Admisibilitatea recursului. Mentiunea gresit facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu priveaza partea de o cale de atac pe care legea insasi a prevazut-o.
Art.129 (1) din Codul de procedura
Art.282/1 raportat la art.299 si art.312 Cod procedura civila
Potrivit dispozitiilor cuprinse in art.129 (1) din Codul de procedura civila, legiuitorul a impus in sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator.
Caile de atac sunt prevazute prin lege, legiuitorul consacrand astfel principiul legalitatii, potrivit caruia, o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege. Altfel spus, caile de atac ale hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii. Este o regula cu valoare de principiu, prevazuta de art.129 din Constitutie, care instituie dreptul partilor interesate de a ataca hotararile judecatoresti numai in conditiile legii. Textul constitutional evoca nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac ale hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea acestora trebuie sa se realizeze in conditiile legii.
Legalitatea caii de atac implica si consecinta ca mentiunea gresit facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu priveaza partea de o cale de atac pe care legea insasi a prevazut-o.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronuntata de sectiile unite ca, cererea este actul de investire a instantei, ...obiectul cererii de chemare in judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului. Intrucat dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac.
Or, se poate observa, ca prezenta cauza, are ca obiect partajarea unui bun imobil pentru executarea unei creante de 30.600 lei, valoare necontestata de parti.
Se constata ca, instanta a fost investita cu actiune patrimoniala, cu un obiect de sub 100 000 lei, fiind aplicabile in speta disp art. 282/1 cod procedura civila potrivit cu care, sentinta instantei de fond este supusa numai recursului.
Conform dispozitiilor art.299 Cod procedura civila sunt supuse recursului hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, in conditiile prevazute de lege.
Nu are relevanta calea de atac mentionata in decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilita de legiuitor si este, potrivit textului mai sus mentionat recurs.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator principiului stabilit prin art.126 din Constitutia Romaniei.
Hotararea recurata a fost pronuntata de tribunal, intr-o compunere gresita, fata de dispozitiile art. 282/1 si 299 alin.1 Cod procedura civila, recursul solutionandu-se in complet de trei judecatori.
In raport de considerentele mai sus expuse, fiind admisibil recursul se impune ca in temeiul art.282/1 raportat la art.299 si art.312 Cod procedura civila, sa fie admis, casata decizia cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal, care va solutiona recursul in compunerea prevazuta de art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.
Decizia civila nr.13/09 ianuarie 2012
Prin cererea inregistrata sub nr. 455/216/2010 din 17.02.2010, reclamanta CEC B. S.A. a chemat in judecata pe paratii V.C. si V.C. pentru impartirea bunurilor comune dobandite de parati in timpul casatoriei si obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecata.
In motivarea actiunii s-a aratat, in esenta, ca reclamanta a acordat debitoarei V.C.E. (fiica paratei V.C.) un imprumut in valoare de 30.700 lei in baza unui contract de credit incheiat la 24.10.2007, insa debitoarea nu si-a respectat obligatiile asumate conform contractului de credit referitoare la rambursarea la scadenta a ratelor si a dobanzilor astfel incat s-a solicitat executarea silita.
Paratii au formulat intampinare prin care au solicitat in principal respingerea actiunii si in subsidiar fie acordarea unui termen de gratie, fie suspendarea judecatii cauzei, ambele masuri in vederea achitarii debitului.
Prin sentinta civila nr. 371/2011/29.03.2011 pronuntata de Judecatoria Curtea de Arges s-a admis actiunea asa cum a fost precizata formulata de reclamanta CEC B. S.A., s-a dispus impartirea in cote egale a apartamentului bun comun dobandit de paratii V.C. si V.C., in timpul casatoriei, potrivit variantei a II-a (a doua) din raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, iar in baza art. 274 Cod procedura civila a fost obligata parata V.C. la 3.007,3 lei cheltuieli de judecata reclamantei.
Pentru a hotari astfel instanta a retinut in esenta ca, ca parata V.C. s-a obligat alaturi de fiica sa, V.C.E. sa garanteze solidar cu clientul, in calitate de coplatitor, in caz de neplata a ratelor si dobanzilor pana la achitarea integrala a creditului si sa renunte la beneficiul de discutiune si de diviziune, precum si la orice exceptie si cale de atac indreptata impotriva deciziei CEC luata in baza contractului de credit RQ07100364137619 din 24.10.2007, prin care debitoarei V.C.E. i-a fost imprumutata suma de 30.700 lei pe o durata de creditare de 10 ani. Cum debitoarea nu a mai achitat ratele scadente si dobanzile aferente, s-a inceput executarea silita asupra unor bunuri comune dobandite de parata V.C. in timpul casatoriei cu paratul V.C., fiind aplicabile in cauza disp.art. 33 din C.fam.
In ceea ce priveste atribuirea loturilor, instanta a luat act de solicitarea consilierului juridic al reclamantei care a solicitat omologarea variantei a II a din raportul de expertiza C.I.C..
