In literatura de specialitate si in jurisprudenta s-a statuat in mod constant ca asupra terenurilor intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, inclusiv curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, dreptul de proprietate s-a dobandit prin efectul legii, urmand ca in temeiul Legii nr. 18/1991 sa se elibereze numai actul de proprietate cu caracter constatator.
De altfel, faptul dobandirii de drept prin efectul legii, rezulta si dintr-o interpretare literala a textului art. 23, care dispune expres ca sunt in proprietate si raman in proprietatea detinatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora.
Din modul de redactare rezulta ca legiuitorul ii considera pe proprietarii casei de locuit si anexelor gospodaresti, amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate, proprietarii deplini ai terenului aferent constructiilor, curtii si gradinii.
Prin cererea inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta sub nr. 8435/212/2006, reclamanta D.N. a chemat in judecata pe paratii D.I. si D.V.A., solicitand instantei stabilirea componentei masei succesorale ramasa de pe urma defunctului D.I., decedat la data de 6.09.2003, a calitatii partilor de succesori ai defunctului si partajarea acestor bunuri in raport de cotele succesorale ale mostenitorilor.
In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003 au ramas mostenitori reclamanta, ca fiica, paratul in calitate de fiu si parata in calitate de sotie supravietuitoare. Masa succesorala este formata din constructie si teren in suprafata totala de 1.200 m.p., pe raza comunei Lumina, judetul Constanta si din teren in suprafata totala de 1 ha. si 5.000 m.p., situat pe raza aceleiasi comune.
Prin incheierea de dezbateri din data de 20.06.2007, conform art. 6736 alin. 1 Cod procedura civila, avand in vedere necesitatea stabilirii exacte a masei succesorale, instanta a apreciat necesara pronuntarea unei incheieri de stabilire a calitatii de mostenitori a partilor, cotele parti ce revin fiecaruia si componenta masei succesorale.
S-a constatat ca dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003, au ramas ca mostenitori legali parata D.I.A., in calitate de sotie supravietuitoare cu o cota de 1/4 din masa succesorala, conform art. 1 din Legea nr. 319/1944, reclamanta si paratul in calitate de fii, descendenti directi din clasa I a mostenitorilor legali, cu diferenta de 3/4 din masa succesorala, adica cate o cota de 3/8 fiecare.
Instanta a constatat prin aceeasi incheiere ca masa succesorala este compusa din imobilul teren in suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., constituit pe teritoriul satului Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994 si din imobilul teren in suprafata de 1.200 m.p. reconstituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995.
Ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, s-a depus la dosarul cauzei dovada faptului ca titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995 a fost rectificat in data de 18.03.2008 de Comisia Judeteana de Fond Funciar Constanta, in sensul ca suprafata de 1.200 m.p. situata in intravilanul comunei Lumina, judetul Constanta, nu a fost primita in proprietate de catre defunctul D.I. prin reconstituirea dreptului de proprietate, ci prin constituirea dreptului de proprietate. Conform adresei Comisiei Locale Lumina pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor, titlul a fost emis eronat ca reconstituire, intrucat a fost cumparat cu chitanta de mana de la R.A., ca bun comun in timpul casatoriei cu D.I.A..
In ceea ce priveste terenul extravilan in suprafata de 1 ha si 5.000 m.p., situat in comuna Lumina, judetul Constanta, instanta a constatat ca si acest teren a fost dobandit de catre defunctul D.I. prin constituirea dreptului de proprietate potrivit Legii nr. 18/1991, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018 din 29.07.1994. Constituirea acestui drept pe numele defunctului a avut loc in timpul casatoriei cu parata D.I.A., ca bun comun.
In consecinta, in ceea ce priveste masa partajabila, instanta a constatat ca imobilele au fost dobandite in timpul casatoriei dintre defunct si parata, fiind aplicabile in cauza dispozitiile art. 30 alin. 3 din Codul familiei, care instituie prezumtia comunitatii de bunuri. Cum nici parata sotie supravietuitoare nu a solicitat si dovedit cote inegale de contributie ale sotilor la dobandirea acestor bunuri si nici descendentii defunctului nu au invocat institutia juridica a cotei majoritare la dobandirea bunurilor comune, instanta a constatat aplicabila in cauza prezumtia legala a comunitatii de bunuri.
