Actiunea in regres exercitata de asigurator in temeiul contractului de asigurare este o actiune comerciala.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 679/17 septembrie 2010
Prin Sentinta comerciala nr. 876/C/2010 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr. 394/85/2009 s-a admis exceptia lipsei competentei materiale si s-a dispus declinarea in favoarea Judecatoriei Saliste competenta de solutionare a actiunii formulate de catre reclamanta SC "P.T." SRL prin mandatar SC "A. B." SRL S. in contradictoriu cu paratele SC "A.I." SRL B., DZI I. (BG) prin SC "A.I." SRL si B.A.A. din Romania.
Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut ca actiunea reclamantului are ca obiect obligarea paratului la plata de daune care izvorasc dintr-un fapt juridic ilicit, reglementat de dispozitiile art. 998 si 999 C.civ. Cererea reclamantei nu are caracter comercial, dispozitiile referitoare la competenta, prevazute in art. 2 pct. 1 lit. a nefacandu-si aplicarea. In ce priveste competenta teritoriala, in speta isi fac aplicarea dispozitiile art. 11 C.pr.civ., iar reclamanta a ales sa se judece in fata instantei locului in care s-a produs accidentul.
Impotriva acestei solutii a declarat recurs parata SC "A.I." SRL B. solicitand casarea sentintei si trimiterea cauzei spre competenta solutionare Tribunalului Sibiu ca instanta comerciala.
In motivarea recursului arata ca revine acestei instante competenta de solutionare a cauzei in conformitate cu dispozitiile art. 3 pct. 17, art. 56 si 893 din Codul comercial si, de asemenea, in conformitate cu dispozitiile art. 49 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile din Romania, unde se prevede ca asiguratul acorda despagubiri in baza contractului de asigurare pentru prejudiciile de care asiguratii raspund fata de terte persoane pagubite prin accidente de autovehicule in conformitate cu legislatia in vigoare din statul pe teritoriul caruia s-a produs accidentul, cazul in speta.
Verificand legalitatea si temeinicia sentintei atacate se constata urmatoarele:
Potrivit art. 22 alin. 1 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 10 din Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr. 61/2005, "in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul este subrogat in toate drepturile asiguratului sau ale beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei, cu exceptia asigurarilor de persoane, iar in cazul in care in vigoare era o asigurare obligatorie de raspundere civila pentru pagube produse prin accidente de autovehicule si impotriva asiguratorului de raspundere civila, in limitele obligatiei acestuia, conform art. 54 alin. 2 si 3".
Pe de alta parte, prin art. 3 pct. 17 din Codul comercial, sunt considerate "ca fapte de comert" si "asigurarile, chiar mutuale, in contra daunelor si asupra vietii", iar, in conformitate cu prevederile art. 6 alin. 1 din acelasi cod, "asigurarile de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comertului si asigurarile asupra vietii sunt fapte de comert numai in ce priveste pe asigurator".
Asa fiind, in raport cu prevederile art. 56 din Codul comercial, potrivit carora "daca un act este comercial numai pentru una din parti, toti contractantii sunt supusi, in cat priveste acest act, legii comerciale, afara de dispozitiile privitoare la persoana chiar a comerciantilor si de cazurile in care legea ar dispune altfel" se impune ca si actiunea in regres exercitata de asigurator, ca urmare a subrogarii sale in drepturile asiguratului, sa fie supusa legii comerciale, cu privire la toti contractantii, deoarece asigurarea ce a fost incheiata constituie fapta de comert in ceea ce il priveste pe asigurator.
Invocarea raspunderii civile delictuale a tertului, in baza dispozitiilor art. 998 si 999 din Codul civil, aplicabile in conformitate cu prevederile art. 1 alin. 2 din Codul comercial, nu poate imprima caracter civil actiunii in regres exercitate de asigurator, atata vreme cat aceasta actiune, indreptata impotriva tertului vinovat de producerea accidentului, isi are temeiul in contractul de asigurare, iar caracterul de act comercial al asigurarii, in ceea ce il priveste pe asigurator, atrage incidenta legii comerciale, potrivit art. 56 din Codul comercial, fata de toti contractantii.
Caracterul comercial al unui astfel de litigiu este impus si de incidenta principiului accesorialitatii, potrivit caruia faptele civile dobandesc caracter comercial datorita stransei lor legaturi cu un fapt calificat de lege ca fiind comercial, cum sunt delictele si cvasidelictele in materie comerciala, facand posibila aplicarea normelor de drept civil material, in cadrul unui litigiu comercial, fara sa il transforme intr-un litigiu civil.
De altfel, dispozitia art. 2 lit. A pct. 1 din Legea nr. 32/2000, prin care "activitatea de regres si de recuperare" este inclusa in "activitatea de asigurare", imprima si ea caracter comercial indiscutabil actiunii in regres exercitate de asigurator, in temeiul art. 22 din Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, impotriva persoanelor culpabile de producerea unui accident.
In aceste conditii, in care, in conformitate cu cele mentionate, competenta de solutionare a prezentei cauze apartine instantei comerciale, sens in care s-a pronuntat si ICCJ prin Decizia nr. XXIII/2007, a fost admis recursul de fata si a fost modificata sentinta atacata in sensul respingerii exceptiei lipsei competentei materiale a Tribunalului Sibiu ca instanta comerciala.