CITAREA NELEGALA A INCULPATULUI CETATEAN STRAIN.
art. 177 C.pr.pen si nu a art. 522/1 C.pr.pen
Lipsa de citare a inculpatului cetatean strain pe parcursul judecarii in prima instanta presupune nerespectarea disp. art. 177 C.pr.pen si pe cale de consecinta trimiterea cauzei spre rejudecare, conform art. 379 pct. 2 lit. b C.pr.pen si nu procedura prev. de art. 522/1 C.pr.pen
Decizia penala 808, din 11.11.2009
Prin sentinta penala nr. 1535 din 22.11.2001 a Judecatoriei Targoviste in baza art. 182 alin. 1 Cod penal a fost condamnat inculpatul A.M.W. cetatean sirian la 4 ani inchisoare cu executarea in regim privativ de libertate, facandu-se totodata aplicarea disp. art. 71, 64 Cod penal. A fost obligat la 1.000.000 ROL cheltuieli judiciare catre stat si la 9.876.465 ROL catre Spitalul Clinic de Urgenta Bucuresti si 19.896.495 ROL catre Institutul de Boli Cerebro-Vasculare Bucuresti.
Pentru a dispune astfel, s-a retinut in esenta ca in luna iulie 1998 a lovit-o pe partea vatamata A.M.M.G. (sotia fratelui sau) provocandu-i leziuni ce i-au pus viata in primejdie si au necesitat un numar de 6-9 luni ingrijiri medicale.
In faza de urmarire penala a fost emis mandat de arestare preventiva de catre Judecatoria Targoviste, in lipsa inculpatului.
Dupa pronuntarea acestei sentinte s-au emis forme in care s-a solicitat extradarea inculpatului.
La data de 21.11.2008 s-a inregistrat pe rolul Tribunalului Dambovita o cerere din parte inculpatului, conform careia acesta declara apel impotriva sentintei mai sus descrise, in care a precizat ca la data de 18.11.2008, cand a fost audiat in cadrul procedurii de extradare a explicat procurorului general al statului Kuweit ca nu are cunostinta de nicio condamnare in Romania.
De asemenea, inculpatul a precizat ca nu a fost incunostintat despre proces si nu a primit extras de pe hotararea judecatoreasca. Referitor la proces a precizat ca pentru primul termen din 04.10.2001 nu a fost citat, la al doilea termen din 25.10.2001 a fost citat prin afisare la usa primariei, la fel ca la urmatorul termen din 22.11.2001 cand s-a si judecat cauza.
Fata de acestea, a mentionat inculpatul, ca nu a avut cunostinta de existenta procesului deoarece nu a fost citat, desi se cunostea adresa sa din Siria, precum si faptul ca nu se afla in acele momente pe teritoriul Romaniei.
Prin decizia penala nr. 41 din 27.03.2009 Tribunalul Dambovita a admis apelul formulat, a desfiintat sentinta atacata si a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond, respectiv Judecatoria Targoviste.
Pentru a pronunta aceasta decizie, s-a retinut ca sentinta apelata a fost pronuntata cu incalcarea dispozitiilor referitoare la legala citare a inculpatului, ce este sanctionata cu nulitatea relativa a hotararii, in conditiile prev. de art. 197 alin. 1 si 4 Cod procedura penala.
In continuare, s-a dat citire prevederilor art. 291 alin. 1 Cod procedura penala, art. 177 alin. 1 Cod procedura penala, si art. 177 alin. 8 din acelasi act normativ, continuandu-se cu constatarea ca prin insusi actul de sesizare al instantei s-a mentionat ca inculpatul avea domiciliul in localitatea B. din Republica Siria. Aceasta adresa apare, de altfel, in toate actele de urmarire penala, inclusiv in mandatul de arestare preventiva emis la 05.05.1998 emis de Parchetul de Tribunalul Dambovita.
