Interpretarea contractului de vanzare-cumparare , determinarea si calificarea continutului acestuia, a clauzelor sale in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute in temeiul sau. Efectele antecontractului de vanzare-cumparare incheiat anterior contractului autentificat.
Instanta a constatat ca, prin sentinta civila nr.434/22.01.2009, Judecatoria Brasov a respins apelul declarat de apelantul reclamant V.G., impotriva sentintei civile nr. 434 din data de 22.01.2009, pronuntata de Judecatoria Brasov, in dosarul civil nr. 15432/197/2008, pe care a pastrat-o.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul V.G.
Prin decizia civila nr.137/12.05.2009 , Tribunalul Brasov a respins apelul reclamantului V.G. iar pentru a pronunta aceasta hotarare a retinut in esenta urmatoarele :
Antecontractul de vanzare-cumparare este doar o promisiune de a Antecontractul de vanzare-cumparare este doar o promisiune de a contracta, un acord de vointa prin care partile se obliga sa incheie in viitor, la pretul stabilit, contractul de vanzare-cumparare.
Prin incheierea contractului de vanzare-cumparare se realizeaza acordul de vointa al partilor asupra clauzelor acestui contract.
Interpretarea contractului presupune determinarea si calificarea continutului acestuia, a clauzelor sale, in scopul stabilirii drepturilor si obligatiilor nascute in temeiul sau.
Daca vointa partilor este clar exprimata, nu se pune problema interpretarii. Din cuprinsul dispozitiilor art. 977 – 980 c.civ., se retine ca interpretarea contractului este necesara atunci cand clauzele sunt echivoce, confuze sau contradictorii, ori cand contractul este incomplet, creind dificultati in determinarea exacta a intelesului acestuia. Aceasta situatie apare in cazul unei gresite exprimari, a folosirii improprii a terminologiei juridice, a existentei unei contradictii intre vointa reala si vointa declarata a partilor.
In speta, clauzele contractului sunt clare, precise, neindoielnice, de natura sa inlature necesitatea unei operatii speciale de interpretare.
De altfel, prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr. 1546/11.05.2007, apelantul a declarat ca acest contract are o cauza reala, licita si morala si inainte de semnarea actului a citit continutul acestuia, constatand ca el corespunde vointei lor si conditiilor stabilite de comun acord.
Prin modul de interpretare solicitat, apelantul tinde la modificarea clauzelor contractuale (clar exprimate si pe care si le-a asumat, semnandu-le), in sensul completarii lor cu cele inserate in antecontractul de vanzare-cumparare ale carui efecte au incetat la momentul incheierii contractului de vanzare-cumpare, situatie inadmisibila, in raport de dispozitiile art. 962 c.civ.
Impotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul V.G., in temeiul art.304 pct.7 si 9 Cod proc.civ. , solicitand modificarea sentintei in sensul admiterii actiunii civile astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca , potrivit prevederilor art.977 si urm. Cod civ. calificarea juridica se face dupa intentia comuna a partilor contractante iar nu dupa sensul literal al termenilor folositi.
Din examinarea clauzelor contractului si ale antecontractului , rezulta ca partile au avut intentia de a mentine obligatia de utilare a zonei ca fiind destinata constructiilor civile in sarcina paratilor, iar imprejurarea ca nu se cuprinde in actul autentic mentiunea ad literam in acest sens , nu poate produce efecte juridice in directia renuntarii la o atare obligatie , fata de aceea ca in actul autentic sunt facute trimiteri exprese la avizele si certificatul de urbanism si celelalte inscrisuri reprezentand anexe ale contractului de vanzare-cumparare autentic.
In caderea instantei era sa retina ca in contractul de vanzare-cumparare se mentioneaza schimbarea ramurii de cultura din teren arabil extravilan , in teren de constructii intravilan , cu destinatia de construire locuinte si dotari complementare in baza adresei nr.2148/2007.
Cat priveste valorificarea sanctiunii prevazuta de dispozitiile art.225 Cod proc. civ. prin raportare la materialul probator , instanta a omis faptul ca este suficient fie si numai un raspuns fragmentar al vanzatorului la interogatoriul luat , cu atat mai mult un refuz de a raspunde la interogatoriu, pentru ca aceasta sa considere ca exista un inceput de dovada scrisa.
Examinand decizia atacata in raport cu criticile formulate si cu probele administrate , Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel , din examinarea inscrisurilor administrate in cauza , rezulta ca obligatiile partilor prin vanzarea-cumpararea imobilelor-teren , sunt cele mentionate in cuprinsul contractului autentificat sub nr.1546/11 mai 2007, fara posibilitatea completarii sau modificarii acestuia cu clauze mentionate anterior intr-un antecontract de vanzare-cumparare, incheiat intre aceleasi parti.
Contractul incheiat sub semnatura privata invocat in aparare de catre recurent, in sensul modificarii sau completarii clauzelor din contractul de vanzare-cumparare autentic, nu poate fi interpretat decat in intelesul de promisiune de vanzare, pentru ca vointa partilor trebuie analizata in sensul in care atribuie efecte juridice consimtamantului dat in acel contract.
Antecontractul este o conventie aparte , diferita de viitorul act de instrainare si care genereaza pentru parti doar o obligatie de a face.
Astfel, in baza principiului libertatii de vointa la incheierea contractului, partile au inteles sa valideze conventia lor fara reluarea unor clauze mentionate anterior in actul sub semnatura privata.
Imprejurarea ca in continutul contractului de vanzare-cumparare partile contractante au stipulat schimbarea ramului de cultura din „teren arabil extravilan” in acela de „teren constructii extravilan cu destinatia construire locuinte”, nu are relevanta juridica asupra mentiunilor din antecontractul de vanzare-cumparare, prin care paratul isi asumase obligatia de a utila zona cu apa,canal,gaze si curent electric.
Efectele antecontractului de vanzare-cumparare au incetat din momentul incheierii contractului in forma autentica, fara posibilitatea interpretarii intre cele doua acte juridice in sensul existentei unor discordante intre vointa reala ti forma in care a fost exprimata. In speta , vointa partilor a fost clar exprimata , clauzele fiind precise , de natura sa inlature necesitatea unei operatii speciale de interpretare.
Interpretarea contractului nu se confunda cu proba acestuia , deoarece existenta contractului este in afara oricarei discutii. Prin urmare, refuzul paratilor de a se prezenta la interogatoriu, nu are semnificatia juridica pe care o atribuie recurentul reclamant , in sensul modificarii clauzelor contractului autentificat, cu alte obligatii decat cele stabilite prin continutul sau.
Fata de considerentele ce preced , in temeiul art.312 Cod proc. civ. recursul a fost respins, mentinandu-se decizia civila recurata ca legala si temeinica.
Decizia nr. 1432/R/18 noiembrie 2009