Art.1, art.3- Legea nr.9/1998
Prin cererea inregistrata la Tribunalul Tulcea la nr.2550/88/2009, reclamantul B.S. a chemat in judecata ANPRP Bucuresti solicitand anularea deciziei nr.2022 din 07.09.2009 prin care a fost invalidata hotararea nr.1641 emisa de Comisia pentru Aplicarea Legii nr.9/1998 din cadrul Prefecturii Tulcea.
In motivarea actiunii, reclamantul a aratat ca a solicitat Comisiei Judetene pentru aplicarea Legii nr.9/1998 acordarea de compensatii banesti si pentru cele 10 ha teren arabil, casa si curte, cumparate in Bulgaria de catre autorul lor G.C.B., in baza contractului de vanzare cumparare nr.4326/20.06.1936, inscris la Grefa Tribunalului Caliacra sub nr.4180/ 20.06.1936, aratand ca in mod gresit sustine comisia ca nu se pot acorda compensatii si pentru cele 10 ha motivat de faptul ca acestea au fost acordate colonistului, intrucat in realitate Statul Roman i-a vandut colonistului 10 ha in com. Hagilar, jud. Tulcea.
La data de 5.03.2010, contestatorul si-a modificat cererea de chemare in judecata in sensul ca a solicitat acordarea de despagubiri pentru toate bunurile abandonate in Caliacra, Bulgaria si anume: teren in suprafata de 10 ha extravilan, teren 2500 m.p. intravilan, casa cu 3 camere+sala+dependinte, bunuri ce sunt trecute in situatia mixta bulgaro-romana si pentru care a primit despagubiri.
Prin sentinta civila nr.1498 din 28 mai 2010 Tribunalul Tulcea a respins contestatia avand ca obiect Legea nr. 9/1998 promovata de reclamantul B.S., in contradictoriu cu parata Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor.
Pentru a pronunta astfel, prima instanta a retinut urmatoarele:
Urmare cererii inregistrate sub nr.542/29.11.2006 depusa de B.S. din Tulcea, prin care a solicitat de pe urma autorului B.C.G. despagubiri in baza Legii nr.9/1998, s-a emis de catre Comisia Judeteana pentru aplicarea Legii nr.9/1998 hotararea nr. 1641 prin care i-au fost acordate compensatii in valoare de 13.899,5 lei, reprezentand 12.034 lei compensatii pentru constructii si 1865,5 lei compensatii pentru recolta de 4,5 ha porumb si 1 ha floarea soarelui.
Impotriva acestei hotarari, petentul a formulat contestatie motivat de faptul ca bunurile primite in Romania la colonizare au la baza contract de vanzare cumparare si nu au fost acordate cu titlu de compensatii.
Prin decizia nr.2022/07.09.2009 ANPRP Bucuresti a invalidat hotararea nr.1641 a Comisiei Judetene Tulcea pentru aplicarea Legii nr.9/1998 in sensul ca a admis in parte contestatia si s-a dispus calcularea de compensatii si pentru pomi fructiferi, iar cu privire la celelalte motive, contestatia a fost respinsa, cu motivarea ca bunurile acordate in Romania sunt compensatii in natura pentru cele abandonate in Bulgaria.
Prima instanta considera decizia temeinica si legala, intrucat din situatia de avere rurala rezulta ca autorul contestatorului a detinut si abandonat in Bulgaria 10 ha teren agricol, 2400 m.p. teren conform contractului din 1936, suprafata de 2500 m.p. conform situatiei din 1940, casa cu 3 camere, sala, aplecatoare 16x4 m, porumbar.
Ca urmare a aplicarii Tratatului de la Craiova, odata cu stramutarea din Bulgaria, autorul contestatorului a primit cu titlu de compensatii 10 ha teren arabil, 2500 m.p. teren intravilan, 1 casa cu doua camere, sala si dependinte.
Ca aceste bunuri au fost acordate cu titlu de compensatii este evident din moment ce au fost atribuite ca un corespondent al bunurilor abandonate in Bulgaria, pentru care a existat o situatie de avere rurala intocmita de catre o comisie mixta bulgaro-romana, incercandu-se ca la atribuire sa se realizeze o proportie cat mai egala intre bunurile abandonate si cele primite.
De asemenea, chiar daca Statul Roman a incheiat colonistului act de vanzare cumparare, aceasta s-a facut pentru a se da o valoare juridica legala si pentru ca beneficiarul sa posede un act de proprietate pentru bunurile primite, iar faptul ca in contract exista mentiunea pretului imobilului, nu exista nici o dovada ca acest pret s-a achitat, cu atat mai mult cu cat urmare Decretului nr.553/1953 toti colonistii au fost scutiti de plata ratelor pretului, inserat in contract.
