RECURS INADMISIBIL. INTERPRETAREA ART.13 DIN CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI PRIN RAPORTARE LA DISPOZITIILE ART. 299 COD PROCEDURA CIVILA In dreptul procesual roman, inadmisibilitatea unei cai de atac poate fi analizata din perspectiva faptului ca mijlocul procesual ales de parti pentru valorificarea drepturilor si apararea intereselor lor, fie nu este prevazut de dispozitiile legale a fi exercitat in anumite situatii, fie desi este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie indeplinite anumite conditii privind momentul la care acesta poate fi declansat, conditii care nu se regasesc in speta respectiva.
Din interpretarea art. 299 alin.1 Cod proc.civila, rezulta ca nu se poate formula recurs impotriva unei hotarari pronuntate in recurs, iar din trimiterea facuta de acest text la dispozitiile art. 282 alin.2 Cod proc.civila reiese ca incheierile premergatoare nu pot face obiect al recursului decat odata cu fondul, afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
In conditiile in care recursul vizeaza o incheiere interlocutorie pronuntata in calea de atac a recursului, prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii, plecand de la continutul prevederilor legale mentionate anterior, este evident ca acesta este inadmisibil ,,iar o atare modalitate de solutionare a cauzei nu aduce atingere art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat acest text, care reglementeaza dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natura procesuala, nu poate fi interpretat ca reclamand un recurs intern pentru orice doleanta pe care o poate invoca o persoana in baza Conventiei Prin decizia civila nr. 589/22.06.2009 pronuntata de Curtea de APEL Ploiesti s-a admis exceptia inadmisibilitatii recursului invocata de intimata B.I.R si s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de reclamantii C.E.C si C.A.B.I.R. impotriva incheierii de sedinta din data de 19 mai 2009 pronuntata de Tribunalul Dambovita in raport de urmatoarele considerente:
In dreptul procesual roman, inadmisibilitatea unei cai de atac poate fi analizata din perspectiva faptului ca mijlocul procesual ales de parti pentru valorificarea drepturilor si apararea intereselor lor, fie nu este prevazut de dispozitiile legale a fi exercitat in anumite situatii, fie desi este reglementat din punct de vedere juridic, trebuie indeplinite anumite conditii privind momentul la care acesta poate fi declansat, conditii care nu se regasesc in speta respectiva.
In prezenta cauza, prin sentinta civila nr. 132/8.02.2007 pronuntata de Judecatoria Pucioasa s-a admis actiunea formulata de C.E.C. precum si cererea de interventie in interes propriu si in interesul reclamantei formulata de C.A.B.I.R., s-a constatat nulitatea absoluta a sentintei civile nr. 4461/10.07.2000 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-Sectia comerciala in dosarul nr. 5615/2000 precum si nulitatea absoluta a actelor juridice si operatiunilor indeplinite de lichidatorul RVA M.S. in temeiul sentintei civile nr. 4461/2000.
In baza aceleiasi hotarari s-au constatat nule actele de executare privind proprietatea C.E.C. situat in com.Vulcana Bai jud.Dambovita intocmite de executorul T.D. si s-au respins exceptiile necompetentei materiale, a autoritatii de lucru judecat, a lipsei calitatii procesuale a intervenientei C.A.B.I.R. si exceptia tardivitatii .
Cert este ca impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs de catre B.I.R., iar pe parcursul solutionarii caii de atac, prin incheierea de sedinta din data de 19 mai 2009, Tribunalul Dambovita a respins exceptia aplicabilitatii directe a dreptului comunitar invocata de catre intimati, expunand in considerentele incheierii argumentele pentru care a dispus o asemenea masura.
Recursul declarat de catre C.E.C. si C.A.B-I.R. impotriva incheierii mentionate anterior apare ca fiind inadmisibil, tinand cont de prevederile art.299 Cod proc.civila raportat la art. 282 alin.2 Cod proc.civila.
Din interpretarea art. 299 alin.1 Cod proc.civila, rezulta ca nu se poate formula recurs impotriva unei hotarari pronuntate in recurs, iar din trimiterea facuta de acest text la dispozitiile art. 282 alin.2 Cod proc.civila reiese ca incheierile premergatoare nu pot face obiect al recursului decat odata cu fondul, afara de cazul cand prin ele s-a intrerupt cursul judecatii.
Cu privire la acest text de lege, Curtea Constitutionala, prin decizia nr. 92/1996, a stabilit ca ele sunt constitutionale atat in raport cu prevederile art. 20, art.21 alin.2, art.24 si art.129 din Constitutie, cat si cu art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, pe considerentul ca legiuitorul poate institui, in considerarea unor situatii deosebite, reguli speciale de procedura, precum si modalitatea de exercitare a drepturilor procedurale, astfel incat, accesul liber la justitie nu inseamna accesul in toate cazurile, la toate structurile judecatoresti si la toate caile de atac.
In conditiile in care recursul viza o incheiere interlocutorie pronuntata in calea de atac a recursului, prin care nu s-a intrerupt cursul judecatii, plecand de la continutul prevederilor legale mentionate anterior s-a apreciat ca acesta este inadmisibil si, in atare situatie, s-a admis exceptia invocata sub acest aspect de catre intimata.
O atare modalitate de solutionare a cauzei nu aduce atingere art. 13 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, intrucat acest text, care reglementeaza dreptul la un recurs efectiv, ca drept subiectiv de natura procesuala, nu poate fi interpretat ca reclamand un recurs intern pentru orice doleanta pe care o poate invoca o persoana in baza Conventiei. Astfel cum reiese din jurisprudenta Curtii dezvoltata in aceasta materie, art. 13 din Conventie impune o cale interna de atac in fata unei "autoritati nationale competente" care sa examineze o cerere intemeiata pe dispozitiile Conventiei numai pentru plangerile care pot fi apreciate ca fiind posibil de sustinut in raport de dispozitiile Conventiei.
Din moment ce apararile recurentilor sunt examinate in cadrul unei proceduri judiciare care a parcurs deja un grad de jurisdictie si in prezent se afla in curs de derulare pe rolul Tribunalului Dambovita in dosarul nr.1769/283/2006, cu respectarea garantiilor reglementate de art. 6 din Conventie privind dreptul la un proces echitabil, prin raportare atat la prevederile Conventiei mentionate anterior, cat si la disp.art.282 alin.2 si art. 299 alin.1 Cod proc.civila, recursul declarat de C.E.C. si C.A.B.I.R. apare ca fiind inadmisibil.
Pe cale de consecinta, tinand cont de considerentele expuse mai sus, Curtea, in baza art. 137 Cod proc.civila coroborat cu art. 312 Cod proc.civila, a respins ca inadmisibil recursul.
RECURS INADMISIBIL. INTERPRETAREA ART.13 DIN CONVENTIA EUROPEANA A DREPTURILOR OMULUI PRIN RAPORTARE LA DISPOZITIILE ART. 299 COD PROCEDURA CIVILA
Decizie nr. 589 din data de 22.06.2009
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti
Domeniu Procedura civila si penala (cai de atac, competente etc.) |
Dosare Curtea de Apel Ploiesti |
Jurisprudență Curtea de Apel Ploiesti
Sursa: Portal.just.ro