Respectarea art. 85 alin. 1 lit. “e" din Legea nr. 80/1995; Ordinele de trecere in rezerva emise pe numele recurentilor reclamanti cuprind temeiurile legale in baza carora au fost date iar masura trecerii in rezerva se datoreaza reorganizarii unor functii din statul de organizare si imposibilitatii de a fi incadrat in alte functii
Constata ca prin sentinta civila nr. 1248/CA/22.02.2013 pronuntata de Tribunalul Brasov - Sectia a II-a Civila, de Contencios Administrativ si Fiscal - a fost respinsa exceptia tardivitatii; a fost respinsa actiunea formulata de reclamantii B.C.S., B.A.I., C.A.D., P.R.C., B.V., B.M., A.F., C.M.C., S.E.V., F.S.I. si K.T., in contradictoriu cu paratul I.S.U. T.B, avand ca obiect anulare acte administrative.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca: prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat sa se dispuna anularea Ordinul Inspectorului Sef al ISU B. al judetului B, prin care reclamantii au fost pusi la dispozitie, si anularea pentru nelegalitate a Ordinelor Inspectorului Sef prin care reclamantii au fost trecuti in rezerva, ordine care, desi au fost aduse la cunostinta reclamantilor, nu au fost si comunicate acestora.
Potrivit art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, cu modificarile ulterioare, care stipuleaza ca plangerea prealabila impotriva unui act administrativ unilateral trebuie formulata in termen de 30 de zile de la comunicarea actului si nu de la luarea la cunostinta despre existenta sa.
Cum ordinele in litigiu nu au fost comunicate reclamantilor, contestatia administrativa formulata de acestia se considera a fi formulata in termenul legal.
In aceste conditii, exceptia tardivitatii formularii plangerii prealabile invocata de paratul I.S.U.T.B. a fost respinsa ca neintemeiata.
Pe fond, s-a retinut ca la nivelul Ministerului Administratiei si Internelor necesitatea asigurarii fondurilor bugetare pentru acordarea drepturilor salariale ale personalului propriu, asa cum este definit prin prevederile Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 30/2007 privind organizarea si functionarea Ministerului Administratiei si Internelor, aprobata prin Legea nr. 15/2008 cu modificarile ulterioare.
Astfel, a fost adoptata O.U.G. nr. 54/2010 pentru stabilirea unor masuri privind incadrarea in milita alocata cheltuielilor de personal din Ministerul Administratiei si Internelor pentru anul 2011.
Prin Ordinul inspectorului general al I.G.S.U. nr. 7093/07.06.2011 s-a dispus masurile necesare pentru numirea in functie a personalului conform prevederilor noului stat de organizare si potrivit competentelor.
Analiza si stabilirea personalului care si-au incetat raporturile de serviciu in contextul reducerii efectivelor institutiei s-a realizat potrivit prevederilor Metodologiei privind organizarea si desfasurarea selectiei personalului in vederea numirii in functie ca urmare a aplicarii masurilor de reorganizare institutionala la nivelul I.S.U., transmisa prin Ordinul nr. 7104/2011, cu completarile ulterioare.
In urma reorganizarii institutionale care a implicat tocmai reducerea numarului de posturi aferente I.S.U. al judetului B., toate categoriile de personal ale caror posturi nu s-au regasit in noul stat de organizare au fost puse la dispozitie in vederea incadrarii pe alte posturi sau trecerii in rezerva.
Totodata atat la sediul I.S.U. B. cat si la sediile subunitatilor a fost afisat anuntul cu nr. 611151 din 01.07.2011, cuprinzand desfasurarea examenelor de departajare in vederea numirii in functie a personalului care a ocupat in cadrul aceleasi structuri/compartiment, anterior reorganizarii, posturi de natura celor desfiintate.
Referitor la petitul anularea pentru nelegalitate a ordinului inspectorului-sef prin care petentii au fost pusi la dispozitie:
Prin cererea de chemare in judecata reclamantii a formulat critici cu privire la nelegalitatea ordinului contestat, respectiv a Ordinul inspectorului sef nr. S/7617/1 din 24.06.2011 de punere la dispozitie a personalului cu ocazia reorganizarii si restructurarii institutionale, pentru necomunicarea acestuia, dar o astfel de imprejurare nu poate constitui un motiv de nulitate, avand doar relevanta juridica in ceea ce priveste termenul de contestare administrativa.
Cum acesta a fost adus la cunostinta intregului personal afectat de masurile de reorganizare institutionala, inclusiv reclamantilor, iar acestia au formulat contestatie administrativa, pe care instanta o apreciaza ca fiind facuta in termenul legal, sustinerile reclamantilor sunt neintemeiate.
Referitor la petitul privind anularea pentru nelegalitate a ordinelor inspectorului-sef cu nr. 7263/1 din 14.09.2011, 7262/1 din 14.09.2011, 7265/1 din 14.09.2011, 7283/1 din 14.09.2011, 7261/1 din 14.09.2011, 7260/1 din 14.09.2011, 7259/1 din 14.09.2011, 7287/1 din 14.09.2011, 7273/1 din 14.09.2011, 7277/1 din 14.09.2011, 7295/1 din 03.10.2011 prin care reclamantii au fost trecuti in rezerva, sustinerile reclamantilor sun neintemeiate, pentru urmatoarele considerente:
Ordinele in litigiu au fost legal emise, respectiv in aplicarea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr.54/2011 si a Ordinelor Inspectorului General al IGSU nr.7093/16.06.2011 si nr.7104/21.06.2011, astfel incat cauzele de nulitate invocate de reclamanti nu subzista in cauza.
