SESIZAREA CURTII DE CONTURI PRIVIND APROBAREA SI EFECTUAREA UNOR PLATI NELEGALE DIN BUGETUL LOCAL. EXECUTAREA UNOR CLAUZE PREVAZUTE IN CONTRACTUL COLECTIV DE MUNCA, PRIVIND PLATA CATRE SALARIATI A UNOR SUME PENTRU CARE NU EXISTA TEMEI LEGAL.
Decizia civila nr. 355 din 9 aprilie 2009
Prin incheierea nr. 28/07 noiembrie 2007 a Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi a Judetului Bacau, s-a dispus sesizarea Tribunalului Bacau - Sectia Comerciala si de Contencios Administrativ pentru obligarea in solidar a paratilor A. V. si C . G . la recuperarea prejudiciului in cuantum de 271.820 lei, cauzat bugetului Unitatii Administrativ Teritoriale a Municipiului Moinesti, la care se adauga despagubiri civile in suma de 29.920 lei.
Sesizarea a fost inregistrata pe rolul Tribunalului Bacau sub nr. 6253/110/2007.
In motivarea incheierii de sesizare a instantei s-a aratat ca in perioada 2004 - 2006, cu doi parati - A.V., in calitate de primar si ordonator de credite si C.G., in calitate de director economic, au aprobat efectuarea unor plati, din bugetul local, in cuantum de 271.820 lei, in vederea procurarii de diverse articole de imbracaminte si incaltaminte pentru salariati.
Desi aceste cheltuieli au fost aprobate in temeiul prevederilor art. 30 (4 si 11) din Contract/Acordul Colectiv de Munca nr. 15403/01 octombrie 2004, incheiat intre Primaria municipiului Moinesti si salariatii aparatului propriu al Primariei, reprezentanti de Sindicatul "P", Curtea de Conturi considera ca efectuarea acestor cheltuieli nu intruneste conditiile de legalitate, pentru urmatoarele motive :
1. - Se incalca principiile, cadrul general si procedurile privind formarea, administrarea, angajarea si utilizarea fondurilor publice, astfel cum sunt reglementate de O.U.G. nr. 45/2003;
2. - "Tinuta decenta", la care fac referire Contractul si Acordul Colectiv de Munca nu se incadreaza in prevederile titlului V din Codul Muncii, referitor la sanatatea si securitatea in munca si nici in prevederile art. 5 lit. (i) si (j) din legea 319/2006, care definesc echipamentul de lucru si echipamentul individual de protectie;
3. - Cheltuielile aprobate nu se justifica in raport de dispozitiile art. 61 din Legea 188/1999 (care prevad ca acordurile incheiate cu functionarii publici cuprind numai masuri referitoare la constituirea si folosirea fondurilor destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca si la sanatatea si securitatea in munca), iar potrivit art. 12 din Legea 130/1006 privind contractul colectiv de munca "... nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".
4. - In Regulamentul de organizare si functionare aprobat de consiliul local (H.C.L. nr. 16/30 martie 2006) nu se regasesc precizari cu privire la obligatia angajatorului de a asigura salariatilor, din bugetul local, doua tinute pe an si nu se defineste expresia "tinuta decenta".
In considerarea acestor aspecte si in temeiul art. 31 al. 2 din Legea 94/1992 republicata si modificata, Curtea de Conturi - Camera de Conturi Bacau a solicitat antrenarea, in solidar, a raspunderii celor doi parati pentru sumele de 271.820 lei - prejudiciu si 29.920 lei - despagubiri civile aferente.
In dovedirea aspectelor sus-mentionate s-au depus la dosar inscrisuri.
Prin sentinta civila nr. 214/03 aprilie 2008, pronuntata de Tribunalul Bacau in dosarul nr. 6253/110/2007, sesizarea Curtii de Conturi a fost respinsa ca nefondata, pentru urmatoarele considerente :
Potrivit art. 243 din Legea 53/1993 si art. 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, iar neindeplinirea obligatiilor asumate prin contractul colectiv de munca atrage raspunderea partilor care se fac vinovate de aceasta.
In acelasi sens au fost retinute si dispozitiile art. 41 alin. (5) din Constitutie.
Retinand ca legea stabileste ca nu pot fi negociate clauze referitoare la drepturi ale caror acordare si cuantum sunt stabilite prin lege, tribunalul a constatat ca, in baza autonomiei locale, tinand seama de dispozitiile Legii 215/2001 si de legislatia finantelor publice locale, consiliile locale includ si aproba in bugetele locale fonduri destinate imbunatatirii conditiilor la locul de munca, in temeiul art. 1 raportat la art. 6 al. (1), art. 39 alin. (1) lit. (j) si art. 40 din Codul Muncii, art. 37 din Legea 188/1999 republicata, art. 41 si 44 din O.G. nr. 2/2006, art. 17 din O.G. 3/2006 si art. 41 din O.G. nr. 6/2007.
