Actiune in contencios administrativ. Procedura administrativa prealabila sesizarii. Nerespectare. Consecinte. Decizie nr. 246 din data de 04.05.2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin actiunea in contencios fiscal introdusa la Tribunalul Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal si inregistrata sub nr. 5/com/CF din 13.12.2004, reclamanta SC CODRII BUCOVINEI SRL, cu sediul in comuna Iacobeni, jud. Suceava, in contradictoriu cu parata Directia Generala a Finantelor Publice a judetului Suceava, a solicitat ca prin hotararea ce se va pronunta sa se anuleze decizia de impunere nr. 80637 din 09.11.2004 si raportul de inspectie fiscala nr. 80636 din 04.11.2004, precum si cheltuieli de judecata. Totodata reclamanta a solicitat si suspendarea executarii actelor administrative a caror anulare se cere.
In motivarea actiunii in contencios fiscal, reclamanta a aratat ca prin raportul de inspectie fiscala incheiat de DGFP a judetului Suceava s-a constatat ca pentru perioada 01.01.2002 - 31.05.2002 ar datora bugetului de stat suma de 175.092.384 lei cu titlu de impozit pe profit, suma de 98.424.393 lei dobanzi, suma de 25.532.559 lei penalitati, suma de 254.876.252 lei TVA, suma de 145.175.616 lei dobanzi, precum si suma de 36.790.650 lei penalitati, deoarece ar fi aprovizionat cu materiale si mijloace fixe de la firme inexistente sau care nu au desfasurat activitati comerciale, pe baza unor facturi fiscale ce nu le apartin, iar in baza acestui raport a fost emisa decizia de impunere nr. 80637 din 09.11.2004.
A mai aratat reclamanta ca masurile dispuse sunt nelegale intrucat in primul rand toate operatiunile comerciale efectuate sunt consemnate in facturile fiscale mentionate in raportul de inspectie fiscala, formulare cu regim special eliberate contra cost de unitatile teritoriale ale MFP si nu exista nici o dispozitie legala care sa impuna cumparatorului obligatia de a verifica existenta si functionalitatea firmei furnizoare ori daca facturile emise de furnizori fac parte din cele care le-au fost eliberate de catre organele teritoriale ale MFP; in al doilea rand din dispozitiile OUG nr. 17/2000 rezulta ca dreptul de deducere nu este conditionat de faptul daca agentul economic care a inscris TVA-ul intr-o factura sau document legal aprobat a achitat ori nu suma respectiva la buget, este sau nu platitor de TVA; este sau nu este inregistrat la organele fiscale sau ORC. A mai aratat reclamanta ca nu avea nici o obligatie sa solicite documentul care atesta calitatea de platitor TVA nefiind indeplinite conditiile prev. de art. 25 lit. "B" din OUG nr. 17/2000; in al treilea rand organele de control fiscal au incalcat disp. art. 18 al. 2 din OUG 17/2000determinand numai taxa dedusa si nu si cea colectata atata timp cat taxa pe valoare adaugata datorata bugetului se stabileste ca diferenta intre taxa colectata si taxa dedusa si in fine, in ultimul rand, referitor la impozitul pe profit, pe de o parte in mod nelegal s-a facut aplicarea art. 4 al. 5 lit. "m" din OG nr. 70/1994 modificata prin OUG nr. 217/1999 din moment ce facturile emise de furnizori au calitatea de document justificativ in sensul art. 6 al. 1 din legea nr. 82/1991.
Parata, prin intampinare a solicitat pe cale de exceptie respingerea actiunii ca prematur introdusa, deoarece reclamanta nu a efectuat procedura administrativa prealabila prevazuta de art. 3 din Legea nr. 29/1990, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea actiunii in contencios fiscal ca nefondata deoarece reclamanta in perioada 01.01.2002 - 31.05.2002 s-a aprovizionat cu materiale consumabile si mijloace fixe de la firme inexistente in bazele de date ale ORC, radiate sau care nu au desfasurat activitate economica pe baza unor documente ce nu apartin acestor firme.
