Pedeapsa aplicata de instanta corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., atat din punct de vedere al circumstantelor reale de comitere a faptei, cat si al circumstantelor personale ale inculpatului.
Inculpatul a comis fapta pe fondul erorii in aprecierea regulilor de circulatie aplicabile, considerand ca semaforul in trei culori ce indica culoarea verde pentru autoturisme exclude prezenta unor pietoni pe marcajul pietonal, mai ales ca si semaforul pentru pietoni arata culoarea rosie, desi avea obligatia de fi mai diligent inainte de a incepe efectuarea virajului catre dreapta; de asemenea, asa cum a retinut corect prima instanta, inculpatul a actionat din culpa simpla, imprejurari in raport de care fapta inculpatului nu prezinta un grad de pericol social sporit, care sa justifice alegerea si aplicarea pedepsei inchisorii. Urmarea produsa pentru partea vatamata nu poate constitui criteriul primordial in alegerea pedepsei, observand totodata ca partea vatamata nu a suferit leziuni numeroase, numarul mare al ingrijirilor medicale fiind specific naturii si localizarii fracturii suferite de partea vatamata.
Circumstantele personale ale inculpatului - persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, fara antecedente penale - pledeaza in favoarea alegerii pedepsei amenzii penale in cuantum de 2.000 lei.
Scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei. La alegerea pedepsei au fost valorificate suficient in favoarea inculpatului circumstantele reale si personale, asa incat valorizarea acestora si la individualizarea executarii pedepsei nu ar permite atingerea scopului si functiilor pedepsei. Pedeapsa nu reprezinta numai un mijloc de constrangere a infractorului, dar si un mijloc de reeducare al acestuia si, totodata, pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni atat de condamnat, cat si de catre ceilalti destinatari ai legii penale.
Prevenirea savarsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la impiedicarea condamnatului de a repeta alte incalcari ale legii penale, dar si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de incalcari, fiind astfel satisfacute atat scopul imediat cat si scopul mediat al pedepsei. Aplicand un regim sanctionatoriu prea bland, inclusiv in cadrul operatiunii de individualizare a executarii pedepsei, preventia speciala si generala nu s-ar mai putea realiza.
La baza raspunderii civile delictuale sta principiul repararii integrale a prejudiciului suferit, insa prejudiciul invocat a fi reparat trebuie sa fie cert, atat din punct de vedere al intinderii, cat si al existentei. De asemenea, prejudiciul invocat trebuie sa fi fost afectat repararii prejudiciului produs prin fapta ilicita.
Prin sentinta penala nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. 1418/212/2008 s-au hotarat urmatoarele:
In baza art. 184 alin. 2, 4 C.pen. cu aplic. art. 74 alin. 2 si art. 76 alin. 1 lit. e teza I C.pen. rap. la art. 53 pct. 1 lit. c C.pen. condamna inculpatul N.I.C. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2.000 lei, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 81 C.pen. suspenda conditionat executarea pedepsei amenzii penale aplicata prin prezenta inculpatului N.I.C., pe durata termenului de incercare de 1 an, care se socoteste de la ramanerea definitiva a prezentei hotarari, conf. art. 82 alin. 3 C.pen.
Conf. art. 359 C.proc.pen. atrage atentia inculpatului asupra dispozitiilor art. 83 si art. 84 C.pen., a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate.
Ia act ca partea vatamata Spitalul Clinic Judetean de Urgenta Constanta nu a formulat pretentii civile in cauza.
Admite in parte pretentiile civile formulate de partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.
In baza art. 14 si art. 346 C.proc.pen. rap. la art. 998 si urm. C.civ. obliga inculpatul, alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A., acesta din urma in limita plafonului legal, la plata sumei de 2.000 lei, reprezentand daune materiale, si a sumei de 9.000 lei, reprezentand daune morale, catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.
In baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obliga inculpatul la plata sumei de 1.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a avut in vedere urmatoarea situatie de fapt:
La data de 22.12.2006, in jurul orelor 11.30, inculpatul N.I.C. conducea autoturismul Peugeot 206 Break pe str. S. din mun. Constanta, din directia bdul. A.L. spre bdul. T.
In apropierea intersectiei semaforizate cu bdul. Tomis, inculpatul s-a incadrat pe banda intai a sensului sau de mers, intrucat intentiona sa vireze dreapta pe bdul. T., inspre statia peco OMV si hipermarketul Carrefour.
Concomitent, de pe trotuarul din partea stanga raportat la directia de deplasare a inculpatului, s-au angajat in traversarea marcajului pietonal minorul B.E., in varsta de 10 ani, mama sa B.M. si matusa minorului, martora G.C., impreuna cu alti pietoni.