Prin urmare, sub aspectul masei partajabile, s-a constatat ca numai cota de 1/2 din imobile reprezinta bunurile succesorale ce fac obiectul dezbaterii succesorale, cealalta cota de 1/2 din imobile reprezentand bun propriu al paratei sotie supravietuitoare, asupra careia aceasta din urma are un drept de proprietate exclusiva.
Conform art. 6737 teza finala din Codul de procedura civila, instanta poate, cu consimtamantul partilor, sa scoata un bun care a fost cuprins din eroare in masa de impartit prin incheierea de admitere in principiu. Avand in vedere ca atat reclamanta cat si paratii au invederat instantei si au pus concluzii in dezbateri asupra faptului ca masa partajabila este compusa doar din cota de 1/2 din imobile, prima instanta a scos din masa de impartit cealalta cota de 1/2 din masa, ce reprezinta bun propriu al paratei D.I.A..
Prin raportul de expertiza ing. B.E. au fost identificate si evaluate imobilele, cu propuneri de lotizare in natura.
Prin sentinta civila nr. 11994/28.05.2009 Judecatoria Constanta a admis actiunea formulata de reclamanta D.N. in contradictoriu cu paratii D.I.A. si D.V.A., a constatat ca masa succesorala ramasa dupa defunctul D.I., decedat la 6.09.2003, este compusa din cota de 1/2 din imobilul teren in suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., constituit pe teritoriul satului Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994 si din cota de 1/2 din imobilul teren in suprafata de 1.200 m.p., constituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995. S-a constatat calitatea de mostenitori legali pentru reclamanta in calitate de fiica - cu o cota de 3/8 din masa, pentru parata D.I.A. in calitate de sotie supravietuitoare - cu o cota de 1/4 si pentru paratul D.V.A. in calitate de fiu - cu o cota de 3/8 din masa succesorala.
Prin aceeasi sentinta, s-a dispus iesirea partilor din indiviziune: a fost atribuit paratei D.I.A. imobilul teren in suprafata de 1.200 m.p., constituit pe teritoriul comunei Lumina, judetul Constanta, prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995, in valoare de 136.020 lei si a fost obligata parata D.I.A. la plata sultei de cate 25.503,75 lei catre reclamanta si parat; a fost atribuit lotul A in suprafata de 375 m.p. din parcela 7515 situata in strada M. catre parat si lotul B in suprafata de 250 m.p. catre parata, in indiviziune, iar lotul C in suprafata de 375 m.p. din aceeasi parcela catre reclamanta, conform raportului de expertiza ing. Bruma Eugen.
De asemenea, a fost atribuit lotul A in suprafata de 0,525 ha din parcela 316/1/4 situata in extravilanul comunei Lumina, judetul Constanta, catre parat si lotul B in suprafata de 0,350 ha din aceeasi parcela catre parata, in indiviziune, iar lotul C in suprafata de 0,525 ha catre reclamanta.
Impotriva acestei sentinte, in termen legal, a declarat apel reclamanta, care a sustinut ca in mod gresit prima instanta a revenit asupra incheierii de admitere in principiu prin care s-a stabilit ca in masa de partaj intra cota de 1/1 din cele doua terenuri. Ulterior, retinand aplicarea prevederilor art. 6737 Cod procedura civila, instanta a eliminat din masa cota de 1/2, considerand ca aceasta se cuvine paratei in calitate de sotie supravietuitoare cu titlu de bun propriu, retinand in acest sens consimtamantul partilor la stabilirea componentei masei succesorale. In realitate, nu a existat acordul partilor in acest sens.
Un alt motiv de apel a vizat motivarea contradictorie a sentintei si existenta contradictorialitatii intre considerente si dispozitiv.
Desi s-a sustinut in considerentele hotararii ca modificarea masei partajabile a intervenit ca urmare a noului probatoriu administrat in cauza cu privire la terenul intravilan - titlul de proprietate nr. 52314/1260/24.01.1995 - rectificat la data de 18.03.2008 - din care rezulta ca dreptul de proprietate asupra terenului intravilan a fost constituit si nu reconstituit pe numele defunctului, prima instanta a modificat incheierea de admitere in principiu si in referire la terenul agricol extravilan, dispunand includerea in masa partajabila numai a cotei de 1/2.
