Drepturi salariale. Interzicerea platii in natura in lipsa unei clauze exprese in contractul colectiv de munca sau in contractul individual de munca. Inoperarea compensarii legale.
Codul Muncii: art.161 alin.(1)si (3); art.163; art.164 Cod Civil: art.1144
Din continutul art.161 Codul Muncii, reiese regula impusa de legiuitor de plata a salariului in bani si doar cu titlu de exceptie plata in natura a unei parti din salariu numai daca aceasta este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual si cu conditia ca suma in bani sa nu sa fie inferioara salariului minim brut pe tara.
Sectia pentru conflicte de munca si asigurari sociale - Decizia civila nr. 155/01 februarie 2010.
Prin actiunea in conflict de drepturi inregistrata la Tribunalul Alba sub dosar nr. 1895/107/2009, reclamantul D.I. a chemat-o in judecata pe parata S.C.L.P solicitand: obligarea paratei la plata drepturilor salariale incepand cu luna decembrie 2008 pana la data de 06.04.2009 cu dobanda legala, calculata de la data scadentei pana la plata efectiva; cu cheltuieli de judecata si daune morale in cuantum de 400 lei.
In motivarea actiunii sale reclamantul arata ca a fost angajatul paratei si nu a mai primit drepturile salariale incepand cu luna decembrie 2008.
Prin sentinta civila nr. 1029/17.06.2009 pronuntata de Tribunalul Alba sub dosar nr. 1895/107/2009 s-a admis actiunea in conflict de drepturi formulata de reclamantul D.I. in contradictoriu cu parata S.C. L.P. SRL.
Pentru a hotari, astfel, tribunalul, a retinut, in esenta, cu referire la probele dosarului si dispozitiile legale incidente, ca parata nu a facut dovada plati drepturilor salariale cuvenite reclamantului, iar faptul ca a predat acestuia o serie de produse alimentare nu reprezinta o dovada a achitarii salariului, intrucat plata in natura se poate face numai daca aceasta modalitate de plata este prevazuta expres in contractul individual de munca sau in contractul colectiv de munca. S-a respins cererea reclamantului de acordare a daunelor morale ca nedovedita.
Impotriva acestei sentinte, a declarat, recurs, in termenul legal prev. de art.80 din Legea nr. 168/1999, parata S.C. L.P SRL., solicitand admiterea acestuia, modificarea in tot, a sentintei recurate si in urma rejudecarii cauzei, respingerii actiunii civile formulate in cauza de reclamant.
In dezvoltarea motivelor de recurs, parata arata ca solutia primei instante este data cu incalcarea si aplicarea gresita a legii, deoarece chiar daca plata salariilor prin compensare cu produse nu a fost prevazuta in contractul colectiv sau individual de munca, prin acordul de vointa al partilor contractante o astfel de plata a fost facuta, stare de fapt care nu poate fi contestata. Ca atare, chiar daca s-ar aprecia ca preluarea de produse care urmau sa fie platite cu ocazia platii salariului, nu constituie plata a salariului, in baza prev. art.1144 Cod civil, in momentul scadentei obligatiei de plata a salariului a intervenit compensarea legala pentru sumele ce reprezentau pret al produselor primite de intimat, astfel, incat in mod nelegal, instanta de fond a apreciat ca salariul restant se impune a fi platit in intregime.
In drept s-a invocat: art.304 punct 9 Cod procedura civila si art. 304 indice 1 Cod procedura civila.
Intimatul nu depus intampinare in aceasta faza procesuala.
CURTEA, analizand sentinta atacata prin prisma criticilor formulate, cat si din oficiu conform cerintelor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, in limitele statuate de prev. art. 306 alin.2 Cod procedura civila, a retinut urmatoarele:
Potrivit art.161 alin.(1) Codul Muncii "salariul se plateste in bani, cel putin odata pe luna, la data stabilita in contractul individual de munca, in contractul colectiv de munca aplicabil sau in regulamentul intern, dupa caz."
Potrivit alin.(3) din acelasi articol de lege "plata in natura a unei parti din salariu, in conditiile stabilite de art.160, este posibila numai daca este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual de munca."
Din acest text de lege reiese regula impusa de legiuitor de plata a salariului in bani, si doar cu titlu de exceptie plata in natura a unei parti din salariu numai daca aceasta este prevazuta expres in contractul colectiv de munca aplicabil sau in contractul individual si cu conditia ca suma in bani sa nu sa fie inferioara salariului minim brut pe tara.
In conditiile in care, in speta, intimatul reclamant a prestat activitate in favoarea recurentei parate in perioada decembrie 2008-aprilie 2008 in baza unui contract individual de munca, angajatorul ii datoreaza potrivit art. 154 Codul Muncii, asa cum corect a retinut prima instanta, plata drepturilor salariale aferente.
Dovada acestei platii se face in conditiile art. 163 Codul muncii "prin semnarea statelor de plata, precum si prin orice alte documente justificative care demonstreaza efectuarea platii catre salariatul indreptatit."
Or, statele de statele de plata depuse la dosar nu fac o atare proba, deoarece nu sunt semnate de salariatul in cauza.
Intr-un atare context, refuzul angajatorului de plata a drepturilor salariale prin invocarea compensarii cu valoare produselor alimentare primite de salariat care urmau a fi achitate din salariu este total nelegal, deoarece asa cum justificat, a retinut prima instanta, potrivit dispozitiilor textului de lege de sus enuntat o atare modalitate de plata este permisa numai daca o astfel de posibilitate este prevazuta expres in contractul colectiv de munca sau in contractul individual de munca, ipoteza care nu se regaseste, in speta.
Un eventual acord al partilor in acest sens, invocat de recurenta, nu poate conduce la o alta solutie deoarece, pe de o parte, potrivit art. 38 Codul Muncii "salariatii nu pot renunta la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. Orice tranzactie prin care se urmareste renuntarea la drepturile recunoscute de lege salariatilor sau limitarea acestor drepturi este lovita de nulitate."
In acelasi sens, dispozitiile art.164 alin.(2) Codul muncii sunt foarte ferme, interzicand angajatorului sa faca orice retineri din salariu in lipsa unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, care sa constate o datorie certa, lichida si exigibila a salariatului. Cu trimitere la dreptul comun-art.1144 Cod civil - compensarea legala invocata de recurenta, pentru a opera presupune, de asemenea indeplinirea unor atare conditii, respectiv: reciprocitatea obligatiilor, creantele sa aiba ca obiect bunuri fungibile, creantele reciproce sa fie certe, lichide si exigibile. Deci, in cazul in care nu s-a facut dovada existentei unui titlu executoriu impotriva salariatului, refuzul achitarii drepturilor salariale de catre angajator este total nejustificat.
Fata de cele ce preced, curtea constatand ca solutia primei instante este legala si temeinica, nefiind incident nici unul din cazurile de casare sau modificare a hotararii expres si limitativ prevazute de legiuitor in continutul art. 304 punct 1-9 Cod procedura civila;
In conformitate cu art. 312 alin.(3) cod procedura civila, cu aplicarea art. 82 din Legea nr. 168/1999 a respins ca nefondat recursul cu care a fost investita de catre parata.