Impotriva acestei sentinte in termen legal a declarat apel reclamanta criticand-o numai pentru modul de atribuire a imobilului apartament.
Prin decizia civila nr.212/03.oct. 2011 pronuntata de Tribunalul Arges, a fost respins ca nefondat apelul formulat de reclamanta, instanta de apel retinand in esenta ca, reclamanta a solicitat expres ca partajarea bunurilor dobandite de parti sa se faca in varianta a II-a, varianta in care apartamentul este atribuit paratului V.C., iar apelanta reclamanta nu este prejudiciata prin atribuirea apartamentului in lotul paratului V.C. deoarece acesta si-a luat obligatia de a achita debitul, oferta cu care apelanta a fost de acord.
Impotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta, criticand-o pentru nelegalitate in ceea ce priveste modalitatea partajarii.
Curtea, analizand decizia recurata, a constatat ca recursul este fondat pentru argumentele ce se vor arata in continuare:
Potrivit art. 137 Cod procedura civila, Curtea s-a pronuntat cu prioritate asupra legalitatii caii de atac intemeiata pe dispozitiile art. 282/1 si art.299 Cod procedura civila.
Prin art.129 din Constitutia Romaniei, revizuita, cu referire la art.126 din legea fundamentala, a fost statuat principiul potrivit caruia partile interesate pot apela la protectia juridica a drepturilor subiective incalcate, oferita impartial de catre instantele competente, in cadrul sistemului procesual civil, prin care a fost reglementat si dreptul exercitarii cailor de atac.
Potrivit dispozitiilor cuprinse in art.129 (1) din Codul de procedura civila, legiuitorul a impus in sarcina persoanelor interesate exercitarea drepturilor procesuale in conditiile, ordinea si termenele stabilite de lege sau judecator.
Caile de atac sunt prevazute prin lege, legiuitorul consacrand astfel principiul legalitatii, potrivit caruia, o hotarare judecatoreasca nu poate fi atacata pe alte cai decat cele expres prevazute de lege. Altfel spus, caile de atac ale hotararilor judecatoresti nu pot exista in afara legii. Este o regula cu valoare de principiu, prevazuta de art.129 din Constitutie, care instituie dreptul partilor interesate de a ataca hotararile judecatoresti numai in conditiile legii. Textul constitutional evoca nu numai faptul ca mijloacele procesuale de atac ale hotararilor judecatoresti sunt cele prevazute de lege, dar si ca exercitarea acestora trebuie sa se realizeze in conditiile legii.
Legalitatea caii de atac implica si consecinta ca mentiunea gresit facuta in dispozitivul hotararii care se ataca nu priveaza partea de o cale de atac pe care legea insasi a prevazut-o.
Inalta Curte de Casatie si Justitie, a statuat prin decizia nr. 32/2008, pronuntata de sectiile unite ca, cererea este actul de investire a instantei, ...obiectul cererii de chemare in judecata constituindu-l pretentia concreta a reclamantului. Intrucat dreptul subiectiv material constituie fundamentul actiunii, fiind factorul configurator al acesteia, el impune si toate consecintele ce decurg de aici: calificarea actiunii, determinarea competentei, alcatuirea completului, determinarea caii de atac.
Or, se poate observa, ca prezenta cauza, are ca obiect partajarea unui bun imobil pentru executarea unei creante de 30.600 lei, valoare necontestata de parti.
Se constata ca, instanta a fost investita cu actiune patrimoniala, cu un obiect de sub 100 000 lei, fiind aplicabile in speta disp art. 282/1 cod procedura civila potrivit cu care, sentinta instantei de fond este supusa numai recursului.
Conform dispozitiilor art.299 Cod procedura civila sunt supuse recursului hotararile date fara drept de apel, cele date in apel, precum si hotararile altor organe cu activitate jurisdictionala, in conditiile prevazute de lege.
Nu are relevanta calea de atac mentionata in decizia tribunalului, deoarece aceasta este stabilita de legiuitor si este, potrivit textului mai sus mentionat recurs.
Normele procesuale privind sesizarea instantelor judecatoresti si solutionarea cererilor in limitele competentei atribuite prin lege sunt de ordine publica, corespunzator principiului stabilit prin art.126 din Constitutia Romaniei.
Hotararea recurata a fost pronuntata de tribunal, intr-o compunere gresita, fata de dispozitiile art. 282/1 si 299 alin.1 Cod procedura civila, recursul solutionandu-se in complet de trei judecatori.
In raport de considerentele mai sus expuse, fiind admisibil recursul se impune ca in temeiul art.282/1 raportat la art.299 si art.312 Cod procedura civila, sa fie admis, casata decizia cu consecinta trimiterii cauzei spre rejudecare la acelasi tribunal, care va solutiona recursul in compunerea prevazuta de art. 54 alin. 2 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciara.