Legea nr. 10/2001.
Prescrierea dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute
a contractului de vanzare cumparare.
Avand cunostinta de existenta contractului de vanzare cumparare depus in litigiile anterioare - aflate pe rolul instantelor incepand cu anul 1997 -, litigii in care contestatorii au comparut in calitate de parti, acestia puteau uza de dreptul procesual recunoscut de lege, inauntrul termenului deferit in acest sens de art. 45 alin. 5 din lege.
In speta, actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare a fost inregistrata la tribunal abia in cursul anului 2004, prin urmare, cu aplicarea corecta a dispozitiilor legale sus - mentionate a constatat instanta de fond ca, fata de data promovarii actiunii, dreptul subiectiv la actiune al reclamantilor este prescris.
Sursa primara:
DECIZIA CIVILA NR.67/9 aprilie 2009 pronuntata de Curtea de Apel Oradea (dosar nr.185/83/2007)
Prin sentinta civila nr.962/D din 4 octombrie 2007, Tribunalul S. M. a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in sens material invocata de parati.
A respins exceptia inadmisibilitatii cererii si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
A respins plangerea la Legea nr.10/2001 formulata de reclamantii S. E. A. si S. G., in calitate de mostenitor al defunctului S. N., SC C. SA, S. M., P. S. M. - P. MUNICIPIULUI S.M., D. G. A F. P. A J. S. M. in reprezentarea Ministerului Economiei si Finantelor, N. A.si N. R.
A respins cererea de chemare in garantie ca fara obiect.
A obligat reclamantii sa plateasca paratilor N. suma de 5037 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
Prin actiunea civila inregistrata la Tribunalul S. M. sub dosar nr.3063/2004, reclamantii S. R E. sl S. N. T. domiciliati in Germania,reprezentati prin av.V. G. in baza contractului de asistenta juridica nr.271/10.09.2004 au chemat in judecata pe paratii Primaria, Ministerul Finantelor Publice, SC C. SA S. M., N. A. sl N. R., solicitand instantei ca prin hotararea ce se va pronunta in cauza sa dispuna,respectiv sa constate ca :
- reclamantii sunt indreptatiti la restituirea in natura a imobilului inscris in CF 22004 S. M. sub nr.top. 1416/11 sl 1417/11 caruia in natura ii corespunde apartamentul II din imobilul situat in Satu Mare cu teren aferent de 143 mp.,stabilind in sarcina reclamantului obligatia de a restitui suma de 40.000 lei reactualizata conform legii;
- sa dispuna rectificarea inscrierilor in CF 2204 de sub B 23,24,25 in sensul anularii acestor inscrieri;
- sa se constate nulitatea absoluta a contractului de vanzare cumparare nr.333/1996 incheiat de paratii N. A. sl N. R. cu SC C. SA S. M. pentru imobilul de mai sus,cu cheltuieli de judecata .
Prin sentinta civila nr.89/D din 14 martie 2005, Tribunalul S. M. a respins actiunea civila formulata de reclamantii S. E. A. si S. N., in contradictoriu cu paratii Primaria, Ministerul Finantelor Publice Bucuresti-D.G.F.P, SC C. SA S. M., N. A., N. R., pentru restituirea in natura a imobilului inscris in CF nr.22004 S. M. sub nr.top.1416/II, 1417/II si rectificarea inscrierilor de carte funciara.
A fost admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune si respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996 incheiat intre paratii N. A. si N. R. cu SC C. SA S. M..
A fost respinsa ca fara obiect cererea de chemare in garantie.
Au fost obligati reclamantii sa plateasca paratilor de ordin V-VI suma de 5.000.000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Exceptiile de prematuritate si inadmisibilitate sustinute de paratii Primaria si Ministerul Finantelor Publice sunt nefondate, cat timp a expirat termenul de solutionare a notificarii inaintata de reclamanti. Exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de paratii N. A. si N. R., sub aspectul restituirii in natura a imobilului, a fost respinsa pe de-o parte intrucat cererea de restituire in natura se judeca in principal in contradictoriu cu Statul Roman, paratii in calitate de terti putandu-si consolida doar dreptul de proprietate dobandit prin cumparare, iar pe de alta parte s-au avut in vedere dispozitiile art.48 din Legea nr.10/2001 si respectiv ale art.19 alin.4 din aceeasi lege.
