Dreptul de a solicita plata taxelor vamale termen de prescriptie

Decizie nr. 18/R din data de 31.01.2006 pronunțată de Curtea de Apel Brasov

Dreptul de a solicita plata taxelor vamale
termen de prescriptie


Prin sentinta civila nr. 72/C/27.09.2005, a Tribunalului Brasov – sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal, s-a constatat prescriptia dreptului de a cere plata taxelor vamale in suma de 12.263.625 lei datorate de reclamantul C. M. si in consecinta s-a admis actiunea in contencios administrativ formulata de reclamantul C. M., cu domiciliul in Mun. Fagaras, str. Campului, bl.5, sc. B, ap. 15, jud. Brasov in contradictoriul cu paratii D.G.F.P. Brasov cu sediul in Brasov, Bd. M. Kogalniceanu, nr. 7, D.R.V.I. Arad si in consecinta a anulat decizia nr. 206 din 13.08.2003 emisa de parata D.G.F.P. Brasov precum si actul constatator nr. 138/15.03.2001 emis de D.G.V. Arad – B.V. Varsand.
S-a constatat ca urmare prescriptiei taxelor vamale in suma de 12.263.625 lei nu mai pot fi percepute nici dobanzile si penalitatile in suma de 38.389.237 lei si respectiv 432.727 lei.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca paratele nu au putut face dovada ca au comunicat reclamantului titlul de creanta, de stabilire a obligatiilor bugetar, respectiv al taxelor vamale si comisionului vamal in termen de 5 ani de la data inregistrarii declaratiei vamale de import – 16 aprilie 1998, creanta bugetara fiind prescrisa la data de 15 mai 2003 cand reclamantului i s-a comunicat somatia de plata si actul constatator nr. 138/15 martie 2001, conform procesului – verbal nr. 147/15.05.2003.
Astfel, potrivit art. 187 alin. 1 din Codul vamal termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import, declaratia fiind inregistrata la B.V.V. in data de 16.04.1998 ( fila 9 dosar nr. 5519/2003 al Tribunalului Brasov).
In consecinta, instanta a constatat ca in cauza a intervenit prescriptia dreptului de a cere plata taxelor vamale in suma de 12.263.625 lei precum si a dobanzilor si penalitatilor, accesorii creantei bugetare principale, pe acest temei fiind admisa actiunea reclamantului cu consecinta anularii actelor administrativ – fiscale atacate.
Impotriva sentintei primei instante au declarat recurs paratele D.G.F.P. Brasov si D.R.V. Brasov, iar in dezvoltarea motivelor de recurs s-a aratat ca instanta a apreciat gresit ca la data de 15.05.2003, reclamantului i s-a comunicat somatia de plata nr. 147/2003 insotita de titlul executoriu AC nr. 138/15.03.2001 si ca s-a implinit termenul de prescriptie de 5 ani de la data importului. Actele la care s-a referit instanta sunt acte de executare silita care au un regim distinct de cel al actiunii de fata si care se contesta in alte conditii decat cele privitoare la actul care reprezinta obiectul executarii silite.

Termenul incepe sa curga de la data intocmirii actului constatator cand s-au stabilit obligatiile fiscale. Reclamantul contesta actele de executare silita cu motivatia ca nu a cunoscut obligatiile fiscale pe care le are, iar contestatia a fost depusa tardiv. Fata de lipsa inscrisului original al comunicarii actului constatator, instanta constata ca in mod gresit a intervenit prescriptia, facand o confuzie intre termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale, prevazut de art. 187 din codul vamal, care este de 5 ani de la data inregistrarii declaratiei vamale de import si termenul de 5 ani prevazut de art. 61 din codul vamal cu privire la dreptul de a cere controlul vamal ulterior. In speta exista numai declaratia vamala de tranzit si nu de import pentru ca bunul nu a fost vamuit.
Recursurile sunt nefondate.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului de fond, raportat la sentinta atacata si la motivele de recurs invocate de parate, s-a constatat ca, prima instanta a retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, pronuntand o sentinta legala si temeinica.
In speta sunt aplicabile dispozitiile art. 187 alin. 1 din codul vamal care prevad ca termenul de prescriptie a dreptului de a cere plata taxelor vamale este de 5 ani si curge de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import. Declaratia vamala a fost inregistrata la data de 16.04.1998, aceasta fiind o declaratie vamala in detaliu, intocmita conform – anexei 4 la Regulamentul de aplicare a codului vamal al Romaniei, Conform art. 42 alin. 2 din Regulament data declaratiei vamale in detaliu, acceptata este data inregistrarii ei si determina stabilirea si aplicarea regimului vamal. Ca atare, data inregistrarii, 16.04.1998, este si data acceptarii declaratiei vamale, astfel ca nu pot fi retinute sustinerile din motivele de recurs referitoare la alta data de la care ar curge termenul de prescriptie de 5 ani.
De asemenea nu pot fi retinute nici sustinerile prin care se arata ca in speta ar fi aplicabile dispozitiile art. 61 din codul vamal, deoarece acestea se refera la controlul vamal ulterior ceea ce nu este cazul in speta.
Termenul de prescriptie de 5 ani curge, asa cum s-a aratat mai sus, de la data acceptarii si inregistrarii declaratiei vamale de import, iar, in cadrul acestui termen, organul vamal trebuie sa solicite plata taxelor vamale. In speta, paratele nu au facut dovada ca au solicitat reclamantului plata taxelor vamale in termen de 5 ani, ci numai, ulterior, dupa expirarea acestui termen, respectiv, la data de 15.05.2003, cand i s-au comunicat reclamantului somatia de plata si actul constatator nr. 138/15.03.2001.
Reclamantul a contestat titlul de creanta atunci cand i-a fost comunicat, iar in cadrul procesului s-a invocat in mod corect exceptia

prescriptiei termenului de a cere plata taxelor vamale pentru depasirea termenului de 5 ani de la inregistrarea declaratiei vamale.
Asa cum corect a retinut prima instanta paratele nu au putut face dovada ca au comunicat reclamantului titlul de creanta de stabilire a obligatiilor bugetare in termen de 5 ani astfel ca nu pot fi retinute sustinerile acestora ca, contestarea titlului de creanta s-a facut cu depasirea termenului prevazut de art. 4 din OG 13/2001.
Fata de aceste considerente, curtea a respins recursul paratelor, nefiind indeplinite conditiile prevazute de art. 304 Cod procedura civila pentru casarea sau modificarea sentintei atacate.


Sursa: Portal.just.ro