CERERE DE REVIZUIRE. MODUL DE INTERPRETARE A PREVEDERILOR ART. 322 DIN CODUL DE PROCEDURA CIVILA, COROBORAT CU CELE ALE ART. 2 PCT.1 LIT. C SI ALE ART. 289 DIN CODUL MUNCII Decizie nr. 629 din data de 16.10.2007
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin cererea adresata Tribunalului Suceava - sectia civila si inregistrata la data de 11.07.2007, revizuientii F.D., R.G., s.a., au solicitat, in contradictoriu cu intimatii M.J. Bucuresti, M.F.P., Curtea de Apel Suceava si Tribunalul Suceava, revizuirea sentintei civile nr. 307 din 12.02.2007 a Tribunalului Suceava, in temeiul dispozitiilor art. 322 pct. 5 si art. 324 pct. 4 C. pr. civ.
In motivarea cererii, revizuientii au aratat ca, in motivarea solutiei pronuntate, instanta a retinut decizia nr. XXIII din 12.12.2005 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie, potrivit careia magistratii si personalul auxiliar de specialitate sunt indreptatiti la acordarea primelor de concediu numai pentru anii 2001-2002.
Prin incheierea de sedinta din 21 mai 2007, Inalta Curte de Casatie si Justitie a dispus indreptarea erorii materiale strecurata in dispozitivul deciziei mentionate mai sus, in sensul ca s-a inlaturat mentiunea "si personalul auxiliar de specialitate".
Ca urmare, avand in vedere ca, in conformitate cu dispozitiile art. 411 din Legea nr. 50/1996, personalul auxiliar de specialitate are dreptul, pe perioada concediului de odihna, la o indemnizatie egala cu indemnizatia bruta sau, dupa caz, salariul de baza brut din luna anterioara plecarii in concediu, iar aceasta indemnizatie nu le-a fost acordata in anii 2005-2006, se impune admiterea cererii de revizuire si schimbarea sentintei, in sensul admiterii actiunii si acordarii acestor drepturi.
Prin sentinta nr. 168 din 15.08.2007 a Tribunalului Suceava - sectia civila, s-a admis cererea de revizuire a sentintei civile nr. 307 din 12.02.2007 a Tribunalului Suceava - sectia civila (dosar nr. 470/86/2007) formulata de revizuientii F.D., R.G., s.a.,
A fost schimbata in parte sentinta nr. 307 din 12.02.2007 a Tribunalului Suceava - sectia civila, in sensul ca:
S-a admis actiunea reclamantilor F.D., R.G., s.a.,
Au fost obligati paratii Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Suceava si M.J. sa plateasca reclamantilor drepturile banesti reprezentand prima de concediu pe anii 2005 si 2006, actualizate cu indicele de inflatie la data efectuarii platii.
A fost obligat paratul M.F.P. sa includa in buget sumele necesare efectuarii acestor plati.
Impotriva sus-mentionatei sentinte a declarat recurs paratul M.F.P., prin D.G.F.P.
Sub un prim aspect, recurentul a sustinut ca cererea de revizuire nu s-ar circumscrie prevederilor art. 322 din Codul de procedura civila, potrivit carora, "revizuirea se poate cere impotriva unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare, precum si a unei hotarari data de o instanta de recurs atunci cand evoca fondul".
Referitor la fondul cauzei, recurenta, privitor la dispozitiile art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996, a sustinut ca instanta de fond, prin sentinta recurata, nu a facut o corecta interpretare a prevederilor art. 56 si 64 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative.
Sub un ultim aspect, recurentul a sustinut ca raportul juridic dedus judecatii este unul tipic de dreptul muncii, in continutul caruia intra drepturi si obligatii numai pentru angajator si angajat, iar M.E.F. nu are nici o raspundere privind garantarea acestor drepturi.
Examinand recursul de fata, curtea il constata neintemeiat.
Astfel, cu privire la primul motiv de recurs, curtea constata ca cererea de revizuire solutionata de instanta de fond se raporteaza pe deplin la teza a I-a din art. 322 din Codul de procedura civila, potrivit careia se poate cere revizuirea unei hotarari ramasa definitiva in instanta de apel sau prin neapelare.
Este adevarat ca sentinta nr. 307 din 12.02.2007 a Tribunalului Suceava - sectia civila nu a fost pronuntata de o instanta de apel, dar prevederile art. 322 din Codul de procedura civila, trebuie coroborate cu prevederile art. 2 pct. 1 lit. c din acelasi cod, potrivit carora, tribunalul judeca in prima instanta conflictele de munca, cu exceptia celor date prin lege in competenta altor instante, cat si cu prevederile art. 289 din Codul muncii, potrivit carora, in aceasta materie, hotararile pronuntate in fond sunt definitive si executorii de drept.
Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs si acesta se constata a fi neintemeiat, in considerentele sentintei recurate corect retinandu-se ca aplicarea dispozitiilor art. 411 alin. 1 din Legea nr. 50/1996 a fost suspendata succesiv, pana la data de 31.12.2005 prin art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 33/2001, art. 32 din Legea nr. 744/2001, Legea nr. 63/2002, art. 9 alin. 7 din Legea nr. 507/2003 si art. 8 alin. 5 din Legea nr. 511/2004, conditii in care in cauza nu sunt incidente prevederile art. 56 si 64 din Legea nr. 24/2000.
Nici cel de-al treilea motiv de recurs nu se verifica a fi intemeiat, dat fiind ca, prin sentinta recurata, recurentul nu a fost obligat sa garanteze drepturile banesti cuvenite reclamantilor, ci sa includa in buget sumele necesare efectuarii acestor plati, nefiind relevant sub acest aspect, ca in raportul juridic dedus judecatii intra drepturi si obligatii numai pentru angajator si angajat.
Fata de cele de mai sus si cum sentinta recurata este legala, curtea, avand in vedere prevederile art. 312 alin. 1 din Codul de procedura civila, a respins, ca nefondat, recursul declarat in cauza.