Nu s-a putut retine o gresita aplicare a Codului Muncii, ordinele de trecere in rezerva in litigiu nu reprezinta decizii de concediere asa cum acestea sunt reglementate de Codul muncii, reprezentand, de fapt, acte administrative emise in baza Legii nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, act normativ cu caracter special, care deroga de la dispozitiile Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, act normativ cu caracter general.
Potrivit art. 5 alin.(l) si (2) din lege, ofiterii, maistrii militari si subofiterii in activitate sunt militari profesionisti iar accesul in profesie, precum si evolutia in cariera se realizeaza potrivit legii speciale, aplicabile conform art. 109 si cadrelor militare din Ministerul Administratiei si Internelor, iar potrivit art. 2 alin 2 din Legea nr.53/2003 se prevede ca reglementarile sale se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale," in masura in care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii".
Selectiile pentru departajarea in vederea numirii in functie a personalului au organizate si desfasurate in conformitate cu "Metodologia privind organizarea si desfasurarea selectiei personalului in vederea numirii in functie a personalului pus la dispozitia unitatii ca urmare aplicarii masurilor de reorganizare institutionala" si cu "Procedura privind organizarea, desfasurarea examenului pentru departajarea in vederea numirii in functie a personalului ca urmare a aplicarii masurilor de reorganizare institutionala la nivelul I.G.S.U.", acte normative emise de catre I.G.S.U..
Conform acestor reglementari, numai anumite categorii de personal au fost supuse procesului de selectie in vederea numirii in functie, in 2 etape, astfel:
Prima etapa a avut doua faze astfel:
In prima faza s-a organizat si desfasurat selectia pentru departajarea in vederea numirii in functie a personalului care a ocupat in cadrul aceleiasi structuri anterior reorganizarii posturi de natura celor desfiintate, numai la nivelul structurilor, compartimentelor echipajelor din cadrul compartimentelor si subunitatilor afectate de masurile de reorganizare institutionala, in limita unor criterii stabilite la nivelul unitatii, cu respectarea prevederilor cuprinse in metodologia specificata mai sus.
In faza a doua s-au organizat si desfasurat examene pentru departajarea in vederea numirii in functie a personalului care a ocupat in cadrul aceleiasi structuri/compartiment, anterioara reorganizarii, posturi de natura celor desfiintate si care nu au fost numiti in functie in urma selectiei efectuate conform metodologiei. Activitatile s-au desfasurat in baza proceduri privind organizarea si desfasurarea examenului pentru departajarea in vederea numirii in functie a personalului ca urmare a aplicarii masurilor de reorganizare, care s-a aplicat dupa desfasurarea etapei de selectiei personalului. Examenele au fost sustinute la nivelul fiecarei structuri/compartiment din ce. subunitatilor (pana la nivelul garzii de interventie), afectate de masurile de reorganizarea institutionala, prin desfasurarea unui interviu structurat pe subiecte profesionale.
In etapa a doua s-au organizat si desfasurat activitati de ocupare a posturilor ramase;
vacante in urma desfasurarii activitatilor precizate mai sus, in conformitate cu prevederile O.M.AI nr.665/2008 privind unele activitati de management resurse umane in unitatile Ministerului Administratiei si Internelor. La activitatile de recrutare si selectionare a personalului in vederea ocuparii posturilor vacante au participat si subofiterii din unitate care au indeplinit criteriile si conditiile specifice posturilor in cauza, indiferent daca au fost la dispozitia unitatii sau au incadrati in functie.
Reclamantii B.C.S. si B.A.I. au ocupat anterior reorganizarii posturi de natura celor desfiintate au avut dreptul sa participe si la prima etapa de selectie, spre deosebire de ceilalti care, ocupand anterior reorganizarii posturi care nu se mai regaseau in noul stat, acestia nu au putut participa la aceasta etapa de selectie. Toti reclamantii au avut posibilitatea sa participe la etapa a II-a de selectie desfasurata in conformitate cu prevederile Ordinului Mai nr. 665/2008, in vederea incadrarii posturilor ramase vacante.
Astfel, reclamantii B.A.I., F.S.I., S.E.V., B.V., P.R.C., C.A.D. au fost declaratii respinsi la examenele de departajare in vederea numirii pe functiile ramase vacante dupa etapa I, iar ceilalti reclamanti, fie au refuzat sa se inscrie la vreuna dintre selectiile organizate pentru ocuparea posturilor vacante, fie nu s-au mai prezentat pentru a sustine interviul pe subiecte profesionale.
In aceste conditii pentru reclamantii aflati trei luni la depozitarea munitiilor in mod legal s-a luat masura trecerii in rezerva in conformitate cu Ordinul Inspectorului sef al ISU B. nr. 7295/I/03.10.2011, prin aplicarea prevederilor art. 82 lit. a "Situatia ofiterilor, maistrilor militari si subofiterilor in activitate care sunt pusi la dispozitie se solutioneaza dupa cum urmeaza: a) pentru cei pusi la dispozitie in vederea incalcarii, trecerii in rezerva ori in retragere in termen de cel mult trei luni_" si art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, "cand, in urma reorganizarii unor unitati si a reducerii unor functii din statele de organizare, nu sunt posibilitati pentru a fi incadrati in alte functii sau unitati, precum si pentru alte motive sau nevoi ale ministerului".