A mai aratat parata ca pe toate documentele lipsesc datele privind expeditia, mentiuni obligatorii conform art. 25 lit. "Ba" din OUG nr. 17/2000, care sa ateste realitatea operatiunilor consemnate in acestea; ca reclamanta nu a prezentat la control documente care sa ateste calitatea de platitor TVA a furnizorilor, fiind incalcate disp. art. 25, 13 lit. "b" din OUG nr. 17/2000. A mai precizat parata ca furnizorii aveau obligatia de achitare la bugetul de stat a TVA inscrisa pe facturile fiscale iar reclamanta urma sa-si exercite dreptul de deducere, dar atata timp cat furnizorii inscrisi pe facturile in cauza nu exista, fiind radiati, atunci nici facturile nu puteau fi folosite in circuitul economic conform HG nr. 831/1997 si TVA-ul nu a fost achitat la bugetul de stat, astfel ca nici reclamanta nu are drept de deducere.
Prin incheierea de sedinta din 10.02.2005, tribunalul a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii, invocata de parata pe motiv ca reclamanta nu a urmat procedura prealabila astfel cum cer dispozitiile art. 3 din Legea nr. 29/1990, iar prin Incheierea de sedinta din 16.02.2005, tribunalul a respins ca nefondata cererea de suspendare a executarii actelor administrative atacate in contencios fiscal care a fost mentinuta de Curtea de Apel Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal prin decizia nr. 456 din 12.05.2005.
Tribunalul Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr. 649 din 10.11.2005 a admis actiunea in contencios fiscal si a anulat Decizia de impunere nr. 80637 din 09.11.2004 si raportul de inspectie fiscala nr. 80636 din 04.11.2004 emise de DGFP a judetului Suceava si a obligat pe parata sa plateasca reclamantei suma de 457,4 RON cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut concluziile raportului de expertiza efectuat in cauza in sensul ca in mod nejustificat s-a stabilit prin raportul de inspectie fiscala si decizia de impunere sumele retinute in sarcina reclamantei, deoarece acestea sunt nereale.
Astfel, a retinut prima instanta ca facturile si chitantele fiscale folosite de reclamanta fac parte din categoria formularelor tipizate; ca reclamanta a inregistrat in contabilitate toate marfurile si utilajele ce au format obiectul operatiunilor comerciale si ca reclamanta a exercitat dreptul de deducere a TVA pe baza facturii fiscale originale care poarta semnaturile, stampilele si datele de identificare ale partilor, la nivelul sumelor inscrise de furnizorii platitori de TVA in acestea si deducerea TVA pentru achizitiile cu o valoare de TVA adaugata mai mare de 20.000.000 lei.
Impotriva sentintei a declarat recurs parata care a invocat drept motiv de casare dispozitiile art. 304 pct. 9 si art. 304 ind. 1 cod pr. civila.
Recurenta a reiterat exceptia inadmisibilitatii actiunii in contencios fiscal, motivat de faptul ca reclamanta nu a respectat dispozitiile imperative ale art. 5 din legea nr. 29/1990 si nu a efectuat procedura prealabila anterior promovarii actiunii.
In acest sens a aratat ca reclamanta nu a parcurs procedura prealabila prevazuta de art. 5 din Legea nr. 29/1990 si nu a promovat contestatie impotriva deciziei de impunere nr. 80637 din 09.11.2004 si a raportului de inspectie fiscala nr. 80636 din 04.11.2004, astfel ca promovarea actiunii de fata apare inadmisibila.
Pe fondul cauzei, parata a reiterat de asemeni apararile formulate in fata primei instante si anume ca reclamanta s-a aprovizionat cu materiale consumabile si mijloace fixe de la firme inexistente in bazele de date ale ORC, radiate sau care nu au desfasurat activitate economica; ca in documentele firmei expeditoare lipsesc datele privind expeditia si semnaturile de predare - primire a bunurilor si ca reclamanta nu avea dreptul sa deduca TVA -ul , avand in vedere dispozitiile art. 19 din OUG nr. 17/2000.