Prin decizia civila nr. 279/7.06.2010 Tribunalul Constanta a admis apelul reclamantei D.N. si a schimbat in parte incheierea de admitere in principiu pronuntata la 20.06.2007, in sensul constatarii ca din masa succesorala face parte cota de 1/2 din imobilul-teren in suprafata de 1.200 m.p., situat in comuna Lumina, judetul Constanta, constituit prin titlul de proprietate nr. 52314/1260/1995, rectificat in anul 2008 de Comisia Judeteana de Fond Funciar Constanta. Au fost mentinute celelalte dispozitii ale incheierii.
S-a schimbat in parte sentinta civila nr. 11994/28.05.2009, in sensul constatarii ca din masa succesorala face parte imobilul-teren in suprafata de 1 ha si 5.000 m.p. situat in satul Lumina, comuna Lumina, judetul Constanta, constituit prin titlul de proprietate nr. 52312/1018/29.07.1994.
Au fost mentinute celelalte dispozitii ale sentintei.
Pentru a pronunta aceasta solutie, instanta de apel a retinut, in esenta, ca desi partile nu si-au dat consimtamantul in sensul modificarii incheierii de admitere in principiu pronuntata la 20.06.2007, prin scoaterea cotei de 1/2 din terenul intravilan in suprafata de 1.200 m.p. din masa succesorala, aceasta modificare se impunea in raport de rectificarea titlului de proprietate nr. 52134/1260/1995 intervenita la data de 18.03.2008, (ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu) si care constata o alta situatie juridica a terenului intravilan, respectiv faptul ca acesta a fost "constituit", iar nu "reconstituit" in temeiul Legii nr. 18/1991.
S-a retinut ca rectificarea titlului de proprietate ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu nu poate fi imputata partilor, iar instanta nu poate ignora schimbarea situatiei juridice a terenului, avuta in vedere la momentul pronuntarii incheierii de admitere in principiu si incalcand principiul legalitatii sa pronunte o hotarare reformabila.
In ceea ce priveste revenirea prin sentinta asupra cotei de 1/1 din dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p., stabilita prin incheierea de admitere in principiu, s-a retinut ca solutia este gresita, fiind pronuntata cu incalcarea dispozitiilor art. 6738 Cod procedura civila coroborate cu dispozitiile art. 268 Cod procedura civila, in conditiile in care situatia juridica a acestui teren nu s-a schimbat, dreptul de proprietate, fiind constituit conform art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 in considerarea calitatii defunctului de membru cooperator.
Impotriva acestei decizii, in termen legal, a declarat recurs reclamanta D.N., care a criticat-o pentru nelegalitate, conform dispozitiilor art. 304 pct. 6 si 9 Cod procedura civila, sub urmatoarele aspecte:
1. Hotararea instantei de apel a fost pronuntata cu incalcarea principiului disponibilitatii partii in procesul civil si a obligatiei instantei de judecata de a se pronunta doar asupra cererilor deduse judecatii.
Desi apelanta reclamanta D.N. nu a inteles sa atace odata cu fondul, incheierea de admitere in principiu pronuntata la 20.06.2007, instanta de apel a inteles sa cenzureze si aceasta hotarare, depasind limitele investirii in apel.
2. Instanta de apel a interpretat si a aplicat gresit dispozitiile legale cu privire la posibilitatea ca instanta de judecata sa poata modifica incheierea de admitere in principiu, conform art. 6736 si art. 6737 Cod procedura civila.
In conditiile aparitiei unor elemente de noutate, cu privire la regimul juridic al bunurilor succesorale, instanta de judecata ar fi trebuit sa pronunte o noua incheiere de admitere in principiu sau partea interesata ar fi putut exercita calea de atac corespunzatoare, care viza si incheierea de admitere in principiu, fapt nepetrecut in speta de fata.
3. Instanta de apel a facut o aplicare gresita a dispozitiilor Legii nr. 18/1991 cu ocazia calificarii terenului intravilan in suprafata de 1.200 m.p., ca fiind bun comun al sotilor D.I.A. si D.I..
Dobandirea prin constituire a dreptului de proprietate nu conduce automat la concluzia caracterului bunului de a fi comun, in conditiile in care atribuirea in proprietate in temeiul Legii nr. 18/1991 s-a facut cu caracter intuitu personae, in considerarea calitatii persoanei.
In speta, atribuirea bunului pe numele defunctului D.I. s-a realizat in considerarea calitatii sale de persoana care a lucrat in C.A.P., calitate pe care parata D.I.A. nu a detinut-o, nejustificand in nicio modalitate accesul sau la beneficiul Legii nr. 18/1991.