Desi traversarea a fost initiata pe culoarea verde a semaforului pentru pietoni, dupa depasirea axului drumului, pietonii au fost surprinsi de schimbarea culorii semaforului in rosu. Intrucat refugiul era prevazut pentru pasagerii tramvaiului de pe linia 102 R.A.T.C., iar in topografia locului nu era prevazuta vreo alta zona interzisa accesului autoturismelor, pietonii au grabit traversarea, numita B.M. cerand fiului sau sa mareasca pasul.
In aceasta situatie, de accelerare a traversarii, combinata cu faptul ca inculpatul nu a oprit inaintea marcajului pietonal, pentru a acorda prioritate, desi semnalul galben intermitent si indicatorul "oprire" montate anterior marcajului il obligau sa procedeze astel, minorul a fost surprins de autoturismul condus de inculpat si acrosat cu aripa stanga fata.
In urma impactului dintre roata stanga fata a autoturismului si piciorul drept al minorului, acesta a suferit fractura ambelor oase ale gambei drepte, leziunile traumatice putand fi produse prin lovire cu si de corpuri dure si necesitand pentru vindecare 90 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legala nr. 25/AC/09.03.2007 eliberat de S.M.L. Constanta.
Raportul de expertiza tehnica intocmit in cauza, completat cu suplimentul la acest raport, a concluzionat ca inculpatul trebuia ca, la trecerea pentru pietoni, marcata regulamentar, sa acorde prioritate pietonilor angajati pe marcaj, cel putin celor care se aflau pe sensul sau de mers.
In esenta, apararea inculpatului N.I.C. vizeaza modalitatea de deplasare a minorului - in fuga -, precum si faptul ca, desi a acordat prioritate pietonilor surprinsi pe marcaj de schimbarea culorii semaforului, partea vatamata insasi s-a lovit de aripa stanga fata a autoturismului.
Instanta nu a avut in vedere aceasta aparare a inculpatului, in conditiile in care nu se coroboreaza cu nici unul dintre celelalte mijloace de proba, asa cum prevede art. 69 C.proc.pen.
Instanta de fond a apreciat ca obligatia de prudenta si diligenta impusa conducatorilor auto, in domeniul circulatiei rutiere, este extrem de vasta. Astfel, avand in vedere schimbarea culorii semaforului si surpinderea minorului pe marcajul pietonal, avand in vedere locul concret al acrosajului (anume pe banda intai, cu putin inainte de a fi atins trotuarul), instanta a considerat ca nu poate fi imputata partii vatamte vreo vina anume. Dimpotriva, inculpatul este cel care, fata de directia pe care urma a se angaja (viraj dreapta pe bdul. Tomis), apropierea de marcajul de pietoni, precum si punerea treptata in miscare a autoturismelor invecinate de pe benzile a doua si a treia, subsecventa schimbarii culorii semaforului pentru autoturisme din rosu in verde, sa manifeste o grija sporita in realizarea asigurarii prealabile - atat fata de autoturismele care s-ar fi deplasat din stanga sa, pe drumul cu prioritate, cat si la eventualii pietoni de pe marcaj. Practic, inculpatul este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara, ceea ce este cazul in speta.
Fata de ansamblul cauzei, este aprecierea instantei de fond ca inculpatul a savarsit fapta expusa anterior, prevazuta de legea penala, cu forma de vinovatie ceruta de legiuitor, culpa simpla, in sensul art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. b C.pen., in sensul ca, desi nu a prevazut rezultatul socialmente periculos al actiunilor sale - iminenta producerii unui eveniment rutier cu victime vatamate corporal, pe fondul neatentiei si neacordarii de prioritate la trecerea de pietoni - acesta trebuia si putea sa il prevada.
Referitor la fapta savarsita din culpa, instanta a apreciat intrunite in persona inculpatului ambele criterii de apreciere a acestei forme de vinovatie: criteriul obiectiv - obligatia legala de prevedere, pentru domeniul circulatiei pe drumurile publice, si criteriul subiectiv - posibilitatea concreta de prevedere, fata de experienta de viata, abilitatile si dezvoltarea psiho-sociala a inculpatului.
In ceea ce priveste latura obiectiva a infractiunii de vatamare corporala din culpa, a constat in actiunea inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice, cu nerespectarea dispozitiilor legale in materie de circulatie rutiera, conditii in care s-a consumat fapta penala -vatamarea corporala a numitului B.E.
In acest ultim moment, s-a produs si incalcarea relatiilor sociale ce vizeaza dreptul la integritate corporala si sanatate al persoanei fizice.
