Actiune in conflict de munca promovata de organizatia sindicala in numele si pentru membrii sai de sindicat. Competenta teritoriala.
Codul muncii-art.284 alin.(2)
In aplicarea art. 284 alin.(2) Codul muncii, care reglementeaza competenta teritoriala exclusiva in materia conflictelor de munca, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau resedinta membrilor in numele carora sindicatul s-a adresat justitiei, cei din urma avand calitate procesuala activa exercitata prin sindicat.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 322/01 martie 2010.
Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 1707/107/2009, reclamanta F.A.F a chemat-o in judecata pe parata C.N.C.F. „C.F.R” S.A, solicitand ca prin sentinta ce se va pronunta, parata sa fie obligata la respectarea dispozitiilor art. 64 alin.(1) si art. 65 alin.(1) din C.C.M la nivel de unitate pe anii 2005-2006, 2007-2008, respectiv, de a acorda angajatilor, membrii de sindicat ajutorul material aferent Zilei feroviarului pentru anii 2006, 2007, 2008, respectiv un salariu de baza pentru fiecare an lucrat la nivelul clasei unu de salarizare, actualizat cu rata inflatiei la data platii efective.
In motivarea actiunii sale reclamanta arata ca este o organizatie sindicala legal constituita la nivel national si reprezinta si protejeaza interesele membrilor sai de sindicat, salariati ai C.N.C.F. „C.F.R.” S.A.
F.A.F. a participat prin reprezentantii sai la negocierea si incheierea (semnarea) contractelor colective de munca la nivelul C.N.C.F. „ C.F.R” S.A., pe anii 2005-2006 prelungit prin acte aditionale si pe anii 2007-2008, iar potrivit art.64 alin (1), respectiv art. 65 alin.(1) din aceste contracte s-a prevazut pentru salariati un ajutor material de cel putin un salariu de baza la nivelul clasei unu de salarizare, de Ziua Feroviarului; ajutor pe care parata refuza sa-l acorde.
In drept s-au invocat prev. art.64 alin.1 C.C.M. 2005-2006, art. 65 alin.1 C.C.M. 2007-2008, art.40 alin.2, art.155, art.166 alin.1, art. 236 alin.1, art.243, art.239 Codul Muncii, art.28 si urm din Legea nr. 54/2003, Legea nr. 130/1996, art. 41 alin.5 Constitutia Romaniei, art.969 Cod Civil.
Prin intampinarea depusa parata parata C.N.C.F. „C.F.R” S.A, a invocat exceptia necompetentei teritoriale a acestei instante, fata de sediul reclamantei, iar pe fond solicita respingerea actiunii ca neintemeiata, aratand ca fondul de salarii este limitat, ca s-au achitat drepturi similare celor pretinse de reclamanta, iar compania este in imposibilitate obiectiva de plata a altor ajutoare decat cele efectiv acordate.
Prin sentinta civila nr. 1367/21.10.2009 pronuntata de Tribunalul Alba in dosar nr. 1707/107/2009 s-a respins exceptia necompetentei materiale a Tribunalului Alba invocata de parata C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. Bucuresti.
S-a admis, in parte actiunea formulata de reclamanta F.A.F., in numele si pentru membrii sai de sindicat, in contradictoriu cu parata C.N.C.F. „ C.F.R” S.A si in consecinta:
A fost obligata parata sa plateasca in favoarea fiecaruia dintre reclamanti suma egala cu salariul de baza la nivelul clasei I de salarizare pentru anii: 2006, 2008 si partial pentru anul 2007 (mai putin suma de 100 lei achitata) reprezentand ajutor material aferent zilei feroviarului.
S-a respins cererea privind obligarea paratei la plata sumei de 100 lei, reprezentand plata partiala pentru anul 2007.
Fara cheltuieli de judecata.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul a retinut, competenta Tribunalului Alba in judecarea cauzei de fata avand in vedere prev. art. 284 alin.2 Codul Muncii si domiciliul reclamantilor-membri de sindicat, iar pe fond temeinicia si legalitatea pretentiilor reclamantilor fata de clauzele contractului colectiv de munca incheiat la nivelul companiei.
Impotriva acestei sentinte, a declarat, recurs, in termenul legal, prev. de art. 79 din Legea nr.168/1999, C.N.C.F. „ C.F.R” S.A, solicitand admiterea acestuia, casarea in intregime a sentintei atacate si trimiterea cauzei spre rejudecare instantei judecatoresti competente, respectiv Tribunalului Bucuresti.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta critica sentinta primei instante ca fiind nelegala si netemeinica sub urmatoarele aspecte:
-incalcarea competentei altei instante (art. 304 punct 3 Cod procedura civila), instanta competenta fiind Tribunalul Bucuresti, deoarece calitate procesual activa in cauza o are F.A.F. cu sediul in Bucuresti; actiunea promovata de un sindicat fiind una de substituire si nu de reprezentare (depune practica judiciara in acest sens);
-pronuntarea hotararii cu aplicarea si interpretarea gresita a legii (art. 304 pct 9 teza a II cod procedura civila cu aplicarea art. 304 indice 1 Cod procedura civila), aratandu-se ca la pronuntarea hotararii, tribunalul nu a tinut cont de argumentele paratei. Pe fondul cauzei, recurenta reintereaza argumentele din fata instantei de fond privind fondul limitat de salarii, anexand in acest sens evolutia fondului de salarii pe perioada 2006-2008 si efortul financiar pentru plata ajutorului material pentru ziua feroviarului pe perioada 2006-2008, din care rezulta ca daca aceste drepturi s-ar fi acordat s-ar fi depasit fondul de salarii.