In recurs, conform art. 305 Cod procedura civila s-a procedat la completarea materialului probator cu inscrisuri ce atestau calitatea defunctului D.I. de membru C.A.P.
Analizand legalitatea hotararii recurate in raport de criticile reclamantei, curtea constata urmatoarele:
1. Critica reclamantei ce vizeaza incalcarea de catre instanta de apel a principiului disponibilitatii partii in procesul civil si limitele efectului devolutiv al apelului se retine a fi fondata pentru urmatoarele considerente:
Apelul este o cale de atac ce duce la rejudecarea pricinii in fond. Problemele de fapt si de drept dezbatute in fata primei instante sunt repuse in discutia instantei de apel, care va statua atat in fapt cat si in drept. Efectul devolutiv al apelului consta in posibilitatea pe care o au partile de a supune judecatii in apel, litigiul dintre ele, in ansamblul sau, cu toate problemele de fapt si de drept ce au fost ridicate in prima instanta.
Efectul devolutiv nu vizeaza, cu necesitate, toate problemele de fapt si de drept care s-au pus inaintea primei instante, ci numai acelea care sunt criticate expres sau implicit de catre apelant. Asadar, efectul devolutiv poate fi limitat prin vointa apelantului, care poate relua pretentiile sale din prima instanta in totalitate sau numai partial.
Conform dispozitiilor art. 6738 Cod procedura civila, incheierea de admitere in principiu reglementata de art. 6736 Cod procedura civila poate fi atacata cu apel, sau, dupa caz, cu recurs odata cu fondul, fiind supusa acelorasi cai de atac ca si hotararea data asupra fondului.
In speta se retine ca apelanta reclamanta a inteles sa critice in apel numai hotararea pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 28 mai 2009, iar nu si incheierea de admitere in principiu.
Instanta de apel cu depasirea limitelor investirii, respectiv a dispozitiilor art. 129 ultim alineat Cod procedura civila, a cenzurat pe langa sentinta si incheierea pronuntata la data de 20.06.2007.
2. De altfel, aceasta modificare a incheierii de admitere in principiu, in scopul asigurarii unei concordante intre aceasta hotarare si sentinta nu era necesara. Incheierea de admitere in principiu pronuntata la 20.06.2007, prin statuarile ei in fapt si in drept, corespundea situatiei de fapt si de drept rezultata din inscrisurile depuse la dosar la acel moment si ea lega instanta de judecata numai in masura in care pana la solutionarea finala a partajului judiciar, aceasta situatie ramanea neschimbata. Cum in speta, ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 a fost rectificat la data de 18.03.2008, iar situatia juridica a terenului in suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit si gospodariei taranesti s-a schimbat, in mod corect prima instanta acordand prioritate principiilor legalitatii si adevarului conform art. 129 alin. (5) Cod procedura civila a dispus partajarea masei succesorale, cu respectarea dreptului propriu al paratei D.I.A., sotia supravietuitoare a defunctului D.I..
Sustinerea recurentei in sensul ca instanta de fond, in conditiile aparitiei unor elemente de noutate cu privire la regimul juridic al bunurilor succesorale, aparute ulterior pronuntarii incheierii de admitere in principiu, avea obligatia de a pronunta o noua incheiere in care sa valorifice noile inscrisuri (ce stabileau un alt regim juridic pentru terenul intravilan in suprafata de 1.200 m.p.) nu poate fi retinuta in raport de situatia de fapt, stadiul procesului la momentul depunerii titlului de proprietate rectificat cat si faptul ca proba cu expertiza efectuata in cauza nu implica modificari in raport de noul inscris.
Astfel, se retine ca titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 rectificat la data de 18.03.2008 a fost depus la dosar impreuna cu documentatia ce a stat la baza rectificarii acestuia la ultimul termen de judecata, respectiv la data de 31.05.2009, cand partile, dupa administrarea tuturor probatoriilor incuviintate, s-au declarat in stare de judecata.
Pronuntarea la data de 31.05.2010 a unei alte incheieri de admitere in principiu, in raport de aceste inscrisuri noi si amanarea judecatii fondului cererii de partaj ar fi impus un formalism excesiv, cat timp, pe de o parte, nu mai erau necesare masuratori si constatari ale unui expert cu privire la terenul intravilan in suprafata de 1.200 m.p., in conditiile art. 6736 Cod procedura civila, iar pe de alta parte, noua incheiere nu putea fi atacata separat cu apel, ci numai odata cu hotararea de fond, conform art. 6738 Cod procedura civila, partile nefiind private astfel de dreptul de a supune controlului judiciar constatarile instantei in raport de inscrisurile noi depuse la dosar la ultimul termen de judecata.