Respingandu-se cererea reclamantilor de anulare a ordinelor in litigiu, a fost respinsa si cererea reclamantilor privind reincadrarea contestatorilor pe aceleasi functii detinute anterior emiterii ordinelor prin care au fost trecuti in rezerva reclamantii, obligarea paratului la plata catre reclamanti a tuturor drepturilor banesti cuvenite, incepand cu data de 14.09.2011 si pana la reincadrarea acestora si obligarea paratului la plata catre fiecare dintre reclamanti contestatori suma de 30.000 lei cu titlu de daune morale.
A fost respins ca neintemeiat si petitul subsidiar privind obligarea paratului la plata tuturor drepturilor banesti cuvenite conform dispozitiilor art. 21 alin.2 din Anexa VII din Legea 284/2010, avand in vedere vechimea in munca a fiecaruia dintre reclamanti, precum si obligarea la plata de daune morale in cuantum de 30.000 lei pentru fiecare reclamant.
Potrivit art. 21 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice in cazul in care persoanele aflate in situatiile prevazute la alin. 1 sunt apte de munca, dar nu se pot incadra din lipsa de locuri de munca corespunzatoare pregatirii lor, acestea mai beneficiaza de plata unui ajutor, stabilit in raport cu vechimea efectiva in calitate de personal militar, politist, functionar public cu statut special din sistemul administratiei penitenciare si personal civil in institutiile publice de aparare, ordine publica si siguranta nationala, dupa cum urmeaza":
-50% din solda functiei de baza/salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate pentru cei care au o vechime efectiva cuprinsa intre 1 si 5 ani;
-55% din solda functiei de baza/salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate pentru cei care au o vechime efectiva cuprinsa intre 5 si 15 ani;
-60% din solda functiei de baza/salariul functiei de baza avuta/avut in luna schimbarii pozitiei de activitate pentru cei care au o vechime efectiva de peste 15 ani.
Dar, potrivit art. 1 alin. 1 din OUG nr. 54/2011 "Drepturile prevazute la art. 21 alin. 2-5 din anexa VII la Legea cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitara a personalului platit din fonduri publice se acorda politistilor si cadrelor militare ale caror raporturi de serviciu inceteaza, respectiv sunt trecute in rezerva in cursul anului 2011, in cadrul procesului de reorganizare institutionala desfasurat in vederea incadrarii in cheltuielile de personal aprobate pentru anul 2011, din bugetul asigurarilor pentru somaj, prin derogare de la prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurarilor pentru somaj si stimularea ocuparii fortei de munca, cu modificarile si completarile ulterioare".
Deci, reclamantilor vor fi platite ajutoarele legale prevazute de art. 21 alin. 2 din Anexa nr. VII la Legea nr. 284/2010 din "bugetul asigurarilor pentru somaj", urmand ca reclamantii sa se adreseze administratorului acestui buget si nu paratului.
Impotriva sentintei susmentionate au declarat recurs reclamantii P.R.C., B.V. si C.M.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
In dezvoltarea motivelor de recurs se arata ca: a) instanta de fond ,in mod nelegal,a apreciat ca se impune respingerea cererii de chemare in judecata atata timp cat din probatoriul administrat in cauza a rezultat faptul ca reclamantii au fost supusi cu ocazia efectuarii /organizarii examenelor unui tratament discriminatoriu. Reclamantilor nu le-a fost permis a participa la toate etapele procesului de evaluare in vederea ocuparii unei functii din noul stat de organizare. Intreg procesul de evaluare/examinare a fost viciat, netransparent si cu incalcarea metodologiei elaborate in acest sens.
Intimata parata a reincadrat, fara examinare, pe aceleasi functii pe cei ale caror functii s-au regasit pe noul stat de organizare, iar altor persoane li s-a permis sa concureze la mai multe subunitati pentru mai multe functii vacante, cu posibilitatea de a alege, in caz de promovare la mai multe examene, unde doresc sa ramana; b) instanta de fond a ignorat aspectul "omiterii voite" a superiorilor recurentilor de a-i instiinta pe acestia cu privire la oportunitatea legala de a sustine mai multe examene in vederea ocuparii mai multor functii vacante in cadrul subunitatilor intimatei; c) instanta de fond, in mod vadit neintemeiat, a concluzionat ca ordinele de trecere in rezerva ce reprezinta acte de incetare a raporturilor de serviciu au continutul cerut de lege. Nu este indicat termenul de contestare, organul la care se depune contestatia si motivarea. Ori, obligatia motivarii actului administrativ reprezinta o cerinta de legalitate unanim acceptata atat pe plan intern cat si la nivel comunitar; d) instanta de fond nu a sanctionat nici faptul neindeplinirii de catre intimata a dispozitiilor art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1999 care impuneau ca anterior trimiterii in rezerva sa efectueze demersuri de a identifica in cadrul aceleiasi unitati o alta functie.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea in tot a sentintei atacate in sensul admiterii cererii de chemare in judecata, fara cheltuieli.
In drept au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, ale art. 304 ind. 1 din acelasi Cod.
In probatiune au fost depuse inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, sentinta civila atacata, fata de motivele invocate, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Prima instanta a retinut corect situatia de fapt si de drept dedusa judecatii, in concordanta cu probele administrate, pronuntand o hotarare legala si temeinica.