Totodata, tribunalul a apreciat ca drepturile ce au facut obiectul Raportului de control intocmit de Curtea de Conturi nu sunt stabilite prin dispozitii legale, astfel ca puteau fi negociate prin contractul colectiv de munca.
S-a mai retinut ca sumele necesare pentru plata acestor drepturi au fost evidentiate in bugetul local la capitolul "Bunuri si servicii", fiind aprobate prin hotarari ale consiliului local, cu respectarea dispozitiilor legale.
Constatand ca drepturile in discutie au fost stabilite prin Contractul/Acordul Contractului de Munca, ale carui clauze au fost supuse controlului de legalitate de catre M.M.S.S.F., devenind obligatorii, tribunalul a concluzionat in sensul ca salariatii institutiei au beneficiat legal de sumele acordate.
Impotriva acestei sentinte a declarat recurs reclamanta - Curtea de Conturi a Romaniei, pentru Camera de Conturi a Judetului Bacau, care a criticat solutia instantei de fond pentru nelegalitate, in raport de dispozitiile art. 384 pct. (9) Cod procedura civila.
In dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta a reluat argumentele din sesizarea adresata tribunalului, sustinand ca se impunea antrenarea raspunderii civile a celor doi parati pentru suma de 271.820 lei, reprezentand uniforme si echipament pentru salariati.
Aceste cheltuieli sunt nelegale, in opinia recurentei, incalcand dispozitiile Legii 273/2006 privind finantele publice locale, dispozitiile art. 236 al. 49 din Codul Muncii, precum si dispozitiile art. 61 din Legea 188/1999.
Intimatii - parati au formulat intampinare, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, intrucat cheltuielile din bugetul local, in suma de 271.820 lei au fost aprobate ca urmare a obligatiilor asumate prin contractul/acordul colectiv de munca si nu reprezinta drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social, fiind incadrate in bugetele anuale la capitolul "Bunuri si servicii".
Analizand sentinta recurata, sub aspectul criticilor formulate, in raport de dispozitiile art. 304 pct. 9 si 3041 Cod procedura civila, curtea a constat intemeiat recursul, pentru considerentele ce urmeaza a fi expuse.
Un prim argument retinut de instanta de fond pentru respingerea sesizarii Curtii de Conturi se refera la faptul ca paratii erau obligati sa puna in executare clauzele contractului/acordului colectiv de munca, iar clauzele privind dreptul salariatilor la asigurarea unei tinute decente - nu sunt prevazute in legislatie, astfel ca puteau face obiectul negocierii partilor la incheierea contractului/acordului colectiv.
Curtea retine ca potrivit art. 12 al. (1) din legea 130/1196 privind contractul colectiv de munca, "contracte colective de munca se pot incheia si pentru salariatii unitatilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a caror acordare si cuantum sunt stabilite prin dispozitii legale".
Pentru a putea stabili in masura sunt aplicabile aceste dispozitii legale, este necesar sa se stabileasca in primul rand natura drepturilor de care au beneficiat angajatii Primariei Moinesti.
Sub acest aspect, Curtea constata ca prin Contractul/Acordul Colectiv de Munca nr. 15403/01 octombrie 2004 (fila 193 - 211) s-a prevazut - la art. 30 pct. (11) obligatia institutiei (Primaria Municipiului Moinesti) de a aloca fonduri pentru achizitionarea, de catre salariati, a doua tinute pe an (de vara si de iarna), pentru a le asigura acestora o tinuta decenta.
Obligatia este stabilita la capitolul "Masuri de protectie sociala" si a fost mentinuta si in contractele incheiate in anii 2005 - 2006.
Intimatii - parati au sustinut ca sumele acordate salariatilor pentru tinuta decenta (reprezentand contravaloarea a doua salarii de baza/indemnizatii) nu reprezinta drepturi salariale, ci drepturi cu caracter social.
Curtea retine ca art. 55 al. (1) Cod fiscal defineste veniturile din salarii ca fiind "toate veniturile in bani si/sau in natura obtinute de o persoana fizica ce desfasoara o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevazut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea veniturilor ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizatiile pentru incapacitatea temporara de munca".
Art. 55 al. (3) Cod fiscal si art. 69 din H.G. nr. 44/2004 prevad ca avantajele in bani si in natura sunt venituri care se asimileaza salariilor si enumera, cu titlu exemplificativ, la categoria "avantaje" - cheltuieli pentru hrana, imbracaminte, precum si alte bunuri si servicii oferite gratuit.
Fata de aceste dispozitii legale, drepturile banesti acordate angajatilor pentru asigurarea tinutei decente apar ca fiind drepturi de natura salariala, astfel ca, in raport de prevederile art. 12 din Legea 130/1996 aceste drepturi nu puteau fi negociate prin contractul/acordul colectiv de munca.