Prin urmare, la termenul din 31.05.2009 instanta de fond in mod corect a pus in discutia partilor inscrisurile noi depuse la dosar, iar acestea au avut posibilitatea sa isi exprime opinia cu privire la consecintele produse de acest inscris asupra regimului juridic al bunurilor ce se solicitau a fi incluse in masa succesorala.
Solutia preconizata de recurenta reclamanta - pronuntarea unei hotarari finale in acord cu incheierea de admitere in principiu, dar in totala contradictie cu inscrisurile depuse la dosar la termenul de judecata din 31.05.2009 si care vizau calitatea de bun comun a terenului in suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit era contrara principiului legalitatii, cat si principiului adevarului.
Astfel, art. 129 alin. (5) Cod procedura civila prevede ca "Judecatorii au indatorirea sa staruie, prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greseala privind aflarea adevarului in cauza, pe baza stabilirii faptelor si prin aplicarea corecta a legii, in scopul pronuntarii unei hotarari temeinice si legale_".
Ori, a astepta pronuntarea unei hotarari finale contrara probelor administrate in cauza, pentru a obtine ulterior o casare a unei atare hotarari, reprezinta o solutie excesiv formala, situatie in care se retine ca in mod judicios, constatand ca au intervenit elemente de noutate, dupa pronuntarea incheierii de admitere in principiu, instanta de fond, dupa punerea in discutia contradictorie a partilor a acestor elemente noi, a pronuntat o hotarare de partaj, in baza intregului material probator administrat in cauza.
3. Se retine a fi vadit nefondata critica recurentei prin care se contesta caracterul de bun comun al terenului intravilan in suprafata de 1.200 m.p., reprezentand terenul aferent casei de locuit, cat si asertiunea recurentei conform careia sotia supravietuitoare D.I.A. nu justifica in nicio modalitate accesul la beneficiul Legii nr. 18/1991.
Conform prevederilor art.23 alin. (1) din Legea nr. 18/1991, "sunt si raman in proprietatea privata a cooperatorilor sau, dupa caz, a mostenitorilor acestora, indiferent de ocupatia sau domiciliul lor, terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 privind unele masuri pentru stimularea taranimii".
Articolul 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990 prevedea ca "Terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora, in zonele cooperativizate, constituie proprietatea particulara a detinatorilor; acestea pot fi instrainate si lasate mostenire".
Suprafetele care reprezinta terenul aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, curtea si gradina din jurul constructiilor sunt, potrivit art. 23 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicata, ramas nemodificat prin Legea nr. 247/2005, cele evidentiate in actele de proprietate, in cartea funciara, in registrul agricol, respectiv, conform alin. 2 al aceluiasi text (introdus prin Legea nr. 247/2005), suprafetele convenite de parti la data instrainarii, dovedite prin orice mijloc de proba, in ipoteza in care constructiile au fost instrainate.
In speta se retine ca parata D.I.A. si sotul sau, autorul partilor - D.I., au cumparat casa de locuit situata in localitatea Limanu, judetul Constanta, in baza inscrisului sub semnatura privata incheiat cu vanzatorul R.T., mostenitorul defunctului R.A. in anul 1985.
Dobandirea casei de locuit in timpul casatoriei autorului sau cu parata D.I.A. nu este contestata de recurenta, aceasta confirmand calitatea locuintei de bun comun in interogatoriul luat la propunerea paratei (intrebarea nr. 2, dosar fond).
De la momentul cumpararii locuintei, terenul aferent casei si anexelor gospodaresti in suprafata de 1.200 m.p. a trecut in folosinta detinatorilor locuintei, defunctul D.I. si sotia sa D.I.A. fiind inregistrati in registrul agricol cu aceasta suprafata de teren.
La data aparitiei Legii nr. 18/1991, D.I. a solicitat constituirea dreptului de proprietate asupra acestui teren, aferent casei de locuit, mentionand expres in cerere faptul ca locuinta a fost dobandita "cu chitanta de mana de la R.A.". Se retine ca in cererea de constituire a dreptului de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit autorul D.I. nu s-a prevalat niciun moment de calitatea sa de lucrator la C.A.P., conform dispozitiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991.