In drept se invoca: Cod procedura civila, Legea nr.53/2003-Codul Muncii, Legea nr.54/2003 a sindicatelor, O.U.G. nr. 79/2001.
Prin intampinarea depusa de intimata F.A.F. in aceasta faza procesuala se solicita respingerea recursului ca nefondat, mentinerea sentintei ca temeinica si legala, deoarece sindicatul are calitatea de reprezentant al intereselor persoanelor fizice, care toate au domiciliul in raza de competenta teritoriala a Tribunalului Alba, iar pe fond cererea salariatilor este justificata pe dispozitiile C.C.M, iar sustinerea recurentei ca fondul de salarii este limitat nu are legatura cu litigiul dedus judecatii.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice (1)cod procedura civila, in limitele statuate de art. 306 alin. (2) Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Recursul este nefondat.
Cu privire al primul motiv de recurs (art. 304 punct 3 cod procedura civila) se retine ca solutia primei instante este corecta deoarece potrivit art. 28 alin.(2) din Legea nr.54/2003, sindicatele pot reprezenta in justitie pe membrii sai, in vederea solutionarii unor conflicte de drept intervenite intre acestia si angajatorii lor, situatie in care sindicatul nu are calitate procesuala, ci numai calitatea de reprezentant al membrilor sai.
Ca urmare, in aplicarea art. 284 alin.(2) Codul muncii, care reglementeaza competenta teritoriala exclusiva in materia conflictelor de munca, determinant nu este sediul sindicatului, ci domiciliul sau resedinta membrilor in numele carora sindicatul s-a adresat justitiei, cei din urma avand calitate procesuala activa exercitata prin sindicat (in acest sens I.C.C.J, sec.civ. si de propr.int. decizia nr. 6654/6 iulie 2006).
Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs (art.304 punct 9 Cod procedura civila) se constata ca solutia primei instante face o aplicare si interpretare corecta a normei legale la starea de fapt confirmata de probele dosarului.
Astfel, reclamantii - salariatii ai CNCF „C.F.R” S.A- sunt indreptatiti la plata dreptului salarial pretins, constand in ajutor material aferent Zilei Feroviarului, drept reglementat de art. 64 alin.(1) din Contractul Colectiv de munca pe anii 2005-2006, respectiv art. 65 alin.(2) din Contractul Colectiv de Munca pe anii 2007-2008, incheiat la nivelul aceste companii.
Potrivit art. 243 Codul Muncii executarea C.C.M. este obligatoriu pentru parti, neindeplinirea obligatiilor asumate atragand raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
De asemenea, potrivit art. 40 alin.(2) Codul Muncii „angajatorul are obligatia sa acorde salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de munca aplicabil si din contractele individuale de munca”.
De altfel, in speta, recurenta nu contesta acest drept apararea sa constand in imposibilitatea platii datorita limitarii fondului de salarii. Or, lipsa fondurilor salariale nu exonereaza angajatorul de plata drepturilor salariale, atata timp cat ordonatorii de credit au obligatia de a respecta inclusiv dispozitiile legale din materia dreptului muncii, cele care reglementeaza drepturile salariatilor, in elaborarea bugetelor institutiilor angajatoare din subordine.
Fiind un drept care isi are o deplina reglementare legala si contractuala, exercitiul lui nu poate fi poate fi ingradit de dificultatile financiare ale societatii, care si-a asumat prin negocierea si semnarea C.C.M. aceasta obligatie (corelativa dreptului in litigiu).
In fine, practica altor instante depusa la dosar nu poate obliga instanta a da o solutie identica, iar Curtea Europeana a drepturilor Omului, prin hotararea pronuntata la data de 06.12.2007 in cauza Beian c. Romaniei, a precizat faptul ca divergentele de jurisprudenta constituie prin natura, consecinta inerenta a oricarui sistem judiciar care se bazeaza pe un ansamblu de instante de fond, avand autoritate asupra competentei lor teritoriale, iar rolul de a reglementa aceste contradictii ale jurisprudentei revine instantei supreme.
Fata de cele ce preced, Curtea constatand ca nu ne aflam in nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prev. de art. 304 punct 1-9 Cod procedura civila;
In conformitate cu art. 312 alin.(1) Cod procedura civila, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999, a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre parata; mentinand ca legala si temeinica solutia tribunalului.