Recurs. Obiect al recursului il poate constitui numai dispozitivul unei hotarari.
Partea care justifica un interes poate ataca numai dispozitiile cuprinse in dispozitivul unei hotarari judecatoresti, deoarece numai acestea, in actuala reglementare, pot dobandi putere de lucru judecat, nu si considerentele pe care se sprijina.
Sectia I civila –Decizia civila nr. 442/20 septembrie 2012
Prin sentinta civila nr. 8358/ 22.11.2011 pronuntata de Judecatoria SIBIU in dosar nr. 4201/306/2010 a fost respinsa actiunea civila formulata si precizata de reclamantul TN prin mandatar HVC, in contradictoriu cu paratii Mun. S. prin Primar, SC U SA S. , SPAFL S., MMD, MM, MA, MM si GA.
Pentru a se pronunta aceasta hotarare s-au retinut urmatoarele:
Intre reclamant si AAFLCUL S., preluat de SC U SA, s-a incheiat la data de 12.06.1996 contractul de inchiriere nr. 2265 pe o perioada de 4 ani.
Reclamantul, in cursul anului 2001, achita suma de 55.000.000 lei vechi, eliberandu-i-se chitanta nr. 7106259, fara a se indica pe chitanta ce reprezinta suma de bani achitata, consemnandu-se doar Legea 112.
In cursul anului 2001 s-au formulat doua cereri de retrocedare a imobilului in litigiu.
Din inscrisurile aflate la dosarul cauzei instanta a constatat faptul ca reclamantului, in prezenta cauza, nu-i sunt aplicabile dispozitii art.9 din Legea nr. 112/1996. Coroborand aceste dispozitiile legale cu dispozitiile art. 6 din HG nr. 20/1996 si art. 4 indice 1 din HG nr. 11/1997 instanta a retinut faptul ca dreptul de a cumpara apartamentele in care locuiesc il au numai chiriasii care, avand un contract de inchiriere valabil incheiat, ocupau apartamentele respective la data intrarii in vigoare a legii, si anume 29.01.1996.
Reclamantul, desi avea un contract de inchiriere valabil, acesta a fost incheiat la data de 12.06.1996, deci dupa aproximativ 5 luni de la data aparitiei legii, ocazie cu care nu-i sunt incidente dispozitiile Legii nr. 112/1996.
Mai mult, este de evidentiat faptul ca atata timp cat legiuitorul a dispus ca aceste apartamente pot fi cumparate, nu a stabilit o obligatie a proprietarului de a le vinde chiriasilor.
Impotriva acestei hotarari a formulat apel reclamantul TN solicitand schimbarea ei in sensul admiterii actiunii.
In motivarea apelului se arata ca instanta confunda dreptul de optiune al cumparatorului cu optiunea Statului, care in realitate nu exista, ca s-a ignorat pozitia Mun. Sibiu care recunoaste intentia de instrainare si ca nu s-a pronuntat pe capatul de cerere referitor la reapartamentarea imobilului. Prin decizia civila nr. 93/6.04.2012 Tribunalul Sibiu a admis apelul declarat de reclamant, a desfiintat hotararea atacata si a dispus trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeasi instanta, retinand urmatoarele:
Prima instanta a retinut o corecta stare de fapt. Aceste elemente nu erau insa suficiente pentru respingerea actiunii, datorita particularitatilor spetei. Intentia de instrainare si achitarea avansului sunt recunoscute de Municipiul Sibiu asa incat existenta antecontractului este evidenta si acesta nu are nici un motiv de nevalabilitate, chiar daca pretul nu a fost determinat, intrucat este determinabil in raport cu preturile calculate potrivit Legii nr. 112/1995 la data de 31.08.2001.