Desi initial s-a mentionat in titlul de proprietate nr. 52134/1260/1995 ca terenul in suprafata de 1.200 m.p. aferent casei de locuit s-a atribuit defunctului D.I., prin reconstituire, in urma rectificarii acestuia la data de 18.03.2008 s-a mentionat faptul ca dreptul de proprietate asupra terenului in suprafata de 1.200 m.p. a fost dobandit prin constituire in temeiul art. 23 din Legea nr. 18/1991, ca teren aferent casei de locuit.
Textul art. 23 se refera in general la detinatorii terenului aferent casei de locuit si anexelor gospodaresti, a curtii si gradinii, din zonele cooperativizate, indiferent daca acestia au avut sau nu calitatea de membri cooperatori.
In acest sens sunt si dispozitiile art. 23 alin. (4) din Legea nr. 18/1991, republicata, modificata prin Legea nr. 247/2005, conform carora "dispozitiile alin. (1) se aplica si persoanelor din zonele cooperativizate care nu au avut calitatea de cooperator".
Prin formularea cuprinsa in alin. (1) din art. 23 s-a avut in vedere zona in care locuiesc detinatorii unor asemenea terenuri (cea cooperativizata) si nu calitatea persoanelor (de cooperator sau necooperator).
De altfel, in literatura de specialitate si in jurisprudenta s-a statuat in mod constant ca asupra terenurilor intravilane din zonele cooperativizate, aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, inclusiv curtea si gradina din jurul acestora, determinate potrivit art. 8 din Decretul-Lege nr. 42/1990, dreptul de proprietate s-a dobandit prin efectul legii, urmand ca in temeiul Legii nr. 18/1991 sa se elibereze numai actul de proprietate cu caracter constatator.
De altfel, faptul dobandirii de drept prin efectul legii, rezulta si dintr-o interpretare literala a textului art. 23, care dispune expres ca sunt in proprietate si raman in proprietatea detinatorilor terenurile aferente casei de locuit si anexelor gospodaresti, precum si curtea si gradina din jurul acestora.
Din modul de redactare rezulta ca legiuitorul ii considera pe proprietarii casei de locuit si anexelor gospodaresti amplasate pe terenurile intravilane din zonele cooperativizate, proprietarii deplini ai terenului aferent constructiilor, curtii si gradinii.
Prin urmare, cum la momentul intrarii in vigoare a Decretului-Lege nr. 42/1990 si ulterior a Legii nr. 18/1991, proprietarii casei de locuit situata in localitatea Limanu, judetul Constanta, erau sotii D.I. - autorul partilor si D.I.A., acestia au dobandit si dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei si gospodariei, in suprafata de 1.200 m.p., situatie in raport de care, in mod judicios instanta de apel a retinut ca acest teren constituie bunul comun al sotilor D., in masa succesorala fiind inclusa in mod corect numai cota de 1/2 din acest teren.
In raport de considerentele mai sus expuse, se retine a fi nefondata sustinerea recurentei ca atribuirea terenului in suprafata de 1.200 m.p. aferenta casei de locuit si anexelor gospodaresti s-a realizat conform Legii nr. 18/1991 exclusiv in beneficiul autorului sau, in considerarea calitatii acestuia de membru cooperator; dispozitiile art. 19 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 invocate de recurenta nu sunt incidente in cazul terenurilor aferente gospodariilor din mediul rural, ci vizeaza numai terenurile agricole extravilane - cum este cazul terenului in suprafata de 1 ha. si 5.000 m.p. inclus in cota de 1/1 in masa succesorala a defunctului D.I.
Pentru considerentele expuse, in baza art. 312 Cod procedura civila, se va admite recursul reclamantei si se va modifica in parte decizia recurata, in sensul inlaturarii dispozitiilor instantei de apel referitoare la schimbarea in parte a incheierii de sedinta pronuntata de Judecatoria Constanta la data de 20.06.2007.
Vor fi mentinute celelalte dispozitii ale deciziei recurate.
Se va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecata ca nefondata, retinandu-se ca la dosar nu s-a depus de catre recurenti dovada onorariului de avocat, iar in ceea ce priveste taxa de timbru de 750 lei, curtea retine ca aceasta este aferenta motivelor de recurs ce vizau includerea terenului intravilan in masa partajabila in cota de 1/1, critici ce au fost respinse ca nefondate in recurs.