Subiect activ al infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti poate fi orice persoana, fara a prezenta relevanta daca faptuitorul a fost sau nu parte in procesul in care s-a pronuntat hotararea la a carei executare se impotriveste. In acest sens, este suficient sa existe o hotarare judecatoreasca si faptuitorul sa stie ca este pusa in executare.
Sectia penala - Decizia penala nr. 886/ 30 noiembrie 2010
Prin sentinta penala nr. 109/2010 pronuntata de Judecatoria Campeni in dosar nr. 797/203/2010 s-a dispus in baza art. 11 pct. 2 lit. a si art. 10 lit. d Cod procedura penala, achitarea inculpatei S.A.E. de sub invinuirea savarsirii infractiunii de nerespectarea hotararilor judecatoresti, prev. de art. 271 al. 2 Cod penal.
Prin aceeasi sentinta s-a admis in parte actiunea partii civile S.C. si a fost obligata inculpata la 30 lei despagubiri civile .
In adoptarea acestei solutii prima instanta a apreciat ca nu se poate retine in sarcina inculpatei infractiunea prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, fiind incident art. 10 lit. d Cod procedura penala deoarece sentinta civila nerespectata nu-i este opozabila.
Astfel, prima instanta a retinut ca prin sentinta civila nr. 1314/1998 a Judecatoriei Campeni, partea vatamata a obtinut un drept de trecere cu carul si cu piciorul pe terenul proprietatea numitului S.A.G. – sotul inculpatei , pe traseul A-Q-U-I cu lungimea de 284 m si latimea de 3,50 m, in perioada 1 octombrie anul in curs - 23 aprilie anul urmator, iar in 28 octombrie inculpata a impiedicat pe partea vatamata sa treaca cu carul intrucat terenul respectiv era inscris in programul APIA si trebuia intretinut pentru a beneficia de fondurile banesti in program.
Raportat la continutul sentintei civile nr. 1314/1998, prima instanta a constatat ca aceasta ii este opozabila doar sotului inculpatei, fiind o obligatie cu caracter personal si nu una cu caracter real ca in cazul servitutii de trecere reglementata de art. 616 Cod civil care ar fi fost opozabila tuturor.
In raport de cele retinute si de faptul ca si punerea in executare a sentintei civile susmentionate s-a realizat numai in raport cu sotul inculpatei, prima instanta a apreciat ca lipseste latura obiectiva a infractiunii prev. de art.271 al. 2 Cod penal.
Impotriva sentintei primei instante a declarat apel, in termenul legal, Parchetul de pe langa Judecatoria Campeni .
In motivele de apel formulate in scris s-a argumentat ca elementul material al infractiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal consta intr-o actiune de impiedicare efectiva a unei persoane de a folosi un imobil sau o parte dintr-un imobil detinut in temeiul unei hotarari judecatoresti executorii astfel ca in opinia Parchetului oricine poate fi subiect activ al infractiunii susmentionate .
In ceea ce priveste solutionarea laturii civile Parchetul a criticat sentinta instantei de fond, invocand faptul ca infractiunea prev. de art. 271 al. 2 Cod penal este de pericol si nu de rezultat, nefiind susceptibila de producerea vreunui prejudiciu si mai mult, prejudiciul suferit de partea vatamata nu a fost dovedit , astfel ca actiunea civila trebuia respinsa.
Prin decizia penala nr. 218/A/13.09.2010 pronuntata in dosarul nr. 797/203/2010 Tribunalul Alba – Sectia penala a admis apelul declarat de Parchetul de pe langa Judecatoria Campeni, a desfiintat sentinta penala atacata doar in ceea ce priveste solutionarea laturii civile a cauzei si procedand la o noua judecata in aceste limite a fost respinsa actiunea civila formulata de partea civila S.C.
Pentru a pronunta aceasta solutie, Tribunalul a apreciat ca pe latura penala solutia instantei de fond este corecta, intrucat in principiu, orice persoana poate fi subiect activ al infractiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, dar in cauza dedusa judecatii este o situatie aparte pentru ca este vorba de instituirea unui drept in favoarea cuiva, printr-o hotarare judecatoreasca opozabila unei persoane anume, bine individualizata si nu opozabila tuturor; dreptul instituit in favoarea partii vatamate vizeaza un imobil care nu-i apartine acesteia , ci apartine unei alte persoane care a fost parte in procesul civil , avand calitatea de parat si care a semnat ca debitor si procesul verbal nr. 95/17.05.2001 de punerea in executare a sentintei civile.
