Drepturi salariale suplimentare. Dreptul legiuitorului de a inceta acordarea beneficiului. Momentul in care interdictia compensarii chiriei intra in vigoare, in cazul de exceptie al contractelor de inchiriere incheiate cu rude de pana la gradul II in... Decizie nr. 456/C.A. din data de 13.07.2009
pronunțată de Curtea de Apel Iasi

Drepturi salariale suplimentare. Dreptul legiuitorului de a inceta acordarea beneficiului. Momentul in care interdictia compensarii chiriei intra in vigoare, in cazul de exceptie al contractelor de inchiriere incheiate cu rude de pana la gradul II inclusiv. Distinctia ce trebuie facuta intre efectele pe care contractul de locatiune le produce intre partile contractante si obligatia angajatorului de a compensa chiria lunara platita de angajat, in noile conditii de reglementare
Curtea de Apel Iasi, decizia nr. 456/C.A. din 13 iulie 2009
Prin sentinta civila nr. 141/C.A. din 12 februarie 2009, Tribunalul Iasi a admis actiunea formulata de reclamant, dispunand anularea deciziilor emise de parat, restituirea catre reclamant a sumelor retinute in baza deciziei nr. X 235135/15.10.2008 si sistarea retinerilor din salariu.
Pentru a se pronunta astfel, prima instanta a retinut ca, printr-o decizie emisa in 2007, s-a stabilit ca reclamantul sa beneficieze de o compensare a chiriei, in cuantum de 50% din venitul net realizat lunar, dar nu mai mult decat chiria lunara in suma de 1000 lei, ca prin decizia din 1.09.2008 s-a dispus incetarea dreptului la compensarea lunara a chiriei, incepand cu data de 12.02.2008, prin raportare la dispozitiile OG nr. 4/11.02.2008, si ca, prin decizia din 15.10.2008, s-a procedat la imputarea sumei de 2.686 lei, reprezentand compensarea lunara a chiriei acordata necuvenit pentru perioada 12 februarie 2008 - 5 mai 2008, data la care a expirat valabilitatea contractului de inchiriere, contract ce a fost perfectat la data de 2 mai 2007.
Raportandu-se la art. II din OG nr. 4/2008, prima instanta a retinut ca, pentru evitarea retroactivitatii, au fost instituite dispozitii tranzitorii, in sensul ca functionarii publici care beneficiaza de compensare lunara a chiriei, in baza unui contract incheiat anterior intrarii in vigoare a actului normativ mentionat, isi pastreaza dreptul pana la expirarea termenului pentru care a fost incheiat acel contract, urmand ca ulterior sa se aplice art. 38 alin. 1 - 4.
Prima instanta a apreciat ca alin. 6 al art. 38 din OG nr. 4/2008, prin care se instituie o exceptie, ce nu se aplica reclamantului, in virtutea principiului neretroactivitatii legii civile, nu este incident in cauza decat pentru situatiile ivite dupa intrarea in vigoare a acestui act normativ si nu si pentru situatiile anterioare, in care se regaseste si reclamantul, si ca in atare conditii acesta beneficiaza de prevederile legii vechi, sub imperiul careia a fost incheiat contractul, lege care nu il exclude de la acordarea compensatiei lunare pentru chirie, chiar si in situatia in care contractul a fost incheiat cu rude pana la gradul II.
Impotriva acestei sentinte a introdus recurs paratul, care a criticat hotararea primei instante pe motiv ca in mod gresit s-au interpretat dispozitiile art. II si art. I pct. 29 din OG nr. 4/2008, nimic neimpiedicand pe reclamant ca, dupa adoptarea acestui act normativ, sa incheie un alt contract de inchiriere, pentru a beneficia in continuare de dreptul la compensarea chiriei, in noile conditii.
Din examinarea actelor si lucrarilor dosarului, prin prisma motivelor de recurs si a dispozitiilor legale aplicabile, Curtea a constatat ca reclamantul-intimat avea statut de functionar public, ca regimul sau juridic este guvernat de Legea nr. 293/2004 si ca, potrivit acestui act normativ, el beneficia, pana la asigurarea unei locuinte de serviciu, de compensarea lunara a chiriei, in cuantum de pana la 50 % din venitul net realizat.
Curtea a retinut de asemenea ca paratul-recurent nu a pus niciodata in discutie dreptul reclamantului de a beneficia de compensarea lunara a chiriei, drept consacrat initial de art. 38 alin. 1 lit. a) din Legea nr. 293/2004, ci doar faptul ca acesta nu mai poate fi acordat dupa data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 4/2008, care, prin modificarile aduse art. 38, excludea de la beneficiul compensarii lunare a chiriei pe cei care au incheiat contracte de inchiriere cu rude pana la gradul II.
Din interpretarea noilor reglementari a rezultat ca excluderea de la beneficiul compensarii nu avea nici o legatura cu executarea contractului de inchiriere, in care angajatorul nu era parte, ci era rezultatul exercitarii dreptului legiuitorului de a stabili sfera si conditiile in care personalul din sistemul penitenciar putea beneficia de drepturi salariale suplimentare, precum este dreptul la compensarea chiriei, drepturi care, asa cum a statuat Curtea Constitutionala, nu constituie un drept constitutional fundamental, legiuitorul fiind in drept, oricand, sa le acorde, sa le modifice, sa inceteze acordarea lor, ori sa stabileasca perioada in care le acorda, fara a se putea opune principiul dreptului castigat.
Chiar daca exista o legatura intre raportul nascut din contractul de locatiune si raportul de munca, din punct de vedere juridic, ele erau raporturi juridice ce s-au nascut si s-au executat autonom, existenta contractului nefiind suficienta pentru nasterea si mentinerea dreptului la compensarea chiriei, drept care reprezenta o favoare, un beneficiu suplimentar, acordat functionarului public, ce poate fi anulat de cel care l-a acordat atunci cand se constata ca el s-a exercitat in exces, prin incheierea unei conventii aflate la limita licitului, daca se au in vedere gradul de rudenie al partilor contractante si consecintele de ordin legal si moral ce decurg din acestea.
De altfel, din interpretarea dispozitiilor inserate la art. II din O.U.G. nr. 4/2008, rezulta fara echivoc ca aceasta norma tranzitorie se refera doar la prevederile art. 38 alin. 1 - 4 din Legea nr. 293/2004, nu si la cazul reglementat de alin. 6 al art. 38, prin care se exclud de la beneficiul compensatiei lunare functionarii care au incheiat contracte de inchiriere cu rude de pana la gradul II, pierderea beneficiului pentru acestia fiind de imediata aplicare, legea veche neputand sa mai producte efecte pentru o situatie in care cauza licita a contractului incheiat cu propria ruda apare ca fiind mai mult decat indoielnica, daca se are in vedere ca cel putin unul din chiriasi avea un drept locativ propriu asupra bunului inchiriat.
Ca atare, Curtea a considerat ca legea veche nu mai poate sa produca efecte dupa data intrarii in vigoare a O.U.G. nr. 4/2008, avand in vedere ca prin interventia sa, legiuitorul a urmarit in mod explicit eliminarea de la beneficiul acordat anterior a tuturor celor care au incheiat contracte a caror baza licita apare ca fiind indoielnica, daca se are in vedere ca cel putin unul din chiriasi avea un drept locativ propriu asupra bunului inchiriat.
Ca atare, constatand ca in mod nejustificat a fost inlaturata dispozitia de excludere de la beneficiul compensarii chiriei a celor care aveau incheiate contracte de inchiriere cu rude de pana la gradul II, norma care era de imediata aplicare, ca una ce nu era mentionata printre prevederile tranzitarii art. II al O.U.G. nr. 4/2008, ca reclamantul putea sa isi pastreze beneficiul numai in masura in care nu intrau sub incidenta prevazuta de art. 38 alin. 6 din Legea nr. 293/2004 modificata, si ca pentru raportul de serviciu dedus judecatii nu avea nici o relevanta faptul ca contractul de locatiune a continuat sa se execute pana la implinirea termenului pentru care a fost incheiat, atata timp cat legiuitorul a considerat ca pentru aceasta categorie de functionari publici pastrarea beneficiului nu mai are ratiuni morale si legale, Curtea, in temeiul art. 312 C.pr.civ., a admis recursul paratului, modificand in tot hotararea atacata.
In fond, constatand ca reclamantul nu mai avea dreptul la compensarea chiriei, dupa data la care legiuitorul a inteles sa inceteze a-l mai acorda celor care au incheiat contracte de locatiune cu rude de pana la gradul II si ca el nu se incadra in nici una din situatiile prevazute de norma tranzitorie, dat fiind faptul ca art. II din O.U.G. nr. 4/2008 se refera doar la cazurile reglementate de art. 38 alin. 1 - 4 din Legea nr. 293/2004, si nu la situatia prevazuta de alin 6 al aceluiasi articol, Curtea, in temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004, a respins actiunea reclamantului ca fiind nefondata.