Conflict de munca. Aplicarea sanctiunii disciplinare. Termenul pentru emiterea deciziei de sanctionare
Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa , in termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
Sectia civila - decizia nr.1150/20 decembrie 2004
Prin sentinta civila nr.1203/12.12.2004 pronuntata de Tribunalul Sibiu in dosar nr.8066/2003 s-a admis contestatia formulata de contestatorul B.D. in contradictoriu cu intimata S.N.T.G.N. "ROMGAZ" SA Medias si in consecinta: A fost anulata Decizia nr.431/11.09.2003 emisa de intimata.
A fost obligata intimata la restituirea sumelor retinute in baza deciziei de sanctionare.
Pentru a hotari astfel, prima instanta a retinut cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca decizia de sanctionare a fost emisa de catre angajator cu nesocotirea termenului de 30 zile de la data la care a luat cunostinta despre abaterea disciplinara savarsita , asa incat este anulabila.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs intimata solicitand casarea ei si trimiterea cauzei spre rejudecare intrucat exceptia tardivitatii nu a fost invocata de contestator si nu a fost pusa in discutia partilor.
Recursul a fost respins ca nefondat.
Potrivit art. 268 din Codul muncii , angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare intr-un termen de 30 zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare , dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.
In speta in mod corect prima instanta a retinut incidenta acestui text de lege in raport de probele dosarului , din care rezulta ca procesul-verbal intocmit de Serviciul control audit de gestiune a fost cunoscut de organul competent sa aplice sanctiunea la data de 29.07.2001, iar decizia a fost emisa la data de 11.09.2003 , cu nesocotirea termenului legal de 30 zile.
Prin admiterea contestatiei pe exceptia tardivitatii emiterii actului de sanctionare, instanta a dat eficienta juridica prevederilor art. 137 cod procedura civila, potrivit carora instanta se va pronunta mai intai asupra exceptiilor de procedura precum si a celor de fond, care fac de prisos in tot sau in parte cercetarea fondului .
In acest context s-a apreciat ca nepunerea in discutia partilor a acestei exceptii nu reprezinta de fapt o nesocotire a rolului activ al judecatoriului, principiu consacrat de art. 129-130 cod procedura civila , exceptia tardivitatii fiind o exceptie peremptorie absoluta.
Ca atare, constatand ca solutia primei instante oglindeste o stare de fapt conforma probelor dosarului si o aplicare si interpretare corecta a dispozitiilor legale, nefiind incidente nici un motiv de casare sau modificare a acesteia, din cele enumerate expres de legiuitor in continutul art. 304 pct. 1 -10 cod pr. civila, Curtea in conformitate cu art. 312 cod procedura civila , a respins recursul ca nefondat.