La stabilirea si la aplicarea pedepsei, s-au avut in vedere criteriile generale de individualizare prev. de art. 72 C.pen.: dispozitiile partii generale a Codului penale - referitoare la infractiunea in forma consumata, limitele de pedeapsa - inchisoare de la 6 luni la 3 ani, de gradul moderat de pericol social al faptei savarsite, de urmarile produse (exprimate in leziunile traumatice suferite de partea vatamata), de atitudinea procesuala cooperanta a inculpatului.
Totodata, instanta a avut in vedere ca inculpatul este o persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, astfel incat va retine circumstante atenuante judiciare, in sensul art. 74 alin. 2 C.pen., cu consecinta schimbarii naturii pedepsei aplicabile - respectiv, amenda penala intr-un cuantum moderat; mai mult decat atat, aceste elemente, impreuna cu indeplinirea cumulativa a conditiilor legale, vor determina instanta sa opteze pentru suspendarea conditionata a executarii pedepsei amenzii penale, ca si modalitate de individualizare a executarii, intrucat scopul preventiv - educativ al pedepsei - art. 52 C.pen. - poate fi atins fara ca pedeapsa sa fie executata efectiv.
Partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., a formulat pretentii in cuantum de 5.000 lei daune materiale si de 30.000 lei daune morale.
Analizand elementele prevazute de lege pentru angajarea raspunderii civile delictuale, potrivit art. 998 si urm. C.civ., prima instanta a constat ca acestea sunt indeplinite, respectiv fapta ilicita (dovedita pe latura penala a cauzei), prejudiciul suferit de partea civila, legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu, respectiv vinovatia inculpatului, care este tinut sa raspunda pentru culpa cea mai usoara.
Totodata, s-a retinut, potrivit politei de asigurare obligatorie de raspundere civila auto nr. 5326986/29.12.2005, coroborate cu datele furnizate de Centrul de Informare Cedam al C.S.A., ca autoturismul Peugeot 206 Break era asigurat pentru raspunderea civila, pentru pagubele produse tertilor la S.C. A.R.A. S.A., potrivit Legii nr. 136/1995, cu modif. ulterioare, astfel ca s-a dispus citarea acestei societati de asigurare, in cadrul procesului penal. Ideea care a stat la baza obligativitatii incheierii contractului de asigurare obligatorie este tocmai protejarea tertelor persoane pagubite prin accidente de circulatie care, in caz de insolvabilitate a autorului, nu ar putea sa recupereze paguba, astfel ca au fost avute in vedere si art. 54 din Legea nr. 136/1995. Totodata, instanta a luat act ca polita de asigurare era valabila la data accidentului.
Cu referire la daunele materiale solicitate de partea civila, vazand inscrisurile depuse, precum si declaratiile martorilor, instanta le-a cenzurat conform criteriului legaturii de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu.
In privinta daunelor morale, este incontestabil prejudiciul nepatrimonial, trauma psihica produsa partii civile, ce se impune a fi compensata prin acordarea unei sume care nu poate fi derizorie si pe care instanta a apreciat-o justa si echitabila la cuantumul de 9.000 lei.
Prin decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008 s-au dispus urmatoarele:
In baza art. 379 pct. 1 lit. b Cod procedura penala, respinge apelul declarat de apelantul inculpatul N.I.C. impotriva sentintei penale nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. 1418/212/2008, ca nefondat.
In baza art. 379 pct. 2 lit. a Cod procedura penala,
Admite apelurile declarate de catre Parchetul de pe langa Judecatoria Constanta si partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., impotriva sentintei penale nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul penal nr. 1418/212/2008.
Desfiinteaza sentinta penala apelata si rejudecand,
In baza art. 184 alin. 2, 4 Cod penal cu aplicare art. 74 alin. 1 lit. a Cod penal si art. 76 alin. 1 lit. e Cod penal, condamna pe inculpatul N.I.C. la pedeapsa de 3 (trei) luni inchisoare, pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 81 Cod penal, suspenda conditionat executarea pedepsei pe durata unui termen de incercare de 2 (doi) ani si 3 (trei) luni, stabilit in conditiile art. 82 Cp.
In baza art. 359 Cod procedura penala, pune in vedere inculpatului dispozitiile art. 83 Cp, privind revocarea beneficiului suspendarii.
In baza art. 71 Cod penal, interzice inculpatului exercitiul drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a doua si b Cod penal.
In baza art. 71 alin. 5 Cod penal, constata suspendata executarea pedepselor accesorii pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei principale.
Majoreaza de la 2.000 lei la 5.000 lei suma acordata cu titlu de daune materiale si obliga inculpatul alaturi de asiguratorul SC A.R.A. SA la plata acestei sume catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M.
Inlatura din sentinta penala apelata dispozitiile privind condamnarea inculpatului la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2000 lei, precum si cele privind suspendarea conditionata a executarii pedepsei amenzii penale si aplicarea unui termen de incercare de 1 an si obligarea inculpatului alaturi de asiguratorul SC A.R.A. SA la plata sumei de 2000 lei catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M., reprezentand daune materiale.
Mentine celelalte dispozitii ale sentintei penale apelate.
In baza art. 192 al. 2 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 210 lei cu titlu de cheltuieli judiciare in folosul statului.
In baza art. 193 alin. 1 Cod procedura penala obliga inculpatul la plata sumei de 700 lei catre partea civila B.E., prin reprezentant legal B.M., reprezentand cheltuieli judiciare facute de catre acesta.
Instanta de apel a retinut ca apararea inculpatului se centreaza pe ideea lipsei oricarei culpe in producerea evenimentului rutier, culpa apartinand in totalitate partii vatamate care, surprinsa de culoarea rosie a semaforului pe trecerea de pietoni, continua traversarea in fuga, fara sa se asigure ca pe banda intai se deplasa autoturismul condus de inculpat si astfel se izbeste de aripa autoturismului, care se deplasa regulamentar intrucat avea culoarea verde la semafor.
Instanta nu a avut in vedere aceasta aparare a inculpatului, in conditiile in care nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat in cauza.
Apararea inculpatului potrivit careia a oprit autoturismul la culoarea rosie a semaforului si a acordat prioritate de trecere pietonilor angajati in traversare, punand autoturismul in miscare la aparitia culorii verzi a semaforului nu este fondata, in conditiile in care inculpatul intentiona sa vireze la dreapta, si pentru relatia dreapta functiona o lampa cu semnal galben intermitent care ii permitea patrunderea in intersectie dupa acordarea prioritatii pietonilor si autovehiculelor care rulau pe drumul prioritar si cu care urma sa se intersecteze, semnalul luminos rosu oprind autovehiculele care se deplasau pe directia inainte si la stanga.
Nu a fost retinuta nici apararea inculpatului potrivit careia minorul si-a continuat deplasarea in fuga pe trecerea de pietoni, surprins fiind de culoarea rosie a semaforului, in conditiile in care nu se coroboreaza cu nici un mijloc de proba administrat in cauza.
Audiata partea vatamata B.E. a declarat ca s-a angajat in traversare pe culoarea verde a semaforului, impreuna cu mama sa, dar pana sa ajunga pe trotuar au fost surprinsi de culoarea rosie a semaforului, astfel ca mama sa i-a spus sa se grabeasca, iar el urmand indicatia mamei sale a grabit pasul, moment in care a fost lovit de autoturismul condus de inculpat.
Declaratia partii vatamate este sustinuta de declaratia mamei acestuia, Burlacu Mihaela, care il insotea, si care confirma ca i-a spus fiului sau sa grabeasca traversarea in momentul in care s-a schimbat culoarea semaforului, ceea ce partea vatamata a si facut, si de declaratia martorei G.C. care, de asemenea, declara ca minorul a grabit pasul la indicatia mamei sale.
In concluzie, instanta a apreciat ca inculpatul, care intentiona sa vireze dreapta pe Bd. T., trebuia sa respecte culoarea galben intermitent, care permite trecerea, cu respectarea semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile in acel loc, in cazul de fata cu respectarea indicatorul Stop si a indicatorului "Trecere de pietoni", astfel ca, inculpatul trebuia sa acorde prioritate pietonilor surprinsi de aparitia culorii rosii a semaforului, si care nu aveau, in prezenta situatie, o alta alternativa decat sa continue traversarea grabind pasul, neexistand in mijlocul soselei un refugiu pentru pietoni sau de interdictie pe autoturisme.
Inculpatul avea obligatia, in zona trecerii de pietoni, sa manifeste atentie si diligenta sporita si sa se asigure cu privire la existenta sau nu a pietonilor pe trecerea de pietoni, pe sensul sau de mers si trebuia sa manifeste cu atat mai multa prudenta cu cat pe banda a doua si a treia erau oprite autovehicule pentru a permite pietonilor surprinsi pe trecerea de pietoni sa-si termine in conditii de siguranta traversarea, desi culoarea semaforului pentru autoturismele care intentionau sa se deplaseze pe directia inainte si la stanga era verde.
Nu se poate retine nici o culpa in sarcina minorului, care s-a angajat in traversarea carosabilului regulamentar, pe culoare verde, prin loc semnalizat, si care surprins de culoarea rosie a semaforului a grabit traversarea, intrucat acesta nu avea posibilitatea sa anticipeze faptul ca pe banda 1 nu i se va acorda prioritate de trecere, in conditiile in care i s-a acordat prioritate de trecere de conducatorii autoturismelor oprite pe banda a 2-a si a 3-a.
In ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate, desi prima instanta a avut in vedere criteriile generale prevazute de Codul penal, raportandu-se la dispozitiile partii generale a Codului penal - referitoare la infractiunea in forma consumata, limitele de pedeapsa - inchisoare de la 6 luni la 3 ani, la gradul moderat de pericol social al faptei savarsite, de urmarile produse (exprimate in leziunile traumatice suferite de partea vatamata), la atitudinea procesuala cooperanta a inculpatului, la faptul ca inculpatul este o persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, instanta de apel a apreciat ca se impunea a se acorda o greutate mai mare circumstantelor reale ale savarsirii faptei, pericolului social concret al faptei, raportat la urmarea produsa, respectiv vatamarea corporala a minorului Burlacu Eugen, in varsta de numai 10 ani la data producerii accidentului, care a necesitat pentru vindecare un numar de circa 3 luni de zile de ingrijiri medicale, ca urmare a nerespectarii prevederilor legale privind circulatia rutiera prin locul producerii accidentului, cu consecinta aplicarii unei pedepse cu inchisoarea orientata spre minimul special.
In ceea ce priveste daunele materiale, instanta de apel a constatat ca din probele administrate in cauza rezulta existenta unor leziuni in legatura directa cu accidentul produs de inculpat care au generat cheltuieli.
Fata de inscrisurile existente la dosar si depozitiile martorilor: O.L., care a declarat ca a imprumutat-o personal pe B.M. cu suma de 2000 lei necesara pentru spital si cunoaste faptul ca aceasta a mai imprumutat de la rude suma de 3000 lei; A.N. care a declarat ca parintii partii vatamate au imprumutat de la rude suma de aproximativ 5.000 lei si declaratiei reprezentantului legal al partii vatamate, B.M., potrivit careia a cheltuit 5000 lei cu interventiile chirurgicale, medicamente si plata invatatoarei care se deplasa al domiciliul minorului pentru a-i preda, instanta de apel constata ca exista un prejudiciu material cert, in suma de 5000 lei.
Impotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008 au declarat recurs partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. si inculpatul N.I.C.
Partea civila a criticata gresita solutionarea a actiunii civile, sub aspectul cuantumului daunelor morale, sustinand ca se impune acordarea unor daune morale in cuantum mai ridicat, tinand seama de consecintele leziunilor traumatice pentru starea de sanatate a partii civile.
Inculpatul a invocat cazurile de casare prev. de art. 385 ind. 9 pct. 17 ind. 1 si pct. 18 C. Pr. Pen., solicitand achitarea pentru savarsirea infractiunii prev. de art. 184 alin. 2,4 C. Pen., in temeiul art. 10 lit. d C. Pr. Pen., lipsind vivovatia sa in producerea accidentului rutier; a mai criticat decizia penala din apel prin care s-a majorat cuantumul daunelor materiale acordate partii civile, solicitand mentinerea hotararii primei instante, sub acest aspect.
Examinand legalitatea si temeinicia incheierii recurate, prin prisma criticilor formulate de recurenti si din oficiu, conform art. 385 ind. 6 alin. 3 C. Pr. Pen., curtea constata ca recursul formulat de partea civila B.E. este nefondat, iar recursul inculpatului N.I.C. este fondat, in ceea ce priveste individualizarea pedepsei aplicate si cuantumul daunelor materiale stabilite de instanta de apel .
Pentru a stabili careia dintre partile implicate in accidentul rutier ii apartine culpa in producerea accidentului rutier in urma caruia partea vatamata a suferit fractura ambelor oase ale gambei drepte, leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 90 zile de ingrijiri medicale, conform raportului de constatare medico B.E., este necesar a se examina dispozitiile legale aplicabile la data producerii accidentului rutier.
Potrivit art. 31 din O.U.G. nr. 195/2002 (in redactarea in vigoare la data producerii accidentului rutier), participantii la trafic trebuie sa respecte regulile de circulatie, semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier, precum si semnificatia diferitelor tipuri de mijloace de semnalizare rutiera, in urmatoarea ordine de prioritate: semnalele, indicatiile si dispozitiile politistului rutier; semnalele speciale de avertizare, luminoase sau sonore ale autovehiculelor, prevazute la art. 32 alin. (2) lit. a) si b); semnalizarea temporara care modifica regimul normal de desfasurare a circulatiei; semnalele luminoase sau sonore; indicatoarele; marcajele; regulile de circulatie.
Inculpatul era obligat sa respecte dispozitiile art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 si ale art. 47 alin. 2, art. 53 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice aprobat prin H. G. nr. 1391/2006 (intrat in vigoare la data de 01.12.2006 ), deoarece se deplasa pe banda intai si urma sa efectueze virajul la dreapta, asa incat nu era tinut sa respecte semaforul cu trei culori, ci pe cel cu o culoare, respectiv galben intermitent. In art. 56 din O.U.G. nr. 195/2002 se prevede ca la apropierea de o intersectie conducatorul de vehicul trebuie sa circule cu o viteza care sa ii permita oprirea, pentru a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care au acest drept. Art. 53 alin. 2 din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice prevede ca semnalul de culoare galbena intermitent permite trecerea, conducatorul de vehicul fiind obligat sa circule cu viteza redusa, sa respecte semnificatia semnalizarii rutiere si a regulilor de circulatie aplicabile in acel loc. Semaforul cu un singur corp de iluminat, cu culoare intermitenta, este un semafor de avertizare, potrivit art. 47 alin. 1 lit. a din Regulamentul de aplicare a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 195/2002 privind circulatia pe drumurile publice, dar si anexei nr. 2 a H.G. nr. 1391/2006.
In ceea ce priveste partea vatamata, care era pieton, ii erau aplicabile dispozitiile art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 si art. 59 alin. 1,2 din Regulament. In art. 72 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 este reglementata prioritatea de trecere a pietonilor fata de conducatorii de vehicule numai atunci cand sunt angajati in traversarea drumurilor publice prin locuri special amenajate, marcate si semnalizate corespunzator, ori la culoarea verde a semaforului destinat pietonilor. In art. 59 alin. 1, 2 din Regulament se prevede ca semnalul de culoare verde permite trecerea pietonilor,iar cand semnalul de culoare verde incepe sa functioneze intermitent inseamna ca timpul afectat traversarii drumului este in curs de epuizare si urmeaza semnalul rosu. In acest caz pietonul surprins in traversarea drumului trebuie sa grabeasca trecerea, iar daca drumul este prevazut cu un refugiu sau spatiu interzis circulatiei vehiculelor, sa astepte pe acesta aparitia semnalului de culoare verde.
Din analiza tuturor acestor dispozitii legale se constata ca partea vatamata traversa in mod legal strada, chiar daca a fost surprins de culoarea rosie a semaforului, fiindu-i permis sa termine traversarea, deoarece a inceput traversarea pe culoarea verde a semaforului.
In ceea ce priveste inculpatul, acesta avea obligatia de a acorda prioritate de trecere participantilor la trafic care aveau acest drept, deci si partii vatamate, deoarece deplasarea sa era reglementata de semaforul de avertizare, iar nu de cel in trei culori, fiind irelevant ca semaforul in trei culori arata culoarea verde, deoarece era aplicabil pentru autovehiculele care se deplasau inainte.
In consecinta, in mod corect s-a stabilit culpa exclusiva a inculpatului in producerea accidentului rutier, urmare a incalcarii dispozitiile mai sus enuntate.
Imprejurarea ca partea vatamata se deplasa in fuga nu este sustinuta de mijloacele de proba administrate in cauza, intrucat acrosarea partii vatamate cu aripa stanga a autoturismului este explicabila prin aceea ca atat pietonul, cat si autoturismul erau in miscare, ceea ce permitea pietonului care se deplasa in graba sa ajunga la locul impactului situat pe trecerea de pietoni, dupa ce si autoturismul patrunsese pe marcajul pietonal prin ignorarea obligatiei de a acorda prioritate de trecere pietonilor aflati pe marcajul pietonal. Infundarea aripii stanga a autoturismului este, de asemenea, justificata prin aceea ca impactul dintre pieton si autoturism a avut o suficienta forta, in conditiile in care pietonul se deplasa in graba, cum de altfel ii si impunea art. 59 alin. 2 din Regulament.
Nu prezinta relevanta sub aspectul raspunderii penale a inculpatului faptul ca acesta ar fi oprit la trecerea de pietoni si ar fi acordat prioritate altor pietoni, ori faptul ca partea vatamata ar fi intrat in autoturism, dat fiind ca inculpatul trebuia sa acorde prioritate de trecere tuturor pietonilor si nu trebuia sa se afle cu autoturismul pe marcajul pietonal pana nu traversau toti pietonii.