Actiunea in contencios fiscal promovata de reclamanta a fost inregistrata la Tribunalul Suceava - sectia comerciala, contencios administrativ si fiscal la 13.12.2004, ceea ce inseamna ca potrivit dispozitiilor art. 27 din Legea nr. 554/2004, actiunea de fata se judeca potrivit dispozitiilor legii aplicabile in momentul sesizarii instantei, adica a legii nr. 29/1990.
Potrivit art. 5 al. 1 din Legea nr. 29/1990, inainte de a cere instantei de contencios administrativ anularea actului, cel ce se considera vatamat, se va adresa pentru apararea dreptului sau in termen de 30 zile de la data cand i s-a comunicat actul administrativ, autoritatii emitente, care are obligatia sa rezolve reclamatia in termen de 30 de zile de la aceasta.
In speta, reclamanta nu contesta decizia de impunerea nr. 80637 din 09.11.2004 si raportul de inspectie fiscala nr. 80636 din 04.11.2004, ceea ce echivaleaza cu neurmarea procedurii prealabile prevazute de art. 5 din Legea nr. 29/1990 si avand in vedere ca textul de lege este imperativ, actiunea in contencios administrativ este inadmisibila.
Potrivit art. 41 din OG nr. 92/2003 prin act administrativ fiscal se intelege actul emis de organul fiscal competent in aplicarea legislatiei privind stabilirea, modificarea sau stingerea drepturilor si obligatiilor fiscale.
Prin contestarea actului administrativ in procedura prealabila se da dreptul persoanei ce se considera vatamata de a pretinde autoritatii administrative sa revina asupra masurilor dispuse si considerate ilegale de unde rezulta o deosebire esentiala intre cele doua tipuri de acte: actul administrativ este revocabil iar cel jurisdictional este irevocabil.
Actul administrativ fiscal nu poate fi un act jurisdictional motivat si de faptul ca organele de inspectie fiscala, deci organele emitente ale actului nu au o competenta atribuita de lege de a rezolva anumite litigii juridice care presupun o procedura speciala de emitere, cu participarea partilor si in urma unor dezbateri contradictorii.
Fata de cele expuse procedura administrativa prealabila sesizarii instantei judecatoresti nu poate fi confundata cu jurisdictia special administrativa prevazuta in art. 21 al. 4 din Constitutia Romaniei, republicata.
In intelesul cuvantului "jurisdictie" se intelege un organ cu atributii jurisdictionale, respectiv un organ care are ca atributii solutionarea de litigii in conditiile unei proceduri contradictorii si publice, asemenea unei instante judecatoresti, pe cand procedura administrativ prealabila este o procedura gratioasa, care nu presupune implicarea unui organ cu atributii jurisdictionale, ci chiar a aceluiasi organ care a emis actul administrativ sau a organului ierarhic superior. In acest sens s-a pronuntat si Curtea Constitutionala a Romaniei prin deciziile nr. 188 din 27.04.2004 si 220 din 06.05.2004.
In acest context, rezulta fara echivoc, faptul ca organul investit cu solutionarea contestatiei din cadrul directiilor generale ale finantelor publice nu are conform legilor in materie, atributii jurisdictionale.
Pe cale de consecinta, invocarea de catre reclamanta a dispozitiilor art. 21 al. 4 din Constitutia Romaniei nu poate fi primita, intrucat textul constitutional se refera la caracterul facultativ al jurisdictiilor speciale administrative. Dispozitia constitutionala a desfiintat conditia prealabila numai pentru procedura administrativ jurisdictionala.
Pentru aceste considerente, in temeiul art. 304 pct.9 si art. 304 ind. 1 raportat la art. 3124(1) cod pr. civila, s-a admis recursul declarat de parata, s-a modificat sentinta recurata si in rejudecare s-a respins ca inadmisibila actiunea in contencios fiscal promovata de reclamanta.
Motivat de faptul ca actiunea in contencios fiscal promovata de reclamanta apare inadmisibila, motivele invocate pe fondul cauzei care ar duce la respingerea actiunii ca nefondata sunt de prisos a fi analizate.