Nu rezulta din inscrisurile depuse in probatiune-si avute in vedere de catre judecatorul fondului in argumentarea solutiei pronuntate - ca reclamantii recurenti ar fi fost supusi discriminarii de catre unitatea intimata, fata de ceilalti salariati indisponibilizati. Organizarea examenelor de selectie in vederea ocuparii posturilor devenite vacante in urma reorganizarii a fost transparenta pentru toate cadrele, fara a fi interzisa recurentilor - cadre militare - inscrierea la examen. Prin Ordinul nr. 601879/24.06.2011 emis de catre intimatul I.S.U. "T.B." B. s-a dispus comunicarea catre unitatile subordonate a extrasului din Ordinul Inspectorului Sef S/7616/I,S/7617 din data de 24.06.2011 cuprinzand punerea la dispozitie a personalului ale caror functii nu se mai regasesc in noile state de organizare, extrasul din OZU S/121/22.06.2011 cuprinzand criteriile de selectie a personalului aflat la dispozitia unitatii care poate fi numit in functii si s-a solicitat luarea de masuri pentru aducerea la cunostinta personalului din subordine a prevederilor pe baza de semnatura.
Reclamantul recurent C.M. s-a inscris la doua examene (pentru ocuparea unui post la Z. si pentru ocuparea unui post la B. - act fila 240 dosar Tribunal), examenele fiind organizate in data de 17.08.2011 si respectiv, 18.08.2011. La primul examen, recurentul a fost declarat "respins", iar la cel de-al doilea nu s-a mai prezentat.
Reclamantul-recurent P.R. a participat la cinci examene, la primele patru fiind declarat "respins", iar la ultimul neprezentandu-se.
Reclamantul recurent B.V. s-a inscris doar la un examen pentru ocuparea unui post la Pichetul de Pompieri P.B. in data de 17.08.2011, examen la care a fost declarat " respins" (acte filele 80-165 dosar Tribunal).
Nu pot fi retinute nici restul criticilor aduse sentintei primei instante.
In speta, actele administrative contestate au fost emise in baza Legii nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, fiind motivate in fapt si in drept.
Ordinele de trecere in rezerva emise pe numele recurentilor reclamanti cuprind temeiurile legale in baza carora au fost date si arata in mod neechivoc faptul ca masura trecerii in rezerva se datoreaza "reorganizarii unitatii, reducerii unor functii din statul de organizare si imposibilitatii de a fi incadrat in alte functii".
Potrivit art. 85 alin. 1 lit. e din Legea nr. 80/1995 trecerea in rezerva a ofiterilor, maistrilor militari si a subofiterilor in activitate se face cand, in urma reorganizarii unor unitati si a reducerii unor functii din statele de organizare, nu sunt posibilitati pentru a fi incadrati in alte functii sau unitati, precum si pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apararii Nationale;
In speta, intimatul a respectat prevederile art. 85 alin. 1 lit."e" din Legea nr. 80/1995 in sensul ca a solicitat M.A.I, Inspectoratului General al Jandarmeriei Romane si unitatilor subordonate sa i se comunice daca in statul de organizare exista posturi vacante, raspunsul primit fiind negativ. (acte filele 166-172 dosar Tribunal).
Pe de alta parte, este de retinut ca actele administrative contestate nu sant echivalente deciziilor de concediere astfel cum acestea sant reglementate de Codul Muncii, intrucat recurentii reclamanti nu au avut incheiat cu intimata contract individual de munca. Cadrele militare in activitate isi desfasoara activitatea exclusiv in baza Legii nr. 80/1995 cu modificarile si completarile ulterioare, iar acestora le sunt aplicabile dispozitiile legii speciale, derogatorii de la norma generala, reprezentata de Legea nr. 53/2003.
Ca atare, fata de cele expuse, Curtea, vazand prevederile art. 312 alin. 1 Cod procedura civila, va respinge recursul declarat de catre reclamanti si va mentine hotararea atacata, ca legala si temeinica.
Decizia nr. 429/R/12 februarie 2014, dosar nr. 1854/62/2012 Actiune in anularea prevederilor art. 6531, art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal
Nu este incalcat art. 1 din Primul Protocol la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale intrucat masura confiscarii instituita prin Regulamentul Vamal (art. 6531 are un caracter complementar fata de sanctiunea principala reprezentata de amenda contraventionala, iar in absenta armonizarii legislatiei comunitare statele membre U.E. sunt competente sa adopte acele sanctiuni pe care le considera necesare "pentru atingerea obiectivelor urmarite dar cu respectarea principiului proportionalitatii."
Constata ca prin cererea de chemare in judecata introdusa pe rolul acestei instante la data de 12.06.2013, sub nr. de mai sus, reclamantul U.V. a solicitat, in contradictoriu cu paratul Guvernul Romaniei ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate nelegalitatea prevederilor art. 653 indice 1 si ale art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal, adoptat prin H.G. nr. 707/2006 si modificat prin H.G. nr. 946/2007, precum si anularea acestora.
In motivarea cererii se arata ca potrivit art. 4 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnica legislativa pentru elaborarea actelor normative, actele normative se elaboreaza in functie de ierarhia lor, de categoria acestora si de autoritatea publica competenta sa le adopte. Se invedereaza in acest sens si dispozitiile alin 3 ale aceluiasi articol, dispozitii potrivit carora actele normative date in executarea legilor, ordonantelor sau a hotararilor Guvernului se emit in limitele si potrivit normelor care le ordona.
Legea fundamentala, prin art. 108 alin. 2 stabileste ca hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, fapt pentru care orice alta opinie potrivit careia printr-o hotarare a Guvernului se pot norma si alte aspecte ar fi neconstitutionala.