Recursul inculpatului este intemeiat sub aspectul individualizarii pedepsei aplicate de instanta de apel, care a apreciat ca circumstantele reale de comitere a faptei si urmarile produse impun aplicarea unei pedepse cu inchisoarea.
Curtea apreciaza ca pedeapsa aplicata de prima instanta corespunde criteriilor generale de individualizare prev. de art. 72 C. pen., atat din punct de vedere al circumstantelor reale de comitere a faptei, cat si al circumstantelor personale ale inculpatului.
Inculpatul a comis fapta pe fondul erorii in aprecierea regulilor de circulatie aplicabile, considerand ca semaforul in trei culori ce indica culoarea verde pentru autoturisme exclude prezenta unor pietoni pe marcajul pietonal, mai ales ca si semaforul pentru pietoni arata culoarea rosie, desi avea obligatia de fi mai diligent inainte de a incepe efectuarea virajului catre dreapta; de asemenea, asa cum a retinut corect prima instanta, inculpatul a actionat din culpa simpla, imprejurari in raport de care fapta inculpatului nu prezinta un grad de pericol social sporit, care sa justifice alegerea si aplicarea pedepsei inchisorii. Urmarea produsa pentru partea vatamata nu poate constitui criteriul primordial in alegerea pedepsei, observand totodata ca partea vatamata nu a suferit leziuni numeroase, numarul mare al ingrijirilor medicale fiind specific naturii si localizarii fracturii suferite de partea vatamata.
Circumstantele personale ale inculpatului - persoana integrata social, cu studii superioare, casatorit, cu un loc de munca stabil, fara antecedente penale - pledeaza in favoarea alegerii pedepsei amenzii penale in cuantum de 2.000 lei.
Nu se impune aplicarea dispozitiilor art. 81 C. Pen., curtea apreciind ca scopul pedepsei nu poate fi atins prin suspendarea conditionata a executarii pedepsei. La alegerea pedepsei au fost valorificate suficient in favoarea inculpatului circumstantele reale si personale, asa incat valorizarea acestora si la individualizarea executarii pedepsei nu ar permite atingerea scopului si functiilor pedepsei. Pedeapsa nu reprezinta numai un mijloc de constrangere a infractorului, dar si un mijloc de reeducare al acestuia si, totodata, pedeapsa se aplica in scopul prevenirii savarsirii de noi infractiuni atat de condamnat, cat si de catre ceilalti destinatari ai legii penale.
Prevenirea savarsirii de noi infractiuni nu se rezuma numai la impiedicarea condamnatului de a repeta alte incalcari ale legii penale, dar si atentionarea celorlalti destinatari ai legii penale de a nu comite astfel de incalcari, fiind astfel satisfacute atat scopul imediat cat si scopul mediat al pedepsei . Aplicand un regim sanctionatoriu prea bland, inclusiv in cadrul operatiunii de individualizare a executarii pedepsei, preventia speciala si generala nu s-ar mai putea realiza.
Curtea constata ca in mod gresit instanta de apel a majorat cuantumul daunelor materiale acordate partii civile B.E., prin reprezentant legal B.M. Instanta de apel a avut in vedere declaratia martorei O.L., care a declarat ca a imprumutat-o personal pe B.M. cu suma de 2.000 lei necesara pentru spital si cunoaste faptul ca aceasta a mai imprumutat de la rude suma de 3000 lei, declaratia martorei A.N. care a declarat ca parintii partii vatamate au imprumutat de la rude suma de aproximativ 5.000 lei si declaratia reprezentantului legal al partii vatamate, B.M., potrivit careia a cheltuit 5000 lei cu interventiile chirurgicale, medicamente si plata invatatoarei care se deplasa al domiciliul minorului pentru a-i preda.
La baza raspunderii civile delictuale sta principiul repararii integrale a prejudiciului suferit, insa prejudiciul invocat a fi reparat trebuie sa fie cert, atat din punct de vedere al intinderii, cat si al existentei. De asemenea, prejudiciul invocat trebuie sa fi fost afectat repararii prejudiciului produs prin fapta ilicita.
Declaratiile martorelor O.L. si A.N. nu sunt suficiente pentru a contura producerea unui prejudiciu material in suma de 5.000 lei, intrucat declaratiile acestor martore pentru diferenta de la 2.000 lei la 5.000 lei reliefeaza in mod indirect cunoasterea unor elemente de fapt privind cheltuielile efectuate de familia partii vatamate. Martora O.L. cunoaste despre contractarea unor imprumuturi de parintii partii vatamate pentru cheltuieli medicale, iar martora A.N. a declarat ca familia partii civile B.E. a efectuat cheltuieli in cuantum total de 5.000 lei pentru ingrijirile medicale acordate minorului, fara a explicita cheltuielile ce compun aceasta suma .
