Din verificarea lucrarilor dosarului rezulta ca reclamantul debitor, unitate spitaliceasca judeteana, subfinantata in mod cronic de la bugetul de stat, a inregistrat in anul 2006, in afara debitului in litigiu, si o alta datorie de cca. 6o miliarde lei si nu a facut nici o plata, desi a beneficiat de intelegere si amanari din partea paratei. Acest context, cat si situatia financiara notorie a spitalelor publice demonstreaza starea de insolvabilitate "indeobste cunoscuta", a reclamantului, sunt de natura a atrage refuzul oricarui termen de gratie. Cum insa tribunalul a admis in parte cererea, reclamantului nu i se poate agrava situatia in propria cale de atac, potrivit principiului consacrat de dispozitiile art. 296 teza finala din Codul de procedura civila.
Prin actiunea inregistrata la Tribunalul Botosani sub nr.3485 din 12 iunie 2006, reclamantul Spitalul Judetean de Urgenta "M." a solicitat instantei de judecata ca, in contradictoriu cu parata Casa Judeteana de Asigurari de Sanatate Botosani, sa dispuna esalonarea platii unei datorii de 3.453.450, 84 lei (RON) pe o perioada de trei ani.
Tribunalul Botosani, prin sentinta civila nr. 219 din 22 februarie 2007 a admis actiunea in parte , in sensul ca a acordat reclamantului un termen de gratie pentru plata debitului, la data de 31.12.2007, respingand totodata cererea de suspendare a executarii.
Instanta a retinut ca in cursul anului 2005, Spitalul Judetean de Urgenta "M" a prezentat paratei, spre decontare, documente medicale eronate si a primit necuvenit o suma de bani ce trebuie restituita. Intrucat spitalul presteaza servicii medicale specializate unice in favoarea populatiei judetului Botosani, pentru a nu i se bloca activitatea in conditiile unei finantari de subzistenta se impune acordarea unui termen de gratie in vederea platii datoriei catre parata, tinandu-se seama de prevederile art. 1101 alin. 3 Cod civil si de faptul ca reclamantul a mai beneficiat de inca un asemenea termen acordat de parata pana la data de 31.12.2006.
Reclamantul a declarat apel impotriva acestei sentinte si a aratat ca imprejurarile descrise in actiune cat si aspectele de notorietate retinute in cuprinsul sentintei impuneau plata debitului in rate lunare, timp de trei ani.
Verificarea motivelor invocate, in raport cu sentinta si probele administrate, demonstreaza netemeinicia apelului.
In acest sens se retine ca, intr-adevar, legea a acordat judecatorului dreptul de a fixa un termen pentru plata unei datorii sau chiar de a fractiona plata la mai multe termene succesive, atunci cand intervine un motiv umanitar pentru debitor. Tot atat de adevarat este insa ca legiuitorul a inteles ca in situatiile prevazute de art. 263 Cod procedura civila, debitorul sa nu se bucure de aceasta facilitate, atunci cand bunurile sale se vand la cererea altui creditor, daca este in stare de faliment sau de insolvabilitate indeobste cunoscuta sau daca prin fapta sa a micsorat garantiile date creditorului sau sau nu a dat garantiile fagaduite.
In speta, din verificarea dosarului rezulta ca reclamantul debitor, care in calitatea sa de unitate spitaliceasca judeteana, subfinantata in mod cronic de la bugetul de stat, a inregistrat in anul 2006, in afara debitului in litigiu, si o alta datorie de cca. 6o miliarde lei, nu a facut nici o plata, desi a beneficiat de intelegere si amanari din partea paratei. Acest context cat si situatia financiara notorie a spitalelor publice demonstreaza ca reclamantul se afla intr-o situatie de insolvabilitate "indeobste cunoscuta", motiv pentru care trebuia sa i se refuze orice termen de gratie. Desi aceasta este situatia, iar tribunalul a admis actiunea in parte, contrar art. 263 Cod procedura civila, apelantului nu i se poate agrava situatia in propria cale de atac, potrivit principiului consacrat de art. 296 teza finala din Codul de procedura civila. Cum acest principiu obliga la mentinerea sentintei, curtea nu poate decat sa respinga apelul reclamantului ca nefondat.