Apel declarat tardiv. Inculpat prezent atat la dezbateri cat si la pronuntare. Recurs inadmisibil. Decizie nr. 161 din data de 02.03.2009
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Apel declarat tardiv. Inculpat prezent atat la dezbateri cat si la pronuntare. Recurs inadmisibil. Cod. pr. penala, art. 365 al.1
Art. 416 al.1 pct.2 lit. a
Declararea apelului in intervalul de 10 zile de la data incarcerarii nu poate avea nici o relevanta juridica in cazul unei inculpal care a fost prezent atat la dezbateri cat si la pronuntare si care, aflandu-se in stare de libertate, avea la indemana orice posibilitate de a verifica daca aparatorul sau din oficiu a depus apel pentru persoana sa, demers pe care il putea, de altfel, efectua si singur.
Curtea de Apel Ploiesti, sectia penala
Decizia nr. 161 din 2.03.2009 Prin sentinta penala nr. 362/07.10.2008 Judecatoria Campina in baza art.86 alin.1 din OUG 195/2002, a dispus condamnarea inculpatului D. G. aflat in Penitenciarul Ploiesti,, la o pedeapsa de 1 (un) an inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de conducere a unui autoturism pe drumurile publice fara a poseda permis de conducere.
S-a facut aplic.art.71 si art.64 lit.a teza a II-a si lit.b Cod penal.
Instanta de fond pe baza probelor administrate in cauza a retinut in sarcina inculpatului ca in data de 02.02.2008 a fost depistat de organele de politie conducand autoturismul Dacia cu nr. de inmatriculare nr. B 13 ZJU fara a poseda permis de conducere.
Impotriva sentintei a declarat apel inculpatul D. G. criticand-o ca netemeinica si nelegala sustinand ca nu i-a fost facuta o aparare corespunzatoare de catre aparatorul din oficiu care nu a pus in discutie adevarata situatie de fapt.
In data de 07.01.2009 s-a pus in discutie din oficiu exceptia de tardivitate a declararii apelului, in sensul ca inculpatul a fost prezent in instanta la dezbateri insa acesta a declarat apel dupa ce a fost incarcerat in vederea executarii pedepsei aplicate.
Apelantul a sustinut ca nu a cunoscut termenul de declarare a apelului si nici nu a fost consiliat corespunzator de aparatorul sau.
Apelantul inculpat a solicitat repunerea in termenul de apel si pe fond admiterea apelului si aplicarea disp. art. 81 Cod penal privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Tribunalul Prahova, prin decizia nr. 3 din 7.01.2009 a respins apelul ca nefondat apreciind ca este real faptul ca inculpatul a declarat apel in intervalul de 10 zile de la data incarcerarii dar aceasta nu poate avea nici o relevanta juridica fata de imprejurarea ca persoana respectiva a fost prezenta atat la dezbateri cat si la pronuntare, dispozitiile art. 363 al.1 cod procedura penala fiind fara echivoc.
Impotriva acestei hotarari a declarat recurs inculpatul D. G. care a criticat-o pentru nelegalitate si netemeinicie si a invederat ca in mod gresit i s-a respins ca tardiva calea ordinara de atac intrucat partea a fost impiedicata sa o declare datorita lipsei unei aparari efective din partea avocatului din oficiu pe care l-a avut in cauza. A aratat ca i s-a refuzat in acest fel dreptul la un proces echitabil incalcandu-se dispozitiile CEDO.
Recursul declarat de inculpat este inadmisibil.
In acest sens, potrivit disp. art. 416 alin.1 pct.2 lit. a Cod procedura penala, hotararea primei instante ramasa definitiva la data expirarii termenului de apel cand nu s-a declarat apel in termen.
Sub acest ultim aspect este de necontestat ca inculpatul nu a declarat apel in termen, astfel cum se arata in mod elocvent in considerentele deciziei de apel si dupa cum o recunoaste insusi inculpatul.
Cu toate acestea, inculpatul D. G. ar fi putut beneficia de dispozitiile art. 364 Cod procedura penala privind repunerea in termen daca ar fi indeplinit conditiile prevazute de respectivul text de lege.
Ori, nu este cazul in ceea ce il priveste inculpat, intrucat acesta nu a facut dovada faptului ca intarzierea a fost determinata de o cauza temeinica de impiedicare.
Comparatia cu cauza Lapusan contra Romaniei este totalmente inoportuna intrucat in acea cauza recurentul aflat in stare de arest nu a fost prezent la solutionarea recursului asa cum s-a intamplat cu numitul D. G. care a fost prezent si s-a aflat in stare de libertate avand astfel neingradita posibilitatea de a verifica depunerea de catre aparatorul sau a caii de atac a apelului, demers pe care de altfel il putea realiza si singur. Deci nu se poate trage sub nici o forma concluzia ca inculpatul nu a beneficiat de un proces echitabil, culpa pentru nedeclararea apelului revenindu-i in primul rand chiar lui insusi.
In orice caz, in cauza nu sunt prezente motivele de recurs prevazute de art.3859 alin.1 pct.10 si 18 Cod procedura penala, invocate de catre recurent, recurs care, in raport cu prevederile art. 3851 alin.4 teza I si vis - a - vis de concluziile anterioare expuse apare ca fiind inadmisibil.