Asadar, aceste Hotarari ale Guvernului prin care s-a adoptat Regulamentul privind aplicarea Codului Vamal, au fost adoptate in vederea organizarii normei superioare si anume Legea nr. 86/2006. Analizand prevederile art. 4 alin. 3 din Legea 24/2000, hotararile Guvernului nu pot depasi limitele normelor ce le ordona.
Prin art. 279 din Legea nr. 86/2006 s-a dispus ca faptele care constituie contraventie la regimul vamal, procedura de constatare si sanctionare a acestora se stabilesc prin Regulament Vamal. Se considera asadar ca Regulamentul mai sus mentionat nu putea stabili ce fapte constituie contraventie si sanctionarea acestora atata vreme cat cadrul general (reprezentat de Legea nr. 86/2006) nu prevede ce fapte constituie contraventie si sanctionarea lor. In situatiile in care hotararile de Guvern (precum prezentele hotarari prin care s-a aprobat regulamentul) au un caracter normativ, acestea nu pot cuprinde reglementari primare. Din aceasta ierarhie a actelor normative rezulta faptul ca este obligatorie subordonarea actului normativ cu o forta juridica inferioara fata de cel care are o forta juridica superioara lui.
Art. 13 din Legea nr. 24/2000 face de asemenea vorbire despre sistematizarea si unificarea legislatiei, sens in care actul normativ trebuie corelat cu prevederile actelor normative de nivel superior cu care se afla in conexiune si nu poate depasi limitele competentei instituite prin acel act, aspect ce se considera ca este incalcat prin prevederile art. 653 si art. 6531 din Regulament.
Se considera ca au fost incalcate de asemenea prevederile art. 14 din Legea nr. 24/2000, privind unicitatea reglementarii in materie, prin art. 653 si art. 6531 din Regulament. in acest sens, se subliniaza ca reglementarile de acelasi nivel si avand acelasi obiect se cuprind de regula in acelasi act. Aceeasi fapta obiectiva este sanctionata atat de prevederile art. 653 din Regulament cat si de prevederile art. 2961 lit. I din Legea nr. 571/2003, sens in care se arata ca in prezenta cauza, datorita incalcarii art. 14 alin. 1 din Legea nr. 24/2000 a fost incalcat principiul non bis in idem prevazut de art. 4 al Protocolului 7 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
De asemenea aceste articole din Regulament contravin prevederilor art. 41 din Legea nr. 24/2000 intrucat, prin acesta din urma se prevedere faptul ca, categoria juridica a actului normativ este determinata de regimul competentelor stabilit prin Constitutie, prin legi si alte acte normative prin care se acorda prerogative de reglementare juridica autoritatilor publice. Asadar, in vreme ce art. 73 alin. 3 din stabileste ca asupra regimului juridic al proprietatii se poate dispune doar prin lege organica, se considera ca masura confiscarii autoturismului incalca flagrant atat dispozitiile Legii nr. 24/2000 cat si ale Constitutiei.
Regimul general al contraventiilor reglementat de O.G. nr. 2/2001, prin art. 3 stabileste ca actele normative prin care se stabilesc contraventii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contraventii si sanctiunea ce urmeaza sa se aplice pentru fiecare dintre acestea. Asadar, prin Legea nr. 86/2006 ce reprezinta actul juridic superior se prevede ca exista contraventii la regimul vamal, iar printr-o noua reglementare, cu o forta juridica inferioara, se stabilesc ce fapte constituie contraventii si modul acestora de sanctionare. Se considera ca prin adoptarea a doua acte normative de forta juridica diferita privind sanctionarea unei contraventii au fost incalcate prevederile O.G. nr. 2/2001.
Este adevarat ca Hotararile de Guvern nu sunt supuse controlului de constitutionalitate, insa in masura in care o hotarare de guvern ar contraveni flagrant Constitutiei Romaniei si s-ar retine teza ca aceasta situatie nu poate fi cenzurata nici pe calea exceptiei de nelegalitate si nici pe calea exceptiei de neconstitutionalitate, ar insemna ca Guvernul sa fie investit cu o putere de legiferare supraconstitutionala si supralegala ceea ce ar contraveni principiilor statului de drept. De altfel Constitutia Romaniei garanteaza prin art. 126 alin.6 posibilitatea cenzurarii actelor puterii administrative pe cale contenciosului administrativ, exceptiile fiind de stricta interpretare (acte de privesc raporturile cu Parlamentul si actele de comandament cu caracter militar). Existand aceasta garantie de natura constitutionala, in situatia in care o hotarare de guvern incalca chiar normele constitutionale, se impune cenzurarea acesteia pe calea exceptiei de nelegalitate. Se solicita sa se aiba in vedere faptul ca sintagma "exceptie de nelegalitate" poate fi abordata si lato sensu, considerand Constitutia ca fiind legea fundamentala a oricarui stat si izvorul din care se nasc toate celelalte legi, ca urmare a obligatiilor fixate de poporul suveran prin textul constitutional in sarcina autoritatilor legislative sau executive. A fortiori, o hotarare de guvern ce incalca Constitutia, incalca si legea.
Dintr-o regretabila lacuna legislativa, sistemul de drept aplicabil in Romania nu cunoaste o exceptie de neconventionalitate, consacrata in statele cu mai vechi si solide traditii democratice. Totusi actele normative nationale ce incalca prevederile unei conventii internationale la care Romania este parte sunt atacabile pe calea exceptiei de neconstitutionalitate in cazul legilor, ordonantelor sau ordonantelor de urgenta si pe calea exceptiei de nelegalitate in cazul hotararilor de guvern. Hotararea de Guvern atacata de noi incalca in mod grosolan Primul Protocol Aditional la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale care ia art. 1 arata nicio persoana nu poate fi lipsita de proprietatea sa decat pentru cauza de utilitate publica si in conditiile prevazute de lege si in conformitate cu principiile dreptului international.