Exceptia care a ramas dedusa judecatii este cea prevazuta de art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, potrivit careia indiferent de cauza de nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an de la data intrarii in vigoare a legii, termen ce ulterior a fost prelungit, ori in speta, desi reclamantii aveau cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare inca din perioada judecarii dosarului nr.4504/1997, nu au solicitat in termen, dupa intrarea in vigoare a Legii nr.10/2001 anularea acestuia, exceptie fata de care tribunalul a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare.
Prin admiterea exceptiei, in temeiul art.1 alin.1 din Decretul nr.167/1958 raportat la art.46 alin.5 din Legea nr.10/2001, a ramas fara obiect cererea de restituire in natura fata de dispozitiile art.18 lit.d din Legea nr.10/2001, intrucat nefiind constatata nulitatea contractului de vanzare-cumparare se prezuma ca imobilul a fost instrainat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995, conditii in care s-a respins ca neintemeiata actiunea reclamantilor pentru restituirea in natura. Fata de solutia pronuntata, a ramas fara obiect si cererea de chemare in garantie formulata de paratii N.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii S.E.A. si S.N., solicitand admiterea acestuia, desfiintarea sentintei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta.
Prin decizia civila nr.551/A din 8 noiembrie 2005, Curtea de Apel O. a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantii S. E. A. si S. N., impotriva sentintei civile nr.89 din 14 martie 2005, pronuntata de Tribunalul S. M., pe care a mentinut-o in intregime.
A fost obligata partea apelanta sa plateasca partii intimate N. suma de 800 lei cheltuieli de judecata in apel.
Pentru a pronunta astfel, instanta de apel a retinut ca nefiind posibila restituirea imobilului in natura conform art.18 lit.d din Legea nr.10/2001 intrucat a fost instrainat in baza Legii nr.112/1995 fostilor chiriasi, nefiind dispusa anularea contractului, in mod corect prima instanta a dispus respingerea actiunii pentru restituirea in natura, rectificarea inscrierilor de carte funciara, constatarea ca sunt indreptatiti la restituirea in natura, a admis exceptia de prescriptie a dreptului la actiune si a respins cererea privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare.
Impotriva acestei decizii, reclamantii au declarat recurs, care a fost inregistrat sub dosar nr.13741/2005 al Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ce a fost solutionat prin pronuntarea deciziei nr.8506/2006, prin care a fost admis recursul reclamantilor, decizia recurata a fost casata si s-a admis apelul formulat de reclamanti impotriva sentintei civile nr.89/14.03.2005 a Tribunalului S. M., care a fost desfiintata si s-a trimis cauza spre rejudecare primei instante.
In considerentele deciziei s-a retinut ca instanta de apel nu a analizat sustinerile reclamantilor, cuprinse in motivare cererii de chemare in judecata, potrivit careia ar fi luat cunostinta despre existenta contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996 abia in cursul anului 2004, dupa ce le-a fost comunicata adresa nr.15765/13.08.2004 emisa de Primaria.Totodata, in considerentele deciziei s-a mai aratat ca la rejudecarea cauzei se va avea in vedere faptul ca recurentul S. N. T. a decedat, aspect ce nu a putut fi analizat in recurs intrucat acest aspect s-a adus la cunostinta Inaltei Curti dupa pronuntarea deciziei, prin faxul depus la fila nr.68 a dosarului de recurs.
In rejudecare, actiunea a fost reinregistrata pe rolul Tribunalului S M. sub dosar nr.185/83/2007.
In probatiune a fost atasat dosarul nr.4504/1997 al Judecatoriei S. M..
Prin sentinta civila nr.962/D din 4 octombrie 2007, Tribunalul S. M. a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune in sens material invocata de parati.
A respins exceptia inadmisibilitatii cererii si a lipsei calitatii procesuale active a reclamantilor.
A respins plangerea la Legea nr.10/2001 formulata de reclamantii S. E. A. si S. G. in calitate de mostenitor al defunctului S. N., SC C. SA, S. M., PRIMARIA, DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE in reprezentarea Ministerului Economiei si Finantelor, N. A. si N. R.
A respins cererea de chemare in garantie ca fara obiect.
