu au un caracter cert, neechivoc, in privinta existentei constrangerii exercitate de inculpat ca modalitate de infrangere a libertatii sexuale a victimei.
In privinta martorilor audiati, Curtea a constatat ca depozitiile acestora reprezinta probe mediate, avand drept sursa principala declaratia victimei C. M..
In primele declaratii martorii au relatat despre fapta de tentativa de viol, despre care au luat cunostinta cu ocazia marturisirilor facute de victima dupa depunerea plangerii penale, si nicidecum despre o fapta de viol.
De asemenea, declaratiile martorilor releva aspecte circumstantiale cum ca inculpatul obisnuia sa plimbe fetele cu autoturismul sau, ca si victima a fost vazuta in autoturism sau ca intre parti au existat relatii foarte bune, tragandu-se astfel concluzia ca victima avea incredere in inculpat.
Niciuna dintre depozitii nu contine informatii relevante, percepute direct de martori, relative la circumstantele concrete in care s-au comis faptele, asa cum sunt ele retinute in actul de sesizare si in hotararea atacata, sau privitoare la urmele specifice unei infractiuni de viol, respectiv urme de violenta, biologice sau materiale, dat fiind ca s-a retinut deflorarea victimei.
Dimpotriva, din declaratia martorei C.E., sora victimei, rezulta ca nu au existat urme biologice ( de sange ), specifice deflorarii, pe lenjeria intima a victimei.
Referitor la obiectul de vestimentatie rupt, predat organelor de urmarire penala, Curtea a apreciat ca acest mijloc de proba nu poate avea forta probanta atata timp cat victima a declarat mai intai ca i-a fost rupt de inculpat iar apoi a sustinut in fata instantei de fond, ca a tras si l-a rupt singura.
Ipoteza violului nu este sustinuta nici de constatarile medico-legale efectuate la aproximativ 2 luni de la data cand s-a retinut ca s-a comis fapta si evidentiate in certificatul medico-legal nr. 736/23.05.2008 al S.M.L.Buzau.
Conform acestor constatari, victima a prezentat deflorare cu rupturi himenale cicatrizate, mai vechi de 10-14 zile, a carei data de producere nu se poate preciza si nu a prezentat semne de violenta pe cap, trunchi si membre.
In concluzie, Curtea a apreciat ca probele administrate nu confirma existenta constrangerii exercitate de inculpat asupra victimei C.M. pentru a se putea retine infractiunea de viol prevazuta de art. 197 al.3 c.pen.
Totusi, materialul probator administrat in cauza respectiv ultima declaratie a partii vatamate data la instanta de fond care se coroboreaza cu constatarile din certificatul medico legal, cu declaratiile martorilor care au vazut-o pe victima in autoturismul inculpatului si cu declaratia inculpatului data in fata instantei de apel, prin care recunoaste ca a intretinut raport sexual consimtit cu victima, dovedeste existenta unui raport sexual consimtit intre parti, fapta ce se circumscrie infractiunii de act sexual cu un minor, prevazuta de art. 198 al.1 c.pen.
In privinta faptei de viol avand ca victima minora D.A., Curtea constata ca situatia faptica retinuta in actul de sesizare si hotararea primei instante, din punct de vedere probator, prezinta aceleasi rezerve si aspecte de netemeinicie.
In primul rand, se observa ca plangerea pentru aceasta infractiune de viol s-a formulat dupa cca. 2 ani de la data cand se retine comiterea faptei, iar toate probele administrate sunt efectuate dupa acest interval de timp.
In al doilea rand, probele administrate nu sustin ipoteza consumarii unui raport sexual intre inculpatul P.I. si victima D.A., prin constrangerea victimei.
Singura proba pe baza careia s-au demarat cercetarile si care a sustinut ipoteza violului, a fost declaratia data de victima in faza de urmarire penala, la insistentele numitei C.M., mama primei victime, declaratie retractata ulterior in fata instantei de fond.
Celelalte probe administrate sunt, ca si in cazul precedent, probe mediate sau care contin aspecte circumstantiale si nu esentiale pentru fapta dedusa judecatii, fiind irelevante pentru dovedirea violului.
Aceste probe nu dovedesc cel putin o schimbare, o modificare in comportamentul victimei dupa data cand se pretinde ca s-a comis fapta, niciunul dintre martorii audiati, persoane apropiate victimei, nu au sesizat o asemenea schimbare, care este aproape certa si vizibila in asemenea situatii, si care nu poate trece neobservata.
Dimpotriva, sunt probe, respectiv declaratia martorei G. C., care releva ca victima isi incepuse viata sexuala, chiar ea povestind ca a intretinut raport sexual cu un baiat in scara unui bloc.
Desi, nu sunt suficiente si relevante pentru dovedirea infractiunii de viol, probele administrate respectiv, ultima declaratie a partii vatamate, constatarea medico legala nr.864/25.06.2008 care atesta in cazul victimei o deflorare veche a carei data de producere nu mai poate fi precizata, declaratiile martorilor care au vazut-o pe victima in autoturismul inculpatului si declaratia de recunoastere a inculpatului facuta in fata instantei de apel, dovedesc consumarea unui raport sexual consimtit intre parti, fapta ce se circumscrie infractiunii de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 al.1 c.pen.
Potrivit acestui text de lege, raportul sexual are loc fara constrangere si fara a se fi profitat de starea de neputinta a victimei. Fapta are loc cu consimtamantul victimei, dat desigur, in conditiile lipsei de maturitate psihica, sub imperiul impulsurilor necontrolate, al lipsei de rezistenta morala ori sub influenta inculpatului.
In raport de considerentele expuse, Curtea constata ca instanta de fond, in lipsa unei analize temeinice, amanuntite, profunde a fiecarei probe si a probelor in ansamblu, a facut o interpretare gresita a acestor probe, si a dat relevanta deosebita, exagerata, unei singure probe, retinand o situatie de fapt bazata pe constatari vagi, discutabile, pe presupuneri si prezumtii, contrara exigentelor prevazute de art. 356 cod procedura penala. De asemenea, instanta de fond a retinut existenta concursului de infractiuni, fara a arata in dispozitivul hotararii fiecare infractiune parte a concursului ori cel putin numarul infractiunilor, nu a stabilit pedeapsa principala si pedeapsa complementara pentru fiecare infractiune si a retinut aplicarea art. 74 c. pen., fara a arata imprejurarea retinuta ca circumstanta atenuanta, art. 34, art. 35 si art. 79 c.pen.
In consecinta, Curtea, in baza art. 379 al.1 pct.2 lit.a c.proc.pen, a admis apelul, a desfiintat sentinta atacata si, rejudecand, a dispus, in baza art. 334 C.proc.pen. schimbarea incadrarii juridice din cele doua infractiuni de viol, prev. de art. 197 alin.3 c.pen., in doua infractiuni de act sexual cu un minor, prev. de art. 198 alin.1 c.pen.