Se sustine ca se poate observa ca s-a dispus masura confiscarii autoturismului VW T_ in conditiile in care aceasta masura nu este prevazuta intr-o lege ci intr-o hotarare de guvern. Si pentru a clarifica aceasta nuanta terminologica se face trimitere atat la textul Constitutiei Romaniei (art. 73) care clasifica clar actele legislative in legi constitutionale, legi organice, legi ordinare (in mod uzual) si ordonante si ordonante de urgenta (pe calea delegarii legislative prevazuta de art. 115).
Toate celelalte acte sunt considerate acte administrative ale autoritatilor publice centrale sau locale, nefiind asadar incluse in categoria legilor despre care face vorbire textul Conventiei. Mai mult decat atat, nici in Legea nr. 24/2000 nu se confunda legile cu hotararile de guvern, legiuitorul folosind un termen general, acela de acte normative.
In probatiune au fost depuse inscrisuri.
In cauza paratul Guvernul Romaniei a depus intampinare,solicitand respingerea actiunii in contencios administrativ. Se arata in esenta ca H.G. Nr. 707/2006 este temeinica si legala,fiind adoptata potrivit prevederilor art. 108 din Constitutia Romaniei republicata si al art. 286 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al Romaniei.
Stabilirea unor contraventii prin articolele criticate de reclamant s-a realizat in conformitate cu prevederile art. 279 din Legea nr. 86/2006, potrivit carora: "Faptele care constituie contraventii la reglementarile vamale, procedura de constatare si sanctionare a acestora se stabilesc prin Regulamentul Vamal, aprobat prin hotarare a Guvernului".
In cauza a fost formulata o cerere de interventie accesorie in interesul paratului Guvernul Romaniei, de catre Ministerul Finantelor Publice.
Se arata ca intervenientul accesoriu este initiator al H.G. nr. 707/2006 si al H.G. nr. 946/22.08.2007 pentru modificarea si completarea unor hotarari din domeniul vamal, astfel incat se justifica interesul Ministerului Finantelor Publice in acest sens. A fost invocat art. 64 alin. 1 NCPC, solicitandu-se admiterea in principiu si in fond a cererii de interventie accesorie,cu consecinta respingerii cererii de chemare in judecata formulata de reclamant. Prin aceeasi cerere de interventie accesorie a fost invocata si exceptia de necompetenta teritoriala a Curtii de Apel Brasov in solutionarea prezentei pricini.
Cu privire la exceptia invocata, Curtea retine ca prin incheierea de sedinta din data de 26.09.2013 - care a constituit si primul termen de judecata - instanta a constatat ca este competenta general, material si teritorial in solutionarea cauzei, in raport de prevederile art. 131 alin. 1 Cod procedura civila. Actiunea promovata de reclamant se intemeiaza pe dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu raportare la art. 10 alin. 1 teza a II-a Cod procedura civila, iar reclamantul U.V. a optat pentru introducerea cererii la instanta de la domiciliul sau (ales in conformitate cu prevederile art. 156, 158 Cod procedura civila), astfel incat competenta teritoriala a Curtii de Apel Brasov este clar stabilita si prin raportare la art. 111 din acelasi Cod.
Referitor la cererea de chemare in judecata, Curtea constata ca aceasta este nefondata.
In cauza reclamantul invoca nelegalitatea dispozitiilor art. 6531 si cele ale art. 653 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal adoptat prin H.G. nr. 707/2006 si modificat prin H.G. nr. 946/2007.
Potrivit art. 653 ind. 1 din H.G. susmentionat : "Daca la savarsirea contraventiilor prevazute la art. 651 - 653 sunt folosite mijloace de transport modificate in scopul disimularii marfurilor sau bunurilor, autoritatea vamala dispune, pe langa celelalte sanctiuni contraventionale prevazute, si confiscarea mijloacelor de transport astfel modificate."
Iar potrivit art. 653 din acelasi Regulament: "(1) Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 3000 la 8000 lei:
a) sustragerea de la controlul vamal a oricaror bunuri sau marfuri care ar trebui plasate sub un regim vamal. In acest caz bunurile se confisca;
b) descarcarea de pe nave, incarcarea pe nave ori transbordarea bunurilor sau marfurilor supuse vamuirii fara permis vamal sau fara acordul autoritatii vamale; in acest caz cantitatea de bunuri incarcate, descarcate sau transbordate se confisca;
c) *** Abrogata
d) depunerea declaratiei vamale si a dovezii de origine, continand date eronate privind originea marfurilor;
e) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date incomplete sau eronate privind valoarea in vama a bunurilor sau a marfurilor;
f) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date eronate privind cantitatea marfurilor daca fapta nu constituie infractiune prevazuta de Codul vamal. In cazul in care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe care se incaseaza de catre autoritatea vamala la punerea in libera circulatie a marfurilor, marfurile constatate in plus fata de cele inscrise in declaratia vamala se confisca;
g) exercitarea activitatii de comisionar in vama fara autorizatie; veniturile realizate din activitatea neautorizata se confisca;
h) depunerea declaratiei vamale si a documentelor insotitoare continand date eronate privind felul marfurilor. In cazul in care prin aceasta fapta este influentata stabilirea drepturilor de import si alte drepturi legal datorate reprezentand impozite si taxe care se incaseaza de catre autoritatea vamala la punerea in libera circulatie a marfurilor, marfurile constatate in plus fata de felul celor inscrise in declaratia vamala se confisca. Prin felul marfurilor se intelege varietatea, tipul sau acele caracteristici definitorii;
i) neindeplinirea de catre persoanele fizice care trec frontiera a obligatiei prevazute la art. 3 din Regulamentul (CE) nr. 1.889/2005 al Parlamentului European si al Consiliului, de declarare in scris, la autoritatea vamala, a numerarului in valuta si/sau in moneda nationala care este egal sau depaseste limita stabilita prin regulament, aflat asupra lor, in mijloacele de transport ori in bagajele insotite sau neinsotite, precum si in colete. Numerarul nedeclarat in scris care depaseste limita stabilita de regulament se confisca.