A obligat reclamantii sa plateasca paratilor N. suma de 5037 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut urmatoarele:
In rejudecare, asa cum s-a retinut in considerentele deciziei Inaltei Curti de Casatie si Justitie nr.8506/2006, dupa pronuntarea hotararii a intervenit decesul reclamantului S. N. T.. In calitate de mostenitor ai acestuia, alaturi de reclamanta S. E.a fost introdus si fiul acestora, S. G., sens in care s-a depus la dosarul cauzei certificatul de nastere al acestuia din care rezulta ca parintii sunt reclamanta S.E.A. si defunctul S. N. T.
S-a mai retinut de instanta de fond ca, in cadrul notei de sedinta a DGFP .in rejudecare,s-a invocat gresita indreptare a citatiei, avand in vedere ca Ministerul Economiei si Finantelor nu a fost citat in cauza.
Fata de aceasta exceptie, tribunalul a retinut ca DGFP fost citata in calitate de reprezentant al Ministerului Economiei si Finantelor, in baza mandatului din dosarul nr.3063/2004, aflat la fila 40, dosar ce se afla in rejudecare inregistrat sub nr.185/83/2007 al Tribunalului .S.M.
Cu privire la exceptiile invocate, in toate fazele procesului desfasurate in fata instantei de fond, tribunalul a retinut urmatoarele:
In cadrul dos.nr.3063/2004 au fost invocate de Primaria respectiv de MFP-DGFPexceptiile de prematuritate si inadmisibilitate, exceptii ce sunt considerate nefondate de catre tribunal, apreciind ca atata vreme cat a expirat termenul prevazut de art.23 din Lg.nr.10/2001 (in vigoare in 2005) unitatea detinatoare era obligata sa solutioneze notificarea. In acest context reclamantii in baza liberului acces la justitie s-au adresat instantei in vederea solutionarii Notificarii nr.325/2001 inregistrata la executorul judecatoresc.
Cu privire la exceptia autoritatii de lucru judecat invocata de paratii N. A. si R., sub aspectul restituirii in natura a imobilului in litigiu, raportat la sentinta civila nr.9709/2001 pronuntata in dosar nr.4504/1997 al Judecatoriei S.M., tribunalul a considerat ca exceptia este neintemeiata avand in vedere disp.art.18 din Lg.10/2001, in baza caruia persoanele indreptatite, precum si persoanele vatamate intr-un drept al lor, carora pana la data intrarii in vigoare a legii li s-au respins prin hotarari judecatoresti definitive si irevocabile actiunile avand ca obiect bunuri preluate in mod abuziv de catre stat, de organizatii cooperatiste sau de orice alte persoane juridice, pot solicita indiferent de natura solutiilor pronuntate masuri reparatorii sau prin echivalent, masurile reparatorii cuprind inclusiv si restituirea in natura. Potrivit art.19 alin.1,2 si 4 "persoanele care au primit despagubiri in conditiile Lg.nr.112/1995 pot solicita numai restituirea in natura, cu obligatia returnarii sumei reprezentand despagubirea primita, actualizata la indicele inflatiei daca imobilul nu a fost vandut pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi_..Daca persoanei indreptatite i s-a stabilit despagubirea potrivit prevederilor Legii 112/1995 si nu a incasat-o, valoarea astfel stabilita i se va acorda in despagubiri banesti, iar diferenta pana la valoarea corespunzatoare a imobilelor se va acoperi prin acordarea de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau prin actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital in functie de optiunea acesteia. Persoanele indreptatite care nu au formulat cererii potrivit prevederilor Lg.112/1995, precum si cele ale caror cereri au fost respinse, ori nu au fost solutionate pana la data intrarii in vigoare a prezentei legi, au dreptul de a formula o asemenea cerere in conditiile prezentei legi". S-a mai retinut totodata ca, cauza cererii din cea de a doua actiune este diferita fata de cererea din dos.nr.4504/1997, intrucat prin prezenta actiune se solicita restituirea in natura a imobilului din litigiu datorita caracterului abuziv al preluarii, fiind invocate disp.Lg.nr.10/2001, iar in cadrul cererii din dosarul nr.4504/1997 temeiul de drept invocat au fost disp.Lg.nr.112/1995, solicitand, de asemenea, atribuirea in natura a cotei de 1 din imobil, iar, in subsidiar, acordarea de despagubiri.
Prin cauza cererii de chemare in judecata se intelege situatia de fapt calificata juridic asa cum prevad disp.art.112 Cod procedura civila.