Pe de alta parte, chiar daca potrivit art. 243 din Legea 53/2003 si art. 30 din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru parti, in speta, intimatii - parati aveau obligatia ca, anterior aprobarii si ordonarii platii, sa verifice respectarea regulilor bugetare cuprinse in art. 14 din O.U.G. nr. 45/2003, privind finantele publice locale.
Potrivit art. 14 alin. (3) din ordonanta, "nici o cheltuiala nu poate fi inscrisa in buget si nu poate fi angajata si efectuata, daca nu exista baza legala pentru respectiva cheltuiala.
Ori sumele acordate angajatilor Primariei Moinesti pentru asigurarea tinutei decente nu are o baza legala.
Aceste sume nu se incadreaza in prevederile titlului V din Codul Muncii referitoare la sanatatea si securitatea in munca, nici in prevederile art. 5 lit. (i) si (j) din Legea 319/2006, a sanatatii si securitatii in munca, unde sunt definite notiunile de echipament de lucru si echipament individual de protectie.
Nu se pot retine ca temei legal pentru acordarea drepturilor in discutie nici dispozitiile art. 61 al. (1) din Legea 188/1999, care se refera la "sanatatea si securitatea in munca" si la "imbunatatirea conditiilor de munca".
Sfera masurilor ce vizeaza imbunatatirea conditiilor de munca, sanatatea si securitatea in munca includ acele masuri cu caracter general ce au scopul de a imbunatati conditiile de munca, securitatea muncii si starea de sanatate a angajatilor (cum ar fi, spre exemplu, birouri luminoase, aerisite, cu un confort termic si sonor, reducerea programului de lucru - in anumite cazuri).
Ori acordarea unor sume de bani pentru tinuta decenta nu se incadreaza in sfera masurilor sus-mentionate.
Pe de alta parte se retine ca, intr-adevar, obligatia Primariei Moinesti de a aloca fonduri pentru tinuta decenta a salariatilor este prevazuta in contractele/acordurile colective de munca, contracte ce au fost vizate de catre Directia de Munca si Solidaritate Sociala Bacau.
Potrivit art. 24 si 25, raportat la art. 8 din Legea 130/1996, directiile judetene de munca inregistreaza contractele colective de munca, verificand clauzele acestora doar sub aspectul necesitatii de a fi respectate limitele si conditiile stabilite de Legea 130/1996 si cu privire la interdictia de a se insera clauze care sa stabileasca drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective incheiate la un nivel superior.
Celelalte aspecte, privind legalitatea clauzelor trebuiesc examinate de semnatarii contractului de munca si in mod deosebit de titularul obligatiei asumate prin contract (in speta - angajatorul, respectiv Primaria Moinesti).
Prin semnarea contractului de munca Primarul municipiului Moinesti si-a asumat obligatia de plata a unor drepturi pentru care nu exista temei legal (art. 30 pct. 11 din Contractul Colectiv de Munca).
Concluzionand in sensul ca nu exista temei legal pentru cheltuielile angajatilor pentru tinuta decenta, curtea constata ca argumentele legate de incadrarea cheltuielilor la capitolul "Bunuri si servicii" si de aprobarea lor prin H.C.L. - raman fara relevanta.
Fata de considerentele expuse, curtea constata ca cei doi parati – A . V., in calitate de primar si ordonator de credite si C. G., in calitate de director economic, au dispus efectuarea pe plati din bugetul Municipiului Moinesti, in suma de 271.820 lei, plati pentru care nu exista un temei legal, fiind incalcate astfel dispozitiile art. 14 al. (2) si (3) din O.U.G. nr. 45/2003 si art. 14 din Legea 273/2006.
Ca urmare, sunt intrunite conditiile prevazute de art. 998 Cod civil, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a paratilor, atat sub aspectul faptei, prejudiciului si al vinovatiei, cat si al legaturii de cauzalitate dintre fapta paratilor (care au dispus o plata nelegala) si prejudiciul cauzat bugetului local.
Cuantumul prejudiciului efectiv, de 271.820 lei, nu a fost contestat de intimatii - parati, fiind recunoscut implicit prin emiterea Dispozitiei nr. 2560/11 octombrie 2007.
Potrivit dispozitiilor art. 1084 Cod civil, daunele - interese cuprind atat prejudiciul efectiv, cat si beneficiul nerealizat, cuantificat in sesizarea Curtii de Conturi la suma de 29.920 lei, suma asupra carora intimatii - parati nu au facut discutii.
Fata de considerentele expuse, in raport de dispozitiile art. 312 al. 1 si 304 pct. (9) Cod procedura civila, curtea a admis recursul si a modificat in tot sentinta recurata, in sensul ca a admis sesizarea Curtii de Conturi a Romaniei - Camera de Conturi Bacau si in consecinta, a obligat pe cei doi parati - in solidar - sa plateasca Unitatii Administrativ - Teritoriale - Municipiul Moinesti - suma de 271.820 lei, reprezentand prejudiciul efectiv si suma de 29.920 lei, reprezentand beneficiu nerealizat.