(2) In cazul in care contraventia prevazuta la alin. (1) lit. a) are ca obiect produse accizabile, contraventia se sanctioneaza cu amenda de la 5.000 lei la 10.000 lei, confiscarea bunurilor sustrase de la controlul vamal si retinerea mijlocului de transport folosit la savarsirea contraventiei pana la plata amenzii."
Se retine ca reclamantul U.V. a fost sanctionat contraventional cu amenda de 5000 de lei de catre Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale I. prin procesul verbal nr. 216 din data de 29.11.2012, in baza art. 612 din H.G. nr. 707/2006 , art. 225 din Regulamentul Comunitar 2454/1993 si art. 48 din H.G. nr. 946/2007, impotriva acestuia fiind luata si masura confiscarii autoturismului si a pachetelor de tigari descoperite asupra sa.
Impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei reclamantul a formulat plangere la Judecatoria Husi. inregistrata sub nr. 2306/244/2012, prin care a fost invocata exceptia de nelegalitate a art. 6531 din Regulamentul de aplicare a Codului Vamal al Romaniei.
Prin incheierea de sedinta din data de 20.03.2013 Judecatoria Husi a dispus sesizarea Curtii de Apel Iasi cu solutionarea exceptiei de nelegalitate invocata de reclamant. Prin sentinta civila nr. 90/29.04.2013 a Curtii de Apel Iasi exceptia de nelegalitate a prevederilor art. 653 indice 1 din H.G. nr. 707/2006 a fost respinsa ca inadmisibila cu motivarea ca "actul administrativ a carui nelegalitate se solicita pe calea exceptiei de fata are caracter normativ, iar nu individual, iar conduita legala ce poate fi adoptata de cei interesati in anularea unui act administrativ cu caracter normativ este doar cea a promovarii unei actiuni principale in anulare, nu si prin exercitarea remediului procedural cu caracter special, astfel cum este prevazut in art. 4 din Legea contenciosului administrativ". (portal Curte de Apel Iasi)
In raport de motivele invocate de reclamant in prezenta actiune in anulare Curtea retine ca H.G. nr.707/2006 este temeinica si legala, fiind adoptata cu respectarea prevederilor art. 108 din Constitutia Romaniei, a art. 286/2006 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal al Romaniei cat si a normelor de tehnica legislativa prevazute de Legea nr. 24/2000.
Dupa cum rezulta din inscrisurile aflate la dosar H.G. nr. 707/2006 a fost adoptata de Executiv prin insusirea proiectului initiat de Ministerul Finantelor Publice care, la data adoptarii actului administrativ contestat, era organul de specialitate al administratiei publice centrale in subordinea Guvernului ce avea in competenta elaborarea politicii vamale in concordanta cu cadrul legislativ existent si a actelor normative in realizarea acesteia. Proiectul de act normativ a fost semnat de initiator si avizat favorabil de catre Consiliul Legislativ cu observatii si propuneri, astfel cum rezulta din actele depuse in probatiune la filele 40-72 dosar Curte. Acelasi proiect a fost de asemenea avizat favorabil si de catre reprezentantii ministerelor interesate in aplicarea acestuia (Ministrul de Stat pentru Coordonarea Activitatilor din Domeniul Economic, Ministrul Economiei si Comertului, Ministrul Administratiei si Internelor, Ministrul Afacerilor Externe, Ministrul Integrarii Europene si Ministrul Justitiei).
Au fost astfel respectate atat dispozitiile art. 3-10 din Legea nr. 24/2006 cat si prevederile art. 286 din Legea nr. 86/2006, acestea din urma stabilind ca "Guvernul, la propunerea Ministerului Finantelor Publice, va aproba prin hotarare regulamentul de aplicare a Codului vamal, care intra in vigoare la aceeasi data cu prezentul cod."
Nu poate fi retinuta sustinerea reclamantului in sensul incalcarii de catre emitentul actului a prevederilor art. 13 din Legea nr. 24/2000 deoarece insusi legiuitorul a creat posibilitatea de a stabili la nivelul unui act normativ primar care sant faptele care constituie contraventii la reglementarile vamale, precum si sanctiunile aplicabile acestora prin intermediul Regulamentului Vamal.
Ordonanta Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor constituie norma generala in materie contraventionala. Art. 1 din acest act normativ defineste notiunea de "contraventie" ca fiind "fapta savarsita cu vinovatie, stabilita si sanctionata prin lege, ordonanta, prin hotarare a Guvernului". Iar art. 2 alin. 1 din acelasi act normativ stabileste ca "prin legi, ordonante sau hotarari ale Guvernului se pot stabili si sanctiona contraventii in toate domeniile de activitate". Este deci evident ca art. 6531 si art. 653 din H.G. nr. 707/2006 (modificat prin H.G. 946/2007) respecta atat prevederile art. 279 din Legea nr. 86/2006 cat si pe cele ale O.G. nr. 2/2001, ambele fiind acte juridice de rang superior.