Retinand ca acest element cauza difera, tribunalul a considerat ca nu sunt indeplinite conditiile art.1201 Cod civil, si nu poate opera exceptia autoritatii de lucru judecat, motiv pentru care a fost respinsa exceptia ca neintemeiata.
Cu privire la exceptia prescriptiei dreptului material la actiune privind constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr.303/1990, tribunalul a analizat aceasta exceptie retinand si motivele de fapt si de drept invocate de catre reclamanti in cadrul cererii de apel, formulate in dosarul nr.2930/2005 al Curtii de Apel O., retinand si sustinerea acestora ca nu aveau cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare, luand cunostinta de aceasta prin adresa nr.15765/13.08.2004 a Primariei S. M. prin care li s-a comunicat ca notificarea depusa nu se poate solutiona prin restituirea in natura a apartamentului, deoarece in evidenta primariei acest imobil figureaza ca a fost vandut chiriasilor, iar termenul de prescriptie curge de la data la care au luat cunostinta de existenta acestui contract.
Reclamantii au sustinut ca in situatia de fata exista un caz de intrerupere a prescriptiei prev.de art.16 lit.b din Decr.167/1958, care reglementeaza institutia prescriptiei extinctive, respectiv ca introducerea unei cereri de chemare in judecata, chiar daca cererea a fost introdusa la instanta judecatoreasca sau la un organ necompetent, intrerupe curgerea termenului de prescriptie extinctiva.
Exceptia mai sus invocata este prevazuta de disp.art.50 alin.5 din Lg.nr.10/2001, republ. in M.Of.nr.279/2005, text de lege care inainte de modificare avea numerotarea art.46 alin.5, in sensul ca "prin derogare de la dreptul comun indiferent de cauza da nulitate, dreptul la actiune se prescrie in termen de 1 an de la data intrarii in vigoarea prezentei legi"; termen ce a fost prelungit prin modificarile aduse, stabilindu-se data finala, 14.08.2002, pana la care puteau fi intentate actiunile pentru anularea actelor juridice de instrainare prevazute la art.46 alin.2 si 4, devenit art.50 alin.2-4 din Lg.nr.10/2001, forma republicata (2005).
Tribunalul a retinut ca, acest text de lege a format obiectul multor exceptii de neconstitutionalitate, considerandu-se ca prin acest text de lege legiuitorul a incalcat anumite prevederi constitutionale, respectiv art.21, art.47, art.21 alin.1 si 2, art.44 alin.1 si 2, art.124, art.16, art-53 din Constitutie.
In analiza neconstitutionalitatii textului legal invocat, raportat la textele constitutionale criticate, Curtea Constitutionala, in cadrul considerentelor deciziilor emise in analiza neconstitutionalitatii textelor invocate, respectiv deciziile nr.296/2003, nr.427/2003, nr.253/2004, nr.428/2005, a retinut ca imprescriptibilitatea unor drepturi consfintite in anumite cazuri cu titlu de principiu in legislatia civila nu este consacrata ca atare de Constitutie. Asa fiind, legiuitorul poate in considerarea unor ratiuni majore sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a putea califica reglementarea respectiva ca fiind neconstitutionala. De asemenea, in cadrul deciziei nr.612/2005 Curtea Constitutionala a retinut raportat la pretinsa incalcare a disp.art.44 din Constitutie, ca exercitarea prerogativelor dreptului de proprietate nu trebuie absolutizata, iar legiuitorul este indreptatit sa stabileasca continutul si limitele dreptului de proprietate potrivit art.44 alin.1 teza 2 si art.136 alin.5 din Constitutie. Potrivit acestor dispozitii legiuitorul ordinar este competent sa stabileasca cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate astfel in asa fel incat sa nu vina in coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind limitari rezonabile in valorificarea acestuia ca drept subiectiv garantat.
Termenul de prescriptie prev.de art.50 alin.5 din Lg.nr.10/2001, republ., este un termen de prescriptie derogatoriu de la termenul de prescriptie reglementat de Decretul nr.167/1958, in sensul ca termenul de la care incepe sa curga este stabilit de legiuitor, respectiv fiind data intrarii in vigoare a Lg.10/2001 (14.02.2001), termen ce a suferit modificari succesive, stabilindu-se data finala - 14.08.2002, si nu data luarii la cunostinta de catre persoana indreptatita a existentei contractului de vanzare-cumparare. Fiind vorba de un termen de prescriptie ii sunt aplicabile dispozitiile invocate de reclamanti, respectiv disp.art.16 din Decr.nr.167/1958, privind intreruperea acestui termen, precum si cele prevazute de art.13 din acelasi decret cu privire la suspendarea acestui termen. Sub acest aspect, nu exista norme derogatorii in legea speciala reparatorie.