Particularitatea spetei este data de acest fapt precum si de ceea ce a retinut si prima instanta - anume ca obligatia de a-i permite partii vatamate accesul a fost instituita doar in sarcina numitului S.A.G., avand caracter personal si nu real astfel incat sa se rasfranga asupra tuturor.
Tribunalul a apreciat, insa, ca este fondat apelul Parchetului sub aspectul solutionarii laturii civile, intrucat instanta de fond a admis in parte pretentiile si i-a acordat partii civile despagubiri in suma de 30 lei care n-au fost dovedite, facand o apreciere libera si subiectiva a intinderii prejudiciului .
Impotriva acestei decizii au formulat recurs, in termenul legal, Parchetul de pe langa Tribunalul Alba si inculpata S.A.E., aducandu-i critici de nelegalitate si netemeinicie.
Prin recursul formulat, Parchetul de pe langa Tribunalul Alba a sustinut ca solutiile adoptate de instantele de fond si apel sunt nelegale, fiind consecinta unei aplicari gresite a legii, cu incidenta cazului de casare prev. de art. 385 ind. 9 al. 1 pct. 17 ind. 1 Cod procedura penala.
Inculpata nu a motivat calea de atac formulata, iar la termenul din 30.11.2010, fixat pentru solutionarea recursurilor, a declarat ca isi retrage recursul.
Prin decizia penala nr. 886/30.11.2010 Curtea de Apel Alba Iulia a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Alba, a casat atat decizia atacata, cat si sentinta penala nr.103/2010 a Judecatoriei Campeni si procedand la rejudecare, in baza art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. b ind. 1 Cod procedura penala a dispus achitarea inculpatei S.A.E. pentru infractiunea prev. de art. 271 Cod penal, iar in baza art. 18 ind. 1 al. 3 Cod procedura penala a aplicat inculpatei o amenda administrativa in cuantum de 500 lei.
Pentru a dispune astfel, Curtea a retinut ca primele instante au stabilit in mod corect starea de fapt dedusa judecatii, insa au realizat o interpretare eronata a dispozitiilor legale aplicabile.
Prin sentinta civila nr. 1314/1998 a Judecatoriei Campeni, irevocabila prin decizia civila nr.2123/1999 a Curtii de Apel Alba Iulia, in favoarea partii civile S.C. a fost instituit dreptul de a trece cu carul tras de animale si cu piciorul, in perioada de la 1 octombrie la 23 aprilie a anului urmator, peste terenul numitului S.A.G., sotul inculpatei S.A.E.
Hotararea a fost pusa in executare, in acest sens regasindu-se la dosar procesul verbal incheiat de executorul judecatoresc la data de 17.05.2001, iar pana la data de 28.10.2009, cand inculpata a impiedicat accesul partii civile pe teren, hotararea a fost respectata.
Inculpata avea cunostinta de existenta si continutul hotararii judecatoresti in litigiu, astfel ca nu poate fi impartasita opinia primelor instante, in sensul ca hotararea nu ii era opozabila si pe cale de consecinta nu trebuia sa o respecte.
Pe langa faptul ca instituirea dreptului partii civile a fost fundamentata in drept pe dispozitiile art. 616 Cod civil, care reglementeaza servitutea de trecere, Curtea retine ca subiect activ al infractiunii de nerespectare a hotararilor judecatoresti poate fi orice persoana, fara a prezenta relevanta daca faptuitorul a fost sau nu parte in procesul in care s-a pronuntat hotararea la a carei executare se impotriveste. In acest sens, este suficient sa existe o hotarare judecatoreasca si faptuitorul sa stie ca este pusa in executare, ceea ce s-a si dovedit in speta.
Pe cale de consecinta, cat timp inculpata cunostea dispozitiile hotararii civile si caracterul executoriu al acesteia, in conditiile in care s-a opus trecerii partii vatamate pe terenul apartinand sotului sau, desi acest drept fusese instituit prin hotarare judecatoreasca irevocabila, in sarcina acesteia sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 271 al. 2 Cod penal.
Raportat la criteriile prev. de art. 18 ind. 1 Cod procedura penala, Curtea a retinut insa ca prin continutul ei concret, fapta inculpatei a adus o atingere minima valorilor ocrotite de legea penala, astfel ca in concret nu prezinta gradul de pericol social al unei infractiuni.
Mai mult, raportat la circumstantele personale ale inculpatei, care nu poseda antecedente penale si care a recunoscut, circumstantiat, comiterea faptei, Curtea a apreciat ca este suficienta aplicarea unei sanctiuni cu caracter administrativ.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d Cod procedura penala, Curtea a admis recursul declarat de Parchetul de pe langa Tribunalul Alba si a luat act de retragerea recursului inculpatei.