Renuntarea la calea de atac a recursului in cazul unei societati comerciale in procedura insolventei.
Facturile acceptate la plata nu fac dovada unei creante certe, lichide si exigibile in sensul art. 3 pct. 6 din Legea nr. 85/2006.
Conform art. 142 alineat 1 litera f din Legea nr. 31/1990 privind societatile comerciale actualizata
„(1)Consiliul de administratie este insarcinat cu indeplinirea tuturor actelor necesare si utile pentru realizarea obiectului de activitate al societatii (…)
(2)Consiliul de administratie are urmatoarele competente de baza, care nu pot fi delegate directorilor:
(f)introducerea cererii pentru deschiderea procedurii insolventei potrivit Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei.”
Conform art. 143 indice 2 (1) Consiliul de administratie reprezinta societatea in raport cu tertii si in justitie. In lipsa unei stipulatii contrare in actul constitutiv consiliul de administratie reprezinta societatea prin presedintele sau.
In speta, renuntarea la judecata recursului s-a facut de directorul general al societatii recurente.
Procedura insolventei a fost deschisa prin considerarea creantei inscrisa in facturile acceptate la plata ca fiind o creanta certa, lichida si exigibila.
Sectia comerciala - Decizia comerciala nr. 608/ 26 noiembrie 2008
Tribunalul Alba, prin sentinta nr. 296/F/2008 pronuntata in dosar nr. 3773/107/2008 a admis cererea formulata de creditoarea S.C. T.D.E. S.R.L. pentru deschiderea procedurii generale prevazuta de Legea nr. 85/2006 impotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. Alba Iulia, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolventei impotriva debitoarei, a fost numit administrator judiciar provizoriu S.P.E.I. SPRL care a fost investita sa indeplineasca atributiile prevazute de art. 20 din lege.
S-a dispus notificarea deschiderii procedurii debitorului, creditorilor si Oficiului Registrului Comertului/altor registre, prin Buletinul Procedurilor de Insolventa, in vederea efectuarii mentiunii in temeiul art. 61 din Legea privind procedura insolventei, s-a stabilit in sarcina administratorului judiciar respectarea dispozitiilor art. 62, stabilirea termenelor pentru depunerea declaratiilor de creanta, verificarea acestora, stabilirea termenelor adunarilor generale a creditorilor, depunerii contestatiilor, s-a dispus trimiterea notificarilor catre toti creditorii, de catre administratorul judiciar, s-a dispus deschiderea de catre debitor a unui cont bancar la Raiffeisen Bank S.A. Agentia Alba, din care vor fi suportate cheltuielile aferente procedurii.
Pentru a pronunta aceasta sentinta judecatorul sindic a retinut ca intre societatea creditoare S.C. T.D.E. S.R.L. si debitoarea S.C. M. S.R.L. s-au desfasurat raporturi comerciale in baza contractului de vanzare - cumparare produse petroliere nr. 108/2007si a contractului de cesiune de creanta nr. 53/2008.
Facturile emise in baza acestui raport juridic au fost comunicate debitoarei, care le-a acceptat, insa aceasta nu a achitat nici o suma de bani, motivand lipsa disponibilitatilor banesti in acest sens.
S-a constatat ca creditoarea detine o creanta certa, lichida si exigibila din acel moment in cuantumul specificat de debitoare, dar aceasta din urma nu a inteles sa achite pana la data solutionarii cauzei nici o suma de bani.
S-a observat ca sunt incidente in cauza prevederile art. 3 pct. 6 si 12 din Legea nr. 85/2006, creditoarea detinand o creanta certa, lichida si exigibila peste valoarea de 10.000 lei, iar debitoarea incetand platile de mai mult de 30 de zile.
Impotriva acestei sentinte a formulat recurs debitoarea S.C. T.D.E. S.R.L. Bistrita Nasaud care a solicitat admiterea recursului si casarea partiala a sentintei in urma careia sa fie numit administrator judiciar S.P.R.L.C.I. T. Cluj-Napoca.
Recursul a fost timbrat.
La dosar a depus intampinare Societatea Profesionala Expert Insolventa SPRL Hunedoara care a solicitat respingerea recursului.
Analizand actele si lucrarile dosarului, prin prisma recursului formulat, a actelor de la dosar si din oficiu, in temeiul art. 304 indice 1 Cod procedura civila potrivit caruia „recursul declarat impotriva unei hotarari care, potrivit legii, nu poate fi atacata cu apel nu este limitat la motivele de casare prevazute in art. 304, instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele”, curtea a constatat urmatoarele.