In analiza indeplinirii disp.art.16 lit.b din decretul mai sus aratat, respectiv ca termenul de prescriptie se intrerupe prin introducerea unei cereri de chemare in judecata chiar daca cererea a fost introdusa la instanta judecatoreasca sau la un alt organ competent, tribunalul a considerat ca dispozitiile legii nu sunt intrunite. In situatia concreta ca si caz de intrerupere a acestui termen s-a invocat dosarul nr.4504/1997 al Judecatoriei S. M., dosar ce a fost atasat la prezentul dosar, fiind invocat si solicitat de catre reclamanti analizarea acestuia in sustinerea acestui caz de intrerupere a prescriptiei, precum si a faptului ca au luat cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare incheiat de paratii N. prin adresa nr.15765/2004 a Primariei
Din analiza acestui dosar, s-a retinut de tribunal ca rezulta faptul ca reclamantii au avut cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare intervenit intre paratii N. si SC C. SA facand si o precizare de actiune la fila 82 din dosar, in sensul ca solicita acordarea de despagubiri pentru imobilul din litigiu, actiunea avand ca temei de drept Legea nr.112/1995. Precizarea de actiune a fost formulata dupa cererea de interventie in interes propriu a intimatilor, la termenul din 28.05.2001, in care acestia au solicitat respingerea capatului de cerere cu privire la atribuirea in natura a cotei de 1 din imobilul situat in Satu Mare inscris in CF 22004 S. M., nr.top 1416/2 si 1417/2, aratand in motivare ca ei, in calitate de chiriasi, au cumparat acest imobil atasand la dosar si copia contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996. In tot timpul procesului, care a vizat dosarul mai sus amintit, reclamantii au fost reprezentati de avocat.
Retinand acest aspecte, tribunalul a considerat ca reclamantii, prin avocat, au luat la cunostinta de existenta acestui contract in timp util pentru a putea solicita constatarea nulitatii absolute a acestui contract in baza Lg.nr.10/2001.
La data promovarii contestatiei la Legea nr.112/1995 din dosarul nr.4504/1997, Legea nr.10/2001 nu a fost in vigoare, cererea fiind inregistrata la data de 08.05.1997, deci aceasta cerere nu putea avea efect intreruptiv cu privire la prescriptia dreptului material la actiune in constatarea nulitatii absolute a contractului de instrainare, prevazuta de Lg.nr.10/2001. Pe parcursul procesului, Legea nr.10/2001 a intrat in vigoare, partile au continuat judecata, iar la termenul din 28.05.2001 reclamantii si-au precizat cererea pentru acordarea de despagubiri luand cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare (28.05.2001).
Fata de cele de mai sus, tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului material la actiune pentru constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996 incheiat intre paratii N. A. si N. R., pe de o parte si SC C. SA pe de alta parte.
