Drept comercial : Valoarea juridica a penalitatilor inscrise in facturi in lipsa unui contract sub forma inscrisului unic incheiat intre parti

Prin cererea inregistrata la Tribunalul Botosani sub nr. 1396/E din 24 martie 2003, S.C. "I" S.R.L. Botosani a chemat in judecata parata "C.S." Botosani pentru a fi obligata la plata sumei de 55.382.351 lei din care: 240.582 lei reprezentand dobanda legala datorata pentru achitarea cu intarziere a unor facturi din 2000 si 55.141.775 lei reprezentand penalitati de intarziere in achitarea contravalorii unor facturi din anii 2000 si 2001, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea actiunii, reclamanta arata ca a livrat paratului produse farmaceutice, iar la fiecare livrare s-au emis facturi care au fost acceptate la plata de parat prin persoane autorizate sa-si asume obligatii contractuale. Ca, paratul prin semnarea si acceptarea la plata a facturilor a incheiat o conventie avand ca obiect o clauza penala constand in aceea ca, in situatia intarzierii la plata sa suporte penalitati de 2 % din valoarea marfii - pe zi intarziere.
Prin intampinarea depusa - paratul a invocat exceptia autoritatii de lucru judecat, mentionand Ordonanta nr. 734 din 25 septembrie 2002 a Tribunalului Botosani, in care instanta s-a pronuntat in legatura cu valabilitatea facturilor in litigiu, iar pe fond a solicitat respingerea, ca nefondata, a actiunii, aratand ca intre parti nu s-au incheiat contracte scrise care sa ateste existenta clauzei penale.
Instanta de fond, prin sentinta comerciala nr. 627 din 23 iunie 2003 a respins, ca nefondata, actiunea, motivand ca exceptia de autoritate de lucru judecat nu este data, intrucat conform art. 11 din O.G. nr. 5/2001 - privind procedura somatiei de plata, in temeiul caruia s-a pronuntat Ordonanta nr. 734 din 25 septembrie 2002 - ordonanta privind somatia de plata nu are autoritate de lucru judecat, iar pe fond s-a retinut ca simpla inserare a penalitatilor in facturi, in lipsa unui contract in forma scrisa, nu echivaleaza cu o clauza penala; ca, primirea fara obiectiuni a facturii si a marfii respective atrage dupa sine acceptarea implicita a pretului facturat, iar clauzele din facturi nu obliga pe cumparator decat daca l-a acceptat expres sau tacit. Cu toate acestea acceptarea tacita nu se poate deduce din simpla atitudine pasiva, cum ar fi primirea facturii si a marfii fara aratat ce trebuie sa rezulte din fapte neechivoce. Or, in speta, parata nu a recunoscut niciodata existenta unei conventii prin care sa se stabileasca o astfel de clauza penala, asa incat, in baza unui contract scris, reclamanta nu poate dovedi ca ar fi existat o intelegere in acest sens.
Curtea de Apel Suceava - prin decizia nr. 728 din 6 noiembrie 2003, a admis recursul declarat de reclamanta, a modificat sentinta recurata si in rejudecare a obligat paratul sa-i plateasca suma de 20.582 lei, cu titlu de dobanda legala pentru achitarea cu intarziere a unei facturi din 2000 si 55.141.777 lei reprezentand penalitati de intarziere pentru achitarea cu intarziere a unei facturi din 2001, plus cheltuieli de judecata in suma de 3.286.970 lei.
Instanta de control judiciar a retinut ca, potrivit art. 1361 Cod civil, principala obligatie a cumparatorului este de a achita pretul la locul si data stabilita, or din actele dosarului rezulta fara echivoc, achitarea cu intarziere de catre parat a pretului datorat.
S-a mai retinut ca nejustificat instanta de fond a inlaturat dispozitiile art. 1069 Cod civil, facturile prezentate au fost semnate si acceptate la plata de persoana abilitata, asa incat rezulta fara echivoc clauza penala inserata, respectiv penalitatea de 2 % pe fiecare zi intarziere.
Problema de drept ce poate fi evocata in speta analizata este aceea a valorii juridice a unor penalitati inscrise in facturi atunci cand partile raportului juridic comercial nu au incheiat un contract sub forma inscrisului unic.
In principiu, clauza penala trebuie sa imbrace - dupa cum rezulta din interpretarea art. 1086 Cod civil - totdeauna forma scrisa, chiar daca obligatia principala nu are aceasta forma.
Astfel spus, in temeiul clauzei penale, partile contractante pot sa determine - in cadrul contractului, sau prin conventie separata, ulterioara contractului, dar inainte de producerea prejudiciului - cuantumul daunelor-interese datorate de catre debitorul obligatiei contractuale neindeplinite.
Doctrina si practica majoritara s-au pronuntat in sensul ca factura - inscris sub semnatura privata, emis unilateral de catre furnizor - face dovada, in sensul art. 46 Cod comercial, cu privire la existenta raportului juridic si a executarii operatiunii ce constituie obiectul ei (marfa, conditii de predare, pret), neconstituind insasi actul juridic (contractul). Ca urmare, simpla acceptare a facturii de catre destinatar nu semnifica - prin ea insasi - realizarea acordului de vointa asupra clauzei penale deoarece simpla tacere - dedusa din lipsa unor obiectiuni la primirea marfii - nu inseamna acceptarea tacita a penalitatilor inscrise in factura.
In speta - facturile, in care se mentioneaza plata de penalitati, sunt acceptate prin semnatura si sigiliul persoanei care este indreptatita legal sa asume obligatii in numele si pentru persoana juridica comerciala, suntem in prezenta unei clauze penale producatoare de efecte specifice.
(Sentinta civila nr. 627 din 23 iunie 2003, pronuntata in dosarul nr. 1396/E/2003)