Impotriva acestei solutii a formulat recurs reclamantul B.S., criticand-o pentru netemeinicie si nelegalitate, sub aspectele:
- bunurile indicate in cuprinsul contractului de vanzare - cumparare nr. 1730/20.02.1948 nu au fost dobandite de autorul reclamantului in mod gratuit, ci in schimbul unui pret, contractul fiind cu titlu oneros; bunurile nefiind acordate cu titlu de compensatie pentru cele abandonate pe teritoriul statului bulgar, nu se justifica neacordarea despagubirilor in baza legii nr.9/1998;
- nu poate fi retinuta apararea ANRP in sensul ca, urmare aparitiei Decretului nr.553/1953, toti colonistii au fost scutiti de plata ratelor, transmiterea proprietatii facandu-se cu titlu gratuit; acest decret nu a fost niciodata publicat, nefiind pus in aplicare sub aspectul scutirii persoanelor vizate, de plata pretului, pentru bunurile primite.
Verificand hotararea recurata prin prisma criticilor aduse, instanta retine ca acestea sunt nefondate pentru urmatoarele considerente:
Recurentul B.S. sustine ca autorul sau, G.C.B. a achitat pretul stipulat in contractul de vanzare cumparare nr. 1730/20.02.1928 incheiat cu Statul Roman, pentru suprafata de 10 ha teren arabil, loc de casa de 2500 mp si constructie cu doua camere.
Asupra acestei chestiuni, ce constituie motiv de recurs, Curtea retine ca simpla mentiune a naturii contractului incheiat cu Statul Roman, cea de act translativ de proprietate cu titlu oneros, nu instituie o prezumtie de achitare a pretului de catre cumparator, fapt pentru care recurentul reclamant era tinut sa faca dovada achitarii pretului, iar contractul de vanzare cumparare urma sa poarte mentiunea achitarii integrale a ratelor.
Fata de lipsa oricaror dovezi administrate pentru a sustine probator opinia recurentului in sensul transferului de bunuri in patrimoniul autorului sau in schimbul unui pret, Curtea constata ca au retinut corect atat Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatilor, cat si instanta de fond, ca se acorda despagubiri pentru bunurile abandonate pe teritoriul Statului Bulgar in masura in care nu au fost acordate anterior aparitiei Legii nr. 9/1998 compensatii sau despagubiri pentru bunurile imobile.
Cum in patrimoniul autorului recurentului au intrat cu titlu gratuit, ca urmare a aplicarii Decretului nr. 553/1053, bunurile imobile ce au format obiectul contractului nr. 1730/1094, Curtea retine ca titularul actiunii nu mai poate fi indreptatit la despagubiri pentru bunurile imobile abandonate de autorul B.C.G. pe teritoriul Statului Bulgar decat pentru diferenta de imobil de o camera si aplecatoare.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 9/1998 "(1) Cetatenii romani prejudiciati in urma aplicarii Tratatului dintre Romania si Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, denumit in continuare tratat, au dreptul la compensatiile stabilite potrivit prezentei legi, in masura in care nu au primit anterior sau au primit numai partial compensatii ori despagubiri pentru bunurile imobile - constructii si terenuri - pe care le aveau in proprietate in judetele Durostor si Caliacra, cedate Bulgariei, pentru recoltele neculese de porumb, bumbac si floarea-soarelui, precum si pentru plantatii de pomi fructiferi si/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiti.
(2) De prevederile alin. (1) beneficiaza si cetatenii romani, mostenitori legali ai fostilor proprietari.**)
Astfel cum se arata in cuprinsul art. 3 din acelasi act normativ, in cazul in care, anterior, cei indreptatiti au fost despagubiti partial, in bani sau in natura, pentru prejudiciile suferite in urma aplicarii tratatului, acestia au dreptul la compensatie, proportional, pentru prejudiciul ramas neacoperit, in limitele stabilite la art. 2.
Fata de aceste dispozitii legale, Curtea retine ca in cauza s-a facut o corecta interpretare si aplicare a regimului juridic incident in raport de pretentiile recurentului reclamant, fiind legala si temeinica sentinta civila nr. 1498/28.05.2010 a Tribunalului Tulcea.
Pentru aceste considerente, in conformitate cu dispozitiile art.312 Cod proc. Civ., Curtea va respinge recursul declarat de reclamantul B.S. ca nefondat.