Ca urmare a admiterii acestei exceptii, s-a retinut de instanta de fond ca a ramas fara obiect cererea privind restituirea in natura a apartamentului, fiind incidente disp.art.18 lit.d din Legea nr.10/2001, care prevede ca masurile reparatorii se stabilesc numai in echivalent in situatia in care imobilul a fost instrainat fostului chirias cu respectarea dispozitiilor Legea nr.112/1995, cu modificarile ulterioare. A ramas fara obiect si cererea de chemare in garantie formulata de paratii N. A. si R., privind obligarea Statului Roman la acordarea de despagubiri, reprezentand contravaloarea pretului de cumparare al apartamentului, reactualizat in raport de rata inflatiei, precum si diferenta pana la concurenta pretului actual de circulatie al apartamentului pentru considerentele aratate mai sus. A respins si capatul de cerere privind anularea in CF nr.22004 a pozitiei 23, avand in vedere ca prin sentinta civila nr.9709/2001 pronuntata in dos.nr.4504/1997 s-a respins contestatia reclamantilor S. in contradictoriu cu paratii N. A. si R., Comisia judeteana pentru aplicarea Legii nr.112/1995 S. M., pentru anularea Hotararii nr.44/1996 si restituirea in natura a imobilului din litigiu si s-a admis in fond si cererea intervenientilor N. privind mentinerea in vigoare a Hotararii nr.44/1996 a Comisiei Judetene de aplicare a Lg.nr.112/1995 S. M. si s-a declinat competenta de solutionare a capatului de contestatie privind suma stabilita drept despagubiri pentru imobilul solicitat a fi restituit in natura de reclamanti. Instanta de fond a constatat ca, sentinta mai sus aratata a ramas definitiva si irevocabila, ce este in prezent pe rol reprezinta capatul de cerere declinat in privinta caruia competenta a fost stabilita de Curtea de Apel O. prin sent.civ.nr.2/2002 pronuntata in dosarul civil nr.1121/2002 in favoarea Judecatoriei S.M., unde cauza a fost inregistrata in dosar nr.2633/2002, fiind solutionata prin sent.civ.nr.6942/2002, impotriva careia s-a declarat apel la Tribunalul S.M., apelul fiind respins prin decizia civila nr.383/2003, impotriva careia, de asemenea, s-a exercitat recurs, care a fost inregistrat in dosarul nr.2822/2003 al Curtii de Apel O. si in prezent este suspendat in baza art.47 alin.1 din Lg.nr.10/2001 prin incheierea din 03.11.2003.
Avand in vedere ca sentinta civila nr.9709/2001 prin care s-a mentinut in vigoare contractul de vanzare-cumparare, a fost solutionat definitiv si irevocabil in dosar nr.4504/1997, iar capatul de cerere disjuns cu privire la cuantumul despagubirilor se afla in caile de atac suspendat conform celor prezentate mai sus, s-a apreciat de tribunal nu poate retine ca a avut loc o notare abuziva la poz.nr.23 din CF 22004 privind radierea procesului ce a format obiectul dos.nr.4504/1997.
Cu privire la exceptia inadmisibilitatii actiunii reclamantilor si a lipsei calitatii procesuale active a acestora, urmare a lipsei interesului legalmente ocrotit, tribunalul a considerat ca aceasta exceptie este neintemeiata, intrucat respingerea irevocabila a cererii de restituire in natura a imobilului nu exclude actiunea acestora de a formula masuri reparatorii in baza Legii nr.10/2001.
Pentru considerentele mai sus expuse, tribunalul a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune al reclamantilor privind nulitatea absoluta a contractului de vanzare-cumparare, a respins exceptiile invocate mai sus si a respins cererea reclamantilor, conform dispozitivului prezentei hotarari, vazand si disp.art.274 Cod procedura civila.
Impotriva acestei sentinte au declarat apel reclamantii S. E. A. si S. G., solicitand admiterea apelului, respingerea exceptiei prescriptiei dreptului la actiune ca neconstitutionala si schimbarea in tot a sentintei in sensul admiterii actiunii in totalitate.
In motivarea cererii de apel, sunt invederate urmatoarele critici:
-instanta de fond nu a analizat respingerea inscrierilor de sub B.22, desi avea obligatia sa verifice ce ratiuni au stat la baza notarii procesului nr.4507/2007 operata sub B.22 si daca, raportat la stadiul procesului, se putea dispune radierea respectivelor inscrieri;
-dosarul nr.4507/2007 nu este solutionat nici in prezent definitiv si nici nu a avut ca obiect mentinerea in vigoare a contractului de vanzare-cumparare 333/1996, ca atare nefiind solutionata definitiv contestatia, nu se putea radia notarea procesului de sub B.23;
-admiterea exceptiei privind prescriptiei dreptului la actiune este nelegala si neconstitutionala, apelantilor nefiindu-le adusa la cunostinta personal despre incheierea contractului nr.333/1996 decat dupa comunicarea facuta de Primarie cu nr.15765/13.08.2004, ca atare nu puteau ataca un act despre a carui existenta nu stiau;
-contractul s-a incheiat sub imperiul Legii nr.112/1995, iar cazurile de nulitate sunt strict enumerate in art.12 Normele de Aplicare a Legii nr.112/1995 aprobate prin H.G.nr.20/1996;
-imobilul a fost preluat de Stat fara titlu, astfel se incadreaza la art.1 pct.4 din norme, prin urmare era exclus de sub incidenta Legii nr.112/1995, iar restituirea in favoarea proprietarului se face pe calea dreptului comun;
-instanta de fond a ignorat indrumarul instantei supreme privind verificarea datei cand apelantii au luat cunostinta despre contractul de vanzare-cumparare;
-in cazul apelantilor, daca nu s-ar fi operat radierea notarii procesului si inscrierea drepturilor intimatilor, proprietar tabular ar fi fost tot Statul, ca atare, instanta avea posibilitatea sa dispuna restituirea in natura, iar terenul este liber, neatribuit.
