Legea nr.64/1995 republicata. Art. 137 - raspunderea membrilor organelor de conducere. Conditii. Decizie nr. 49 din data de 16.02.2006
pronunțată de Curtea de Apel Suceava

Prin cererea inregistrata la data de 20 iulie 2005 in cadrul dosarului nr.9/F/2004 avand ca obiect procedura reorganizarii judiciare si falimentul prevazuta de Legea nr.64/1995 privind pe debitoarea S.C."M. P."S.R.L. Botosani, creditoarea Administratia Finantelor Publice Botosani a solicitat atragerea raspunderii personale prev.de art.37 lit."a" si "d" din Legea nr.64/1995 republicata, a paratului A.M., fost administrator al debitoarei falite.
In motivarea cererii creditoarea arata ca paratul a instrainat bunuri din societate unor terti, insusindu-si in mare parte sumele incasate, mare parte din utilaje a fost scoasa din evidenta contabila in baza unor facturi storno intocmite de S.C."O.C." S.R.L. Botosani si S.C."S.C." S.R.L. Botosani, in continutul carora s-a facut referire la facturi de achizitie, cu toate ca cele doua societati nu figureaza cu sume de incasat.
Prin intampinarea depusa la dosar, paratul arata ca nu se face vinovat de savarsirea vreuneia dintre faptele enumerate la art.137 din Legea nr.64/1995 republicata, intrucat evidenta contabila a societatii a fost tinuta de catre G.C. si A.G., cererea creditoarei este practic o copie a raportului intocmit de catre lichidatorul judiciar, fara a explicita in ce a constat activitatea sa "pagubitoare", fara a indica care sunt acele acte si operatiuni comerciale savarsite prin care ar fi contribuit, dupa parerea lor, la ajungerea societatii in incetare de plati, nedovedindu-se astfel existenta unei contabilitati fictive.
In dovedirea sustinerii privind nevinovatia sa, paratul a solicitat efectuarea unei expertize contabile, mijloc de proba asupra caruia insa, judecatorul sindic nu s-a pronuntat.
Prin sentinta nr.302 din 22 septembrie 2005, Tribunalul Botosani - sectia comerciala ,contencios administrativ si fiscal, prin judecatorul sindic, a admis cererea creditoarei, dispunand ca pasivul debitoarei in suma de 589.606.931 lei sa fie suportat de paratul A.M., suma avand destinatia prevazuta de art.138 din Legea nr.64/1995 republicata.
Pentru a se pronunta astfel, judecatorul sindic a retinut, pe baza raportului preliminar intocmit de catre lichidatorul judiciar, ca fostul administrator a instrainat bunurile societatii in perioada iulie - decembrie 2003, prejudiciind creditorii iar cea mai mare parte a utilajelor existente le-a scos din evidenta societatii in baza unor facturi storno intocmite catre S.C."O.C." S.R.L. Botosani, in continutul lor facandu-se referire la facturi de achizitie din anii 2002 si 2003 desi aceste societati nu figureaza in evidenta societatii debitoare cu sume de incasat.
Mai retine judecatorul sindic faptul ca sumele obtinute din valorificarea bunurilor au fost incasate prin casieria societatii, fiind insusite in mare parte de catre parat, acestea reprezentand, in opinia sa, sume imprumutate societatii.
Concluzioneaza judecatorul sindic ca aceste fapte savarsite de catre parat, sunt de natura a-i atrage raspunderea personala potrivit art.137 lit."a" si "e" din Legea nr.64/1995 republicata.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal a declarat recurs paratul.
In motivare, recurentul critica sentinta pentru nelegalitate invocand faptul ca nelegal judecatorul sindic a admis cererea creditoarei doar pe baza raportului preliminar intocmit de catre lichidatorul judiciar pe care l-a contestat, solicitand in aparare, prin cererea depusa la dosar, efectuarea unei expertize financiar-contabile, mijloc de proba asupra caruia judecatorul sindic nu s-a pronuntat, incalcandu-i prin aceasta dreptul la aparare.