Prin urmare, s-a retinut ca domiciliul inculpatului era cunoscut la momentul sesizarii instantei, fapt ce o obliga pe aceasta sa respecte dispozitiile referitoare la procedura de citare, insa aceasta s-a marginit sa procedeze cu usurinta la solutionarea cauzei, citandu-l pe inculpat prin afisare la sediul primariei in a carei raza teritoriala s-a comis infractiunea.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Dambovita criticandu-o pentru nelegalitate si netemeinicie, in sensul ca in mod gresit a fost interpretata cererea inculpatului ca intrunind elementele caii ordinare a apelului.
Astfel, se mentioneaza ca ulterior pronuntarii sentintei penale a Judecatoriei Targoviste s-au depus diligente pentru extradarea inculpatului. In acest context, procurorul sustine ca tribunalul trebuia sa procedeze la declinarea cauzei la Judecatoria Targoviste pentru ca aceasta sa se solutioneze in temeiul art. 522/1 Cod procedura penala. S-a mai precizat ca potrivit art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 daca extradatul a fost condamnat in lipsa el va fi rejudecat la cerere cu respectarea dispozitiilor prev. de art. 44 alin. din acest act normativ. Pe de alta parte, a precizat procurorul ca numai un caz fortuit sau forta majora ar putea constitui o cauza temeinica de impiedicare, ori inculpatul nu a facut nicio dovada ca s-ar fi aflat in aceasta situatie.
Examinand recursul formulat prin prisma actelor si lucrarilor dosarului, a criticilor invocate cat si conform art. 385/9 alin. 3 Cod procedura penala, Curtea a apreciat criticile procurorului ca nefondate.
Aceasta deoarece, in primul rand, nu au facut referire in nici un moment la textele de lege retinute de catre instanta de apel in considerentele deciziei sale, iar pe de alta parte, s-a solicitat aplicarea dispozitiilor art. 522/1 Cod procedura penala, facandu-se insa, trimitere la art. 72 alin. 2 din Legea nr. 302/2004 fara ca acestea sa fie aplicabile in speta. Cele doua texte de lege, din urma citate, fac referire la o persoana care a fost extradata si care isi exprima expres dorinta de a fi rejudecata.
In aceasta situatie, insa, nu se afla si inculpatul, care desi a fost retinut pe teritoriul statului Kuweit in baza mandatului de arestare internationala, nu a fost predat autoritatilor romane pentru a se putea sustine ca procedura de extradare a fost finalizata.
Pe de alta parte, instanta de apel justificat a avut in vedere faptul ca inculpatul nu a fost citat la domiciliul care rezulta din actele de urmarire penala si doar la sediul primariei in raza teritoriala a careia s-a desfasurat activitatea infractionala, incalcandu-se astfel dispozitiile relative la locul de citare al inculpatului si evident la dreptul sau la aparare si la un proces echitabil.
Ca in speta este vorba de un cetatean al carui domiciliu era in strainatate nu face sa fie imediat aplicabile prevederile art. 522/1 Cod procedura penala si Legea nr. 302/2004.
Observand ca au fost incalcate unele norme imperative ce reclama desfasurarea procesului penal, tribunalul s-a limitat la acestea fara a ajunge la dispozitiile legale citate de catre procuror in recursul formulat.
A mai sustinut procurorul ca tribunalul a dat dovada de usurinta cand l-a repus pe inculpat in termenul de apel, deoarece acesta din urma nu a facut dovada unui caz fortuit sau a fortei majore ce l-ar fi impiedicat sa exercite calea legala a apelului.
Curtea insa a constatat ca una din cauzele principale ce l-au impiedicat pe inculpat sa declare apel este ca acesta nu a fost instiintat in mod legal nici despre existenta procesului penal declansat impotriva sa si cu atat mai mult despre solutia pronuntata in cauza. Sentinta judecatoriei a fost la randul ei comunicata primariei din raza teritoriala unde se presupune ca s-a desfasurat activitatea infractionala. Neavand cunostinta despre aceste aspecte este evident faptul ca inculpatul nu a putut sa declare apel in termenul de 10 zile prevazut de lege, ci a facut-o atunci cand a avut cunostinta despre existenta unei hotarari de condamnare impotriva sa.
Astfel, fata de toate cele de mai sus, Curtea in temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b. Cod procedura penala a respins recursul procurorului, ca nefondat.