In drept sunt invocate dispozitiile art.282 Cod procedura civila, art.15 alin.2 si 20 din Constitutie.
Apelantii au invocat in cursul solutionarii cauzei in apel exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, exceptie care a fost respinsa prin Decizia nr.1239 din 2 decembrie 2008 pronuntata de Curtea Constitutionala.
Prin intampinare, intimatul Ministerul Finantelor Publice-Directia Generala a Finantelor Publice, a solicitat respingerea apelului ca nefondat, aratand ca, in mod corect instanta de fond a admis exceptia prescriptiei dreptului la actiune si ca atare a respins capatul de cerere privind constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996, iar prin admiterea exceptiei a ramas fara obiect cererea de restituire in natura in raport cu dispozitiile art.18 lit."d" din Legea nr.10/2001.
Prin concluziile scrise depuse la dosar (fila 30), intimatii N. A. si R., au solicitat respingerea apelului ca nefondat, cu motivarea ca, in moc corect s-a retinut ca actiunea reclamantilor pentru constatarea nulitatii contractului de vanzare-cumparare a apartamentului de catre chiriasi, formulata in baza Legii nr.10/2001, este prescrisa, intimatii aratand ca din actele de la dosar rezulta ca reclamantii au avut cunostinta de contractul in discutie, incepand cu data de 28.05.2001 avand timpul suficient de a uza de actiunea in nulitate.
Examinand sentinta apelata, prin prisma motivelor de apel, precum si din oficiu, instanta retine urmatoarele:
Apelul este nefondat in considerarea motivelor ce succed.
Contrar sustinerilor partilor apelante, instanta de fond a facut o analiza temeinica a motivului axat pe problema radierii din cartea funciara a inscrierii efectuate sub B.22, pozitie sub care fusese notat procesul intentat de S. N. T. si S. E. impotriva Comisiei pentru aplicarea Legii nr.112/1995, proces inregistrat in dosarul nr.4504/1997. Notatiunea efectuata sub B.22 a fost radiata, conform inscrierii de sub B.23, la data de 23 noiembrie 2001.
Actiunea din dosarul sus-indicat a fost solutionata in prima instanta prin sentinta civila nr.9709 pronuntata la data de 28 septembrie 2005 de Judecatoria S. M., in sensul respingerii contestatiei formulate de contestatorii S. N.-T. si S. E.-A. pentru anularea hotararii nr.44 din 13 august 1996 si restituirea in natura a imobilului situat in Satu Mare inscris in CF nr.22004 cu nr.top.1416/II si 1417/II, prin aceeasi sentinta dispunandu-se declinarea competentei de solutionare a capatului de contestatie privind suma stabilita cu titlu de despagubiri pentru imobilul din litigiu in favoarea Tribunalului Satu Mare. Capatul de contestatie vizand despagubirile a fost solutionat ulterior prin sentinta civila nr.6942 din 30 septembrie 2002 a Judecatoriei S. M. (dosar nr.2633/2002), sentinta pastrata de Tribunalul S. M. prin decizia civila nr.383/A/ din 25 iunie 2003, impotriva careia contestatorii S. N-T. si S. E.-A. au declarat recurs, a carui judecare a fost suspendata prin incheierea din 3 noiembrie 2003 a Curtii de Apel O., in temeiul art.47 alin.1 din Legea nr.10/2001.
In conditiile in care procesul din dosarul nr.4504/1997 privind anularea hotararii nr.44/1996 si restituirea in natura a imobilului a fost solutionat in mod definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr.9709 din 28 septembrie 2001, hotarare impotriva careia nu s-a uzat de caile de atac, inscrierea efectuata sub B.23 in sensul radierii procesului notat sub B.22 este legala. In acelasi context, este de adaugat ca procesul, actualmente aflat in stare de suspendare, vizeaza doar capatul de contestatie avand ca obiect despagubirile solicitate de contestatorii S. N.-T. si S. E.-A.
