DREPTURI SALARIALE. LEGITIMAREA PROCESUALA ACTIVA A SINDICATULUI LEGEA NR.54/2004 si ART.222 CODUL MUNCII Decizie nr. 606 din data de 19.07.2006
pronunțată de Curtea de Apel Ploiesti

Reclamantul Sindicatul Liber si Independent "SPGN" Ploiesti a chemat in judecata civila pe parata SNGN ROMGAZ SA Medias, solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa fie obligat sa plateasca membrilor de sindicat, salariati ai paratei, drepturile banesti stabilite prin art. 184 lit.c din Contractul colectiv de munca pe anul 2005, constand in adaosul de ziua meseriei "Ziua gazistului" in valoare minima negociata, actualizata cu rata inflatiei, precum si dobanda legala la aceste sume.
In motivarea actiunii reclamantul a aratat ca in temeiul contractului colectiv de munca in vigoare parata s-a obligat sa plateasca salariatilor cu ocazia zilei meseriei un adaos pe care aceasta refuza sa-l plateasca, motivand in mod nejustificat ca pentru plata acestor sume este necesara aprobarea Ministerului Economiei si Comertului.
In conformitate cu art. 115 C.pr.civ. parata a depus la dosar o intampinare prin care a solicitat anularea cererii de chemare in judecata pentru lipsa unor elemente esentiale, precizari in legatura cu suma solicitata prin indicarea cuantumului acesteia, iar pe fond a aratat ca pe anul 2005 a fost platita o suma de 200 RON pentru fiecare salariat, iar diferenta nu a mai putut fi achitata intrucat societatea este supusa monitorizarii potrivit OUG 79/2001.
Dupa administrarea probatoriilor, Tribunalul Prahova prin sentinta nr. 282/2006 a admis actiunea, obligand parata sa plateasca membrilor de sindicat, salariati ai paratei, cate 270 RON pentru fiecare reprezentand diferenta dintre adaosul cuvenit si cel efectiv incasat pentru "Ziua gazistului" pe anul 2005.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de fond a retinut ca prin contractul colectiv de munca incheiat intre parti, parata s-a obligat sa plateasca un adaos de ziua meseriei in valoare de cel putin nivelul minim al clasei I din grila de salarizare a ROMGAZ SA, din care a fost platita o parte constand in suma de 200 RON pentru fiecare salariat, iar pentru restul de 207 RON pentru fiecare salariat unitatea a invocat in mod nejustificat imposibilitatea de plata asimilata cazului fortuit si motivat de insuficienta fondurilor destinate salariilor, asigurate prin bugetul de venituri si cheltuieli a societatii aprobat prin HG 144/2005.
Sub acest aspect, legat de refuzul nejustificat al unitatii, instanta retine ca potrivit raportului de expertiza efectuat in cauza, veniturile realizate de parat au fost mai mari cu circa 27%, prin urmare au existat fondurile necesare platii adaosului, iar imprejurarea ca suma nu a fost prevazuta in intregul ei in bugetul de venituri si cheltuieli aprobat prin hotarare de guvern, reprezinta o culpa a paratei si nicidecum un caz fortuit care sa justifice o eventuala exonerare a paratei de la plata.
Referitor la cererea de anulare a actiunii, instanta a retinut ca reclamantul are dreptul in temeiul art. 28 din Legea nr. 54/2003, sa introduca si sa sustina in instanta orice actiune care vizeaza drepturile membrilor de sindicat.
Impotriva acestei sentinte, parata a declarat recurs criticand solutia ca netemeinica si nelegala in sensul ca in mod gresit instanta de fond a respins exceptia de nulitate a actiunii intrucat in conformitate cu art. 28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 sindicatul nu putea valorifica in justitie drepturile patrimoniale ale membrilor sai daca membrii respectivi se opun sau renunta la judecata, ori in lipsa unui mandat expres in cauza trebuiau citati si membrii de sindicat pentru a se putea cunoaste pozitia acestora.
Mai mult decat atat acordarea efectiva a sumei se face in raport de anumite criterii prevazute in art. 184 din contractul colectiv de munca, criterii care tin de persoana fiecarui salariat si care trebuie evaluate in mod individual.
Prin intampinarea depusa la motivele de recurs, intimatul-reclamant a solicitat respingerea recursului aratand ca din modul cum a fost formulata actiunea rezulta ca este vorba de un conflict colectiv de drepturi care vizeaza acordarea catre toti salariatii a unui drept salarial prevazut in contractul colectiv de munca si nu in contractele individuale, ori pentru acordarea de drepturi colective nu este necesara obtinerea unui mandat expres din partea membrilor de sindicat.
Pe cale de consecinta individualizarea sumelor se va face odata cu punerea in executare a sentintei in functie de situatia fiecarui salariat.
Pentru a inlatura critica formulata de recurenta, intimatul a depus la dosar o lista cu numele tuturor membrilor de sindicat in numele carora s-a formulat actiunea.
Examinand solutia, prin prisma actelor si lucrarilor de la dosar, precum si a criticilor formulate de recurenta, Curtea constata ca nu ii este afectata legalitatea si temeinicia acesteia, asa dupa cum se va arata in continuare:
In conformitate cu art. 28 alin.2 din Legea nr. 54/2003 organizatiile sindicale au dreptul sa intreprinda orice actiune prevazuta de lege inclusiv de a formula actiune in justitie in numele membrilor sai, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor in cauza.
Rezulta din textul de lege sus mentionat, citat de altfel si in motivele de recurs, ca la introducerea actiunii nu este necesara nominalizarea membrilor de sindicat si nici mandatul expres al acestora.
Este adevarat ca actiunea nu poate fi introdusa ori continuata de catre sindicat daca cel in cauza se opune ori renunta la judecata, numai ca in aceasta situatie unitatea este cea care are sarcina sa dovedeasca faptul ca membrii de sindicat se opun ori renunta la judecata si pe cale de consecinta sa ceara introducerea lor in cauza, mai ales ca in recurs reclamantul a depus la dosar lista tuturor membrilor de sindicat in numele carora a fost formulata actiunea.
In speta, o astfel de procedura nu era necesara chiar daca ar fi existat membrii de sindicat care se opuneau actiunii intrucat actiunea este intemeiata pe dispozitiile contractului colectiv de munca, iar sindicatul a solicitat respectarea unei dispozitii cu caracter general, aplicabila tuturor salariatilor, iar individualizarea sumelor, precum si a beneficiarilor platii este o problema de executare.
Fata de aceste considerente recursul se priveste ca nefondat si urmeaza a fi respins ca atare.