Referindu-se la fondul cauzei, recurentul arata ca eronat judecatorul sindic a retinut in sarcina sa savarsirea faptelor prev. de art.137 lit."a" si "d" din Legea nr.64/1995 republicata, doar pe baza unor simple supozitii ale lichidatorului, ignorand atat actele contabile existente, cat si faptul ca a fost cercetat penal sub aspectul savarsirii unor infractiuni la Legea contabilitatii constatandu-se nevinovatia sa prin solutia de scoatere de sub urmarire penala dispusa de Parchetul de pe langa Tribunalul Botosani.
Examinand recursul de fata ale carui motive se incadreaza in art.304 pct.5 si 9 Cod procedura civila, Curtea a constatat ca este intemeiat.
Potrivit art.137 din Legea nr.64/1995 republicata, judecatorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului, persoana juridica, ajuns in stare de insolventa, sa fie suportata de catre membrii organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului in aceasta situatie.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevazute de art.137 lit. a - g.
Natura juridica a raspunderii decurge din natura raporturilor dintre persoanele cu functii de conducere si societate, fiind vorba despre o raspundere civila, patrimoniala.
Sursa obligatiei incalcate determina natura raspunderii.
Astfel, incalcarea unei obligatii decurgand din contractul de mandat, cuprins in actul constitutiv sau in hotararea adunarii generale, atrage raspunderea contractuala iar incalcarea unei obligatii din lege, atrage raspunderea delictuala.
Antrenarea raspunderii membrilor organelor de conducere si control, presupune indeplinirea unor conditii, respectiv:
- Prejudiciul creditorilor;
- Fapta trebuie sa se incadreze in cazurile prevazute de lege;
- Raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor;
- Culpa persoanei a carei raspundere se antreneaza.
Prejudiciul creditorilor consta in imposibilitatea incasarii creantelor scadente din cauza ajungerii debitorului in incetare de plati.
In art.137 sunt enumerate faptele a caror savarsire atrage antrenarea raspunderii organelor de conducere si control.
Referitor la raportul de cauzalitate dintre fapta si incetarea platilor, textul legii impune conditia ca fapta sau faptele membrilor organelor de conducere si control sa fi contribuit la ajungerea societatii in incetare de plati, prejudiciind astfel societatea si indirect creditorii sai.
Fapta trebuie sa fi produs incetarea platilor.
Vinovatia poate imbraca forma intentiei sau a culpei si trebuie sa fi existat la data savarsirii faptei. In masura in care culpa imbraca forma intentiei, unele din faptele enumerate constituie infractiuni, astfel ca raspunderea civila si raspunderea civila si raspunderea penala pot coexista.
In speta, reclamanta creditoare a formulat cerere in antrenarea raspunderii administratorului societatii debitoare, indicand ca temei de drept art.137 alin.1 lit."a" si "d" din Legea nr.64/1995 republicata.
Pentru stabilirea intinderii raspunderii, judecatorul sindic avea obligatia de a analiza in ce masura eventuala activitate a paratului a contribuit la insolventa societatii, pe baza tuturor probelor necesare, atat a celor uzitate de reclamanta, cat si a celor de care a inteles paratul sa se prevaleze.
Astfel, desi in probatiune paratul a solicitat efectuarea unei expertize financiar - contabile, judecatorul sindic nu a examinat oportunitatea efectuarii expertizei, incalcandu-i-se prin aceasta dreptul la aparare.
Solutionarea cauzei fara efectuarea probelor necesare, echivaleaza cu solutionarea litigiului fara a intra in cercetarea fondului.
In consecinta, potrivit art.312 alin.5 Cod procedura civila, recursul a fost admis, sentinta casata, cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiasi instante, in vederea administrarii probelor necesare solutionarii corecte a cauzei.