Carti funciare. Notarea unei posesii si a unui act juridic anterioare intrarii in vigoare a Legii nr. 7/1996. Legea aplicabila.
Potrivit art. 57 din Legea nr. 7/1996 actul juridic, valabil incheiat anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, netranscris in cartea funciara, isi produce efectele de la data inscrierii in cartea funciara, potrivit prevederilor prezentei legi.
Sectia civila –Decizia civila nr. 2/07 ianuarie 2010
Prin sentinta civila nr. 505/2009 pronuntata de Judecatoria Aiud in dosar nr. 3417/175/2008 a fost admisa exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a OCPI Alba cu consecinta respingerii plangerii formulate de catre reclamantii GE si GM impotriva acestui parat si s-a respins ca neintemeiata plangerea formulata de reclamantii GE si GM impotriva incheierii de CF nr. 9762/15.10.2008 a OCPI Alba – BCPI Aiud.
Pentru a pronunta aceasta hotarare instanta a retinut ca reclamanta a formulat o cerere de notare a promisiunii de instrainare a imobilului situat in intravilanul localitatii G., inscris in CF 508 G. fost 245, avand nr. top 147, 148, precum si notarea faptului posesiei din anul 1990.
In temeiul art. 137 Cod procedura civila instanta s-a pronuntat asupra exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a intimatei, in sensul admiterii sale avand in vedere decizia Sectiilor Unite ale ICCJ nr. LXXII pronuntata in 15.10.2007 si dispozitiile art. 329 alin.3 din Codul de procedura civila.
Pe fondul cauzei, instanta a retinut ca prin incheierea de respingere nr. 9762/15.10.2008 a BCPI Aiud s-a dispus respingerea cererii formulata de petenta GM privind inscrierea in CF 508 G. a promisiunii de vanzare a imobilului cu motivarea ca, pe de o parte, exista o contradictie intre declaratia autentificata a reclamantilor, in care precizeaza ca au cumparat imobilele avand nr. top 147/2 si 148/2 si cererea reclamantei precizata, prin care solicita notarea cu privire la imobilele avand nr. top. 147/1, 148/1, iar pe de alta parte ca solicitarea reclamantei excede cadrului legal instituit de art. 22 din Legea nr. 7/1996, cata vreme promitentul vanzator nu este proprietar tabular.
Instanta a apreciat ca incheierea atacata este temeinica si legala, intrucat intentia de instrainare a unui imobil poate fi inscrisa in cartea funciara, insa numai la cererea proprietarului tabular. Se mai arata si ca nu sunt indeplinite cerintele art. 24 din Legea nr. 7/1996.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, au declarat apel petentii GE si GM.
Tribunalul Alba prin decizia civila nr. 169/A/2009 a respins apelul declarat de petentii cu motivarea ca potrivit art. 26 alin.4 pct.c din Legea nr. 7/1996 notarea poate avea ca obiect inscrierea drepturilor personale, a actelor si faptelor juridice referitoare la starea si capacitatea persoanelor, actiunilor si cailor de atac in justitie, precum si a masurilor de indisponibilizare, in legatura cu imobilele din cartea funciara.
Insa actul a carui notare s-a solicitat nu intruneste cerintele art. 48 din Legea nr. 7/1996, necontinand nici un reper de carte funciara pentru a se putea dispune notarea.
Pe de alta parte, in actul a carei notare s-a solicitat promitentul vanzator nu are calitatea de proprietar tabular pentru a fi indeplinita cerinta impusa de art. 22 din Legea nr. 7/1996 conform caruia inscrierea se poate efectua numai impotriva aceluia care, la data inregistrarii cererii, este inscris ca titular al dreptului asupra caruia inscrierea urmeaza a fi facuta.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, au declarat recurs petentii solicitand admiterea acestuia cu consecinta admiterii actiunii formulate, in sensul obligarii OCPI Alba la inscrierea in CF a faptului posesiei din anul 1990.
In dezvoltarea motivelor de recurs recurentii sustin ca decizia este netemeinica si nelegala deoarece nu contine nici o trimitere la incidenta in cauza a DL nr. 115/1938, iar calea de atac nu a fost corect stabilita.
Se mai arata ca promisiunea de vanare provine de la fiul proprietarului de CF, iar notarea se impune pentru informarea tertilor interesati de a opera juridic asupra inscrierii.
Recurentii au si promovat o actiune prin care se tinde la clarificarea situatiei dobandirii imobilului in raport cu mostenitorii proprietarului de CF.
Curtea, analizand decizia atacata prin raportare la criticile aduse, retine urmatoarele:
Recurentii aduc in principal doua critici deciziei atacate, respectiv faptul ca instanta a analizat problema pusa in discutie numai raportat la dispozitiile Legii nr. 7/1996, fara sa analizeze incidenta in cauza si a Decretului Lege nr. 115/1938, iar calea de atac a fost gresit stabilita.
Criticile se incadreaza in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct.9 Cod procedura civila.
Ambele critici sunt nefondate.
In mod corect instantele de fond au verificat daca cererea formulata de catre petenta respecta dispozitiile Legii nr. 7/1996 si nu ale D.L. nr. 115/1938 deoarece desi actul a carui notare se solicita a fost incheiat sub imperiul D.L. nr. 115/1938, partile nu au inteles sa-si valorifice drepturile ce ar fi decurs din acesta inainte de intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996.
Cum aceasta lege cuprinde norme de procedura, care sunt de imediata aplicare, in mod corect instanta a facut aplicarea legii noi.
Decretul Lege nr. 115/1938 nu poate ultraactiva dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 7/1996, chiar daca actul are data anterioara acestui act normativ.
In acest sens sunt si dispozitiile art. 57 din lege potrivit carora actul juridic, valabil incheiat anterior intrarii in vigoare a prezentei legi, netranscris in cartea funciara, isi produce efectele de la data inscrierii in cartea funciara, potrivit prevederilor prezentei legi.
In privinta caii de atac, instanta retine ca potrivit art.50 alin.3 din Legea nr. 7/1996 hotararea pronuntata de judecatorie poate fi atacata cu apel, astfel ca in mod corect tribunalul a solutionat cauza in calea de atac a apelului, decizia din apel putand fi atacata cu recurs.
Prin urmare, in privinta plangerilor in materia cartilor funciare legiuitorul a prevazut dublul grad de jurisdictie, care a fost respectat in speta, sentinta judecatoriei fiind atacata cu apel, iar decizia tribunalului cu recurs.
Solutia pronuntata de catre tribunal este si temeinica deoarece in mod corect, astfel cum au retinut deja instantele de fond, OCPI nu putea proceda la notarea faptului posesiunii si a promisiunii de vanzare in conditiile in care nu erau respectate dispozitiile art. 22 si 24 din Lega nr. 7/1996, respectiv promitentul nu era titularul dreptului asupra carui inscrierea urma a fi facuta, iar acesta fiind posibilul mostenitor al proprietarului tabular, era necesar ca mai intai sa solicite intabularea dreptului sau de proprietate dobandit prin succesiune si numai dupa aceea putea sa dispuna de dreptul sau.
Fata de considerentele mentionate, decizia tribunalului fiind la adapost de criticile formulate, recursul fiind nefondat, instanta, in temeiul art. 312 Cod procedura civila, a dispus respingerea acestuia.