Faptele probatorii din continutul acestor declaratii prezinta un ridicat grad de incertitudine asupra cuantumului cheltuielilor materiale efectuate de familia partii civile si a destinatiei sumelor la care fac referire martorele, motiv pentru care nu pot fundamenta acordarea daunelor materiale in cuantum de 5.000 lei. De altfel, numita B.M. a declarat ca suma de 5.000 lei pe care a solicitat-o in calitate de reprezentant al minorului B.E. cuprinde si cheltuieli cu interventiile chirurgicale si plata medicilor, insa nu exista nici un element de fapt care sa sustina suportarea contravalorii serviciilor medicale de catre parintii partii civile, exceptand bineinteles cheltuielile cu caracter ilicit efectuate pe perioada ingrijirii medicale a partii civile B.E., care insa nu pot fi acordate de instanta.
Drept urmare, curtea constata ca se impune acordarea catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. a sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale, as cum a stabilit prima instanta.
Criticile partii civile B.E. privind cuantumul redus al daunelor morale nu sunt intemeiate, motivele invocate in fata curtii nefiind de natura sa aduca elemente noi care sa impuna reaprecierea cuantumului daunelor morale.
Din raportul de constatare medico-legala nr. 25/AC/09.03.2007 eliberat de S.M.L. Constanta rezulta ca partea vatamata a suferit o fractura 1/3 medie ambele oase gamba dreapta, iar la controlul efectuat la 31.07.2007 nu s-au mentionat complicatii care sa afecteze dezvoltarea fizica ulterioara a partii vatamate. In aceste conditii, sustinerile partii civile privind efectele de durata ale fracturii nu se confirma, mai ales ca fracturile la o varsta tanara permit o regenerare osoasa corespunzatoare, care sa nu produca sechele fizice.
Ca atare, in raport de leziunile suferite de partea civila, interventiile medicale la care a fost supus, durata ingrijirilor medicale, suma de 9.000 lei asigura o justa compensare a prejudiciului nepatrimonial cauzat prin fapta inculpatului.
Pentru aceste considerente, in baza art. 38515 pct. 1 lit. b C. Pr. Pen., curtea va respinge ca nefondat recursul formulat de recurentul - parte civila B.E. prin reprezentant legal B.M. impotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008.
In baza art. 38515 pct. 2 lit. d C. Pr. Pen. va fi admis recursul formulat de recurentul - inculpat N.I.C. impotriva deciziei penale nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008.
In baza art. 38517 alin. 2 C. Pr. Pen. se vor casa in parte sentinta penala nr. 1253/13.11.2009 pronuntata de Judecatoria Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008 si decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008 si, rejudecand, se va dispune in baza art. 184 alin. 2,4 C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a C. Pen. si art. 76 alin. 1 lit. e C. pen. condamnarea inculpatului N.I.C. la pedeapsa amenzii penale in cuantum de 2.000 lei pentru savarsirea infractiunii de vatamare corporala din culpa.
In baza art. 14, 346 alin. 1 C. Pr. Pen. raportat la art. 998, 999 C. Civ. va fi obligat inculpatul N.I.C. alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 2.000 lei cu titlu de daune materiale.
Se va mentine dispozitia privind obligarea inculpatului N.I.C. alaturi de asiguratorul S.C. A.R.A. S.A. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 9.000 lei cu titlu de daune morale.
Se va inlatura din decizia penala nr. 142/07.04.2010 pronuntata de Tribunalul Constanta in dosarul nr. 1418/212/2008 dispozitia privind obligarea inculpatului N.I.C. catre partea civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 700 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, avand in vedere ca in mod gresit a fost admis apelul partii civile B.E. prin reprezentant legal B.M., conditii in care nu se mai poate retine culpa procesuala a inculpatului in raport de apelul promovat de partea civila, pentru ca in acest fel acesta sa suporte cheltuielile judiciare efectuate in apel de partea civila.
Se vor mentine celelalte dispozitii ale hotararilor penale recurate, in masura in care nu contravin prezentei decizii.
In baza art. 192 alin. 2 C. Pr. Pen. va fi obligat recurentul - parte civila B.E. prin reprezentant legal B.M. la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare avansate de stat, iar in baza art. 192 alin. 3 C. Pr. Pen. celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat vor ramane in sarcina acestuia.