In consecinta, actiunea vizand incheierea contractului de vanzare-cumparare trebuia admisa. In prealabil insa, se impunea reapartamentarea imobilului pentru ca apartamentul detinut de catre apelant nu reprezinta un corp funciar distinct. Capatul de cerere referitor la reapartamentare nu a fost solutionat insa pe fond de catre prima instanta, astfel incat s-a impus desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei pentru rejudecare la prima instanta pentru solutionare pe fond.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs parata SC U SA Sibiu solicitand admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in ceea ce priveste petitul referitor la incheierea contractului de vanzare-cumparare.
In motivarea recursului se arata ca chiar daca s-ar admite ca reclamantul ar avea un antecontract de vanzare cumparare, acesta trebuie sa indeplineasca conditiile de forma si de fond ale oricarui contract.
Actul de vanzare cumparare intemeiat pe dispozitiile Legii nr. 112/1995 presupune preexistenta unui contract de inchiriere ori prin incheierea unui antecontract nu se pot eluda aceste dispozitii legale, cu atat mai mult cu cat nerespectarea acestora atrage sanctiunea nulitatii absolute.
Intimatul MMD a invocat inadmisibilitatea recursului, avand in vedere ca prin motivele de recurs se ataca numai considerentele deciziei, nu si dispozitivul acesteia.
CURTEA, in ceea ce priveste faptul ca recursul vizeaza considerentele deciziei si nu dispozitivul acesteia, aspect cu privire la care s-a invocat inadmisibilitatea, a retinut urmatoarele:
Prin decizia ce face obiectul prezentului recurs, Tribunalul a dispus admiterea apelului, desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare retinand in considerente faptul ca „actiunea vizand incheierea contractului de vanzare cumparare trebuia admisa”, dar pentru ca nu a fost realizata apartamentarea imobilului, capat de cerere asupra caruia instanta nu s-a pronuntat, s-a impus solutia de desfiintare.
Prin recursul formulat recurenta nu critica faptul ca instanta de apel a dispus desfiintarea sentintei si trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanta in lipsa unei solicitari exprese in acest sens, astfel cum prevad prevederile art.297 alin.1 Cod procedura civila.
In motivele de recurs sunt criticate considerentele deciziei, iar prin recurs s-a solicitat expres ca instanta de recurs sa modifice decizia in ceea ce priveste petitul referitor la incheierea contractului de vanzare cumparare.
Insa in decizia pronuntata, in dispozitiv, nu se regaseste nicio dispozitie privitoare la acest capat de cerere.
Este adevarat ca indrumarea instantei de apel, din considerente – de admitere a unui capat de cerere – are o anumita forta, dar nu este echivalenta cu cea reglementata de art. 315 alin.1 Cod procedura civila, unde indrumarile instantei de recurs sunt obligatorii pentru instanta de trimitere.
In speta, motivul desfiintarii este nepronuntarea pe capatul de cerere vizand apartamentarea imobilului, astfel ca doar sub acest aspect este tinuta instanta de fond, in sensul de a cerceta pe fond acest capat de cerere.
Recurenta nu critica insa decizia sub acest aspect, in recurs neexistand nicio critica cu privire la solutia data pe aceasta problema.
Calea de atac se indreapta impotriva dispozitivului hotararii ce este susceptibil de a dobandi autoritate de lucru judecat. Motivarea solutiei, prin care se explica si, eventual, se completeaza intelesul dispozitivului, nu poate fi atacata separat, cu recurs.
Potrivit principiilor generale de drept in vigoare, aplicabile in materie de atacare a hotararilor judecatoresti, acestea nu sunt atacabile pentru considerentele ce le cuprind, ci numai pentru dispozitivul lor, deoarece numai prin dispozitiv se pot atinge drepturile partilor litigante.
Avand in vedere ca prin recursul formulat parata SC U SA nu a atacat dispozitivul deciziei, doar considerentele acesteia, pentru motivele ce au fost deja aratate, recursul nu poate fi promovat pentru acest motiv, astfel ca in temeiul art. 312 Cod procedura civila Curtea a respins recursul cu care a fost sesizata.