Aspectul privind caracterul neconstitutional al prevederilor legale in baza carora instanta de fond a apreciat ca fiind fondata exceptia prescriptiei dreptului la actiune a fost transat de Curtea Constitutionala prin Decizia nr.1293 din 2 decembrie 2008 prin care a fost respinsa exceptia de neconstitutionalitate a prevederilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, retinandu-se ca textul de lege a mai fost supus controlului de constitutionalitate in raport cu prevederile constitutionale ale art.15 alin.2 si de asemenea Curtea a mai retinut ca imprescriptibilitatea unor drepturi consfintita, in anumite cazuri, cu titlu de principiu in legislatia civila, nu este consacrata ca atare de Constitutie, legiuitorul putand, in considerarea unor ratiuni majore, sa deroge de la acest principiu, asa cum a procedat prin norma dedusa controlului, fara a indreptati calificarea reglementarii respectiv ca fiind neconstitutionala.
Exceptia privind prescrierea dreptului la actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996 incheiat de paratii N.A.si N. R. cu SC C. SA a fost solutionata in mod legal de catre instanta de fond prin solutia de admitere criticata de apelanti. Astfel, titularii de actiune din prezentul litigiu au avut cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996 inca in cursul judecarii contestatiei lor inregistrate in dosarul nr.4504/1997 al Judecatoriei S. M., contractul respectiv fiind depus la dosar de intervenientii in interes propriu N. A. si N. R.
Mai mult, contractul de vanzare cumparare aflat in discutie a fost depus in probatiune si in dosarul nr.2633/2002 solutionat prin sentinta civila nr.6942 din 30.09.2002 a Judecatoriei S. M., in care S.N.T. si S.E.A. au comparut in calitate de contestatori, reprezentati prin avocat. Este evident ca acestia avand calitate de parti in cele doua dosare mai sus indicate, au avut cunostinta de existenta contractului respectiv, pe cale de consecinta, puteau uza de dreptul procesual recunoscut de lege inauntrul termenului deferit in acest sens de art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001.
Or, in speta, actiunea in constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare-cumparare a fost inregistrata la Tribunalul S.M. abia la data de 13 septembrie 2004, prin urmare, cu aplicarea corecta a prevederilor art.45 alin.5 din Legea nr.10/2001, a constatat instanta de fond ca, fata de data promovarii acestei actiuni, dreptul subiectiv la actiune al reclamantilor este prescris.
Chiar daca contractul atacat in instanta s-a incheiat in temeiul Legii nr.112/1995, acesta cade sub incidenta normei legale mai sus mentionata cu privire la termenul de fapt de aceasta, indiferent de cauza de nulitate invocata;
Potrivit indrumarului instantei de recurs, in rejudecare instanta de fond a analizat sustinerea reclamantilor cu privire la momentul in care au luat cunostinta de existenta contractului de vanzare-cumparare, concluzionand cu justete ca luarea la cunostinta s-a facut in timp util pentru a putea solicita constatarea nulitatii absolute a contractului in baza Legii nr.10/2001.
Data fiind solutia adusa exceptiei privind prescrierea dreptului material la actiune de constatare a nulitatii contractului de vanzare-cumparare nr.333/1996, contract ce isi pastreaza in atare situatie valabilitatea cata vreme exceptia prescriptiei dreptului la actiune este o exceptie de fond, absoluta si dirimanta, ce impiedica abordarea fondului litigiului, isi gasesc incidenta prevederile art.18 lit.c din Legea nr.10/2001, conform carora masurile reparatorii se stabilesc numai prin echivalent in cazul in care imobilul a fost instrainat cu respectarea dispozitiilor Legii nr.112/1995.
Fata de considerentele ce preced, instanta, in baza dispozitiilor art.296 din Codul de procedura civila, a respins ca nefondat apelul, iar in conformitate cu prevederile art.274 din Codul de procedura civila, i-a obliga pe apelantii S.G.si S.E.-A. la plata in favoarea intimatilor N.A. si N.R. a sumei de 1500 lei cu titlu de cheltuieli de judecata reprezentand valoarea onorariului avocatial in apel.