Prin sentinta atacata s-a deschis procedura insolventei impotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. la cererea creditoarei S.C. T.D.E. S.R.L. Bistrita Nasaud, numindu-se administrator judiciar provizoriu Societatea Profesionala Expert Insolventa SPRL Hunedoara caruia i-au fost stabilite atributiile si s-a decis notificarea deschiderii procedurii.
Creanta care a fost considerata a fi certa, lichida si exigibila este rezultata din facturi fiscale neachitate de debitoare desi i-au fost comunicate.
Creditoarea nemultumita fiind de numirea administratorului judiciar mentionat a formulat recurs pentru a solicita inlocuirea acestuia cu un alt practician in insolventa, respectiv C.I.T. SPRL Cluj-Napoca, societate care are punct de lucru in Alba Iulia.
Pentru termenul de judecata din data de 26.11.2008 creditoarea a depus la dosar o cerere, prin fax, prin care directorul general al creditoarei declara ca renunta la calea de atac a recursului.
Analizand cererea, Curtea nu a luat act de renuntarea la recurs si a judecat cererea prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, citat mai sus.
Curtea a retinut ca institutia juridica a renuntarii la judecata este reglementata cu rigurozitate de dispozitiile art. 246 si 247 Cod procedura civila, reclamantul putand sa renunte oricand la judecata verbal in sedinta sau prin cerere scrisa.
Partile pot renunta la unul sau mai multe acte procedurale, aceasta posibilitate avand la baza principiul disponibilitatii procesuale.
Atat doctrina cat si jurisprudenta considera ca o conditie ce se impune la renuntarea la judecata, este aceea ca ea trebuie facuta personal sau de reprezentantul legal cu autorizare prealabila ori de mandatarul cu procura speciala.
Orice persoana, parte in proces, are dreptul de a imputernici un mandatar sa o reprezinte in judecata, indeplinind in numele ei actele necesare pentru deschiderea, desfasurarea si finalizarea procesului. In acest context, relevanta juridica o prezinta dispozitiile imperative ale art. 69 alin. 1 Cod procedura civila vizand actele de dispozitie si anume ca recunoasterile privitoare la drepturile de judecata, renuntarile si tranzactiile nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale.
In speta, renuntarea la judecata recursului s-a facut de directorul general al societatii creditoare in conditiile in care competenta acestei cereri apartine consiliului de administratie prin presedinte sau, conform art. 143 indice 2 din Legea nr. 31/1990, si in situatia in care, competenta de a introduce cererea pentru deschiderea procedurii insolventei, conform Legii nr. 85/2006, si per a contrario, si orice act de dispozitie privind aceasta procedura, nu poate fi delegata directorilor, in baza art. 142 alin. 1 si 2 litera f din Legea 31/1990, actualizata.
In considerarea celor de mai sus, Curtea nu poate lua act de renuntarea la recurs, care nu emana de la persoana imputernicita sa reprezinte societatea in aceasta procedura.
Analizand recursul prin prisma dispozitiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, Curtea constata ca sentinta de deschidere a procedurii insolventei este nelegala si netemeinica.
Conform art. 372, si 379 Cod procedura civila orice executare silita poate porni doar in baza unui titlu executoriu care poate fi o hotarare judecatoreasca sau un inscris caruia legea ii recunoaste expres calitatea de titlu executoriu.
Prin urmare, in cadrul procedurii executarii silite concursuale reglementata de Legea nr. 85/2006, in cele doua forme, a reorganizarii judiciare si a lichidarii judiciare, conditia incuviintarii cererii formulata de reclamant este cea a dovedirii calitatii de creditor social si a calitatii creantei de a fi certa, lichida .si exigibila, adica de a rezulta dintr-un titlu executoriu.
In speta, reclamanta nu a dovedit prin actele depuse ca detine fata de parata o creanta certa, lichida si exigibila rezultata dintr-un titlu executoriu care sa corespunda exigentelor impuse de dispozitiile legale mai sus enuntate, facturile depuse neconstituind titlu executoriu in acceptiunea dispozitiilor legale in materie.
Nici factura acceptata nu are calitatea de titlu executoriu, acest document contabil avand, conform art. 46 din Codul comercial, valoarea unui mijloc de proba a obligatiilor comerciale disputate intr-un litigiu de fond.
In concluzie, Curtea, in baza art. 312 Cod procedura civila, a admis recursul creditoarei si, constatand incidenta motivelor de modificare a hotararii atacate prevazute de art. 304 pct. 9 Cod procedura civila, a modificat in tot hotararea atacata in sensul ca a respins cererea formulata de creditoarea S.C. T.D.E. S.R.L. pentru deschiderea procedurii insolventei impotriva debitoarei S.C. M. S.R.L. Alba Iulia.