Este nefondata sustinerea reclamantului vizand incalcarea (prin reglementarea data de art. 653 si art. 6531 din H.G. nr. 707/2006) a art. 14 din Legea nr. 24/2000 privind unicitatea reglementarii in materie, deoarece art. 2961 lit. l din Legea nr. 571/2003 invocat de reclamant ca reglementare juridica identica vizeaza faptele care constituie "infractiuni" la reglementarile referitoare la produsele accizabile supuse marcarii, potrivit Titlului VII din Codul Fiscal. Or, notiunea de "infractiune" este distincta de notiunea de "contraventie", avand si un regim juridic sanctionator, mult mai aspru.
Art. 2961 lit. l din Codul fiscal defineste ca infractiune-pedepsita cu inchisoare - "detinerea de catre orice persoana in afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul Romaniei a produselor accizabile supuse marcarii, potrivit titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false, peste limita a 10.000 tigarete, 400 tigari de foi de 3 grame, 200 tigari de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, bauturi spirtoase peste 200 litri, produse intermediare de alcool peste 300 litri, bauturi fermentate, altele decat bere si vinuri, peste 300 litri;"
Nu poate fi retinuta nici sustinerea vizand incalcarea art. 1 din Primul Protocol Aditional la Conventia Pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale intrucat masura instituita prin Regulamentul Vamal (art. 653 indice 1) are un caracter sanctionator iar statele membre U.E. sunt competente sa adopte acele sanctiuni pe care le considera necesare, in absenta armonizarii legislatiei comunitare, cu respectarea principiului proportionalitatii in virtutea caruia masurile administrative si sanctiunile stabilite nu trebuie sa depaseasca ceea e este strict necesar pentru atingerea obiectivelor urmarite.
Sanctiunea confiscarii mijloacelor de transport folosite la savarsirea contraventiilor prevazute la art. 651-653 din Regulament - si modificate in scopul disimularii marfurilor sau bunurilor - are caracter complementar fata de sanctiunea principala reprezentata de amenda contraventionala ,iar aplicarea acesteia nu se face decat in cazul strict determinat de norma legala si nu in toate situatiile.
Aceasta masura nu este excesiva - asa cum afirma reclamantul in actiunea sa - ea fiind necesara pentru atingerea obiectivului urmarit de Stat si anume prevenirea si combaterea infractiunii de contrabanda.
Este de retinut ca in Nota de Fundamentare a proiectului H.G. nr. 946/2007 pentru modificarea si completarea unor hotarari din domeniul vamal se arata ca H.G. nr. 707/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului Vamal al Romaniei a preluat prevederi din Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 2454/93 de stabilire a unor dispozitii de aplicare a Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/92 de instituire a Codului vamal comunitar, cu modificarile ulterioare, fiind deci conform acestor regulamente europene (acte filele 58-63 dosar Curte).
In acest sens, in Preambulul Regulamentului Consiliului (CEE) nr. 2913/1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar se mentioneaza ca "in procesul de adoptare a masurilor de punere in aplicare a prezentului cod este necesar sa se vegheze, pe cat posibil, la prevenirea oricarei fraude sau nereguli care ar putea aduce atingere bugetului general al Comunitatilor Europene", iar art. 57 din Regulament acorda dreptul autoritatilor vamale de a lua orice masura necesara " _atunci cand constata ca marfurile au fost aduse pe teritoriul vamal al Comunitatii cu nerespectarea dispozitiilor legale sau au fost sustrase de sub supraveghere vamala_."
In aceeasi Nota de Fundamentare mentionata anterior in considerentele prezentei hotarari se mai arata ca sanctiunea complementara a confiscarii mijloacelor de transport modificate in scopul disimularii marfurilor sau bunurilor (daca sant folosite la savarsirea contraventiilor vamale) se impune avand in vedere "numarul mare al bunurilor si marfurilor descoperite de autoritatea vamala, disimulate in mijloace de transport modificate in acest scop."
Iar in Avizul favorabil nr. 946/2007 emis de catre Consiliul Legislativ se mentioneaza ca " promovarea masurilor economice de intarire a controalelor la frontierele externe ale U.E. reprezinta o conditie extrem de importanta din perspectiva asigurarii unui spatiu de libertate, securitate si justitie conform obiectivelor majore trasate in Tratatul de la Amsterdam "si ca" politica de uniune vamala, elaborata la nivel comunitar, stabileste atat competenta Comisiei Europene in ceea ce priveste coordonarea administratiilor statelor membre, care sunt raspunzatoare in limitele dreptului comunitar de dezvoltarea si punerea in aplicare a regulamentelor comunitare in domeniul vamal dar asigura in acelasi timp si dreptul statelor membre de a-si elabora propriile norme administrative (inclusiv sanctionatorii, in caz de incalcare a normei juridice comunitare") .
Fata de cele aratate anterior Curtea, vazand dispozitiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 va respinge actiunea in contencios administrativ formulata de reclamant in contradictoriu cu paratul. Fata de solutia pronuntata cu privire la cererea principala, si vazandu-se dispozitiile art. 61 alin.3, ale art. 64 alin. 2 Cod procedura civila, Curtea va respinge in principiu si in fond cererea de interventie accesorie in interesul paratului Guvernul Romaniei formulata de intervenientul Ministerul Finantelor Publice.