actiune in raspundere civila delictuala – sunt intrunite conditiile raspunderii civile delictuale, respectiv existenta fapte ilicite prin care s-a adus atingere unui drept subiectiv patrimonial, existenta unui prejudiciu patrimonial, raportul de cauzalita Hotarare nr. 21319 din data de 01.11.2013
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Prin cererea inregistrata pe rolul J.M. la data de 31.01.2013, sub numarul de dosar 360/254/2013, reclamanta X a chemat in judecata pe parata Y, solicitand obligarea acesteia la plata sumei 18.436 lei, cu titlu de despagubiri reprezentate de cheltuielile de judecata datorate pentru faza de recurs in dosarul nr. 9480/118/2010, solicitate pe cale separata, conform facturii nr.18 din 02.11.2012.
In motivarea actiunii, reclamanta a aratat, in esenta, ca prin decizia pronuntata la data de 07.11.2012 de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie a fost respins recursul declarat de parata ca nefondat, solicitand cheltuieli de judecata pe cale separata. Reclamanta a mai aratat ca onorariul de avocat a fost stabilit prin raportare la complexitatea cauzei, nivelului pretentiilor, pregatirea profesionala a avocatului etc., in conditiile in care la fond, cand actiunea a fost admisa in parte, a achitat paratei cheltuieli de judecata de 22.509 lei plus onorariul avocatului in faza de executare de 78.544,08 lei si al executorului judecatoresc de 15.670 lei, platind in total 94.214,08 lei.
In drept, actiunea a fost intemeiata pe dispozitiile art. 274 C. proc. civ.
Reclamanta a anexat la cererea de chemare in judecata inscrisuri doveditoare.
Cererea a fost legal timbrata.
Fiind legal citata, parata a formulat intampinare prin care a invocat exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Mangalia si exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal atat a persoanei indicate in preambul ca reprezentant, cat si a semnatarului cererii de chemare in judecata. Pe fondul cauzei a solicitat, in principal, respingerea actiunii ca nefondata, iar in subsidiar, reducerea onorariului, aratand, in esenta, ca nu exista elemente care sa dovedeasca complexitatea cauzei, invocata de reclamanta ca motiv al cuantumului onorariului de avocat pe care il pretinde, fiind vorba doar de aplicabilitatea sau nu a clauzei penale la situatia de fapt si de drept in baza careia a fost solicitata plata lor. De asemenea, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.
La termenul din data de 07.05.2013, reclamanta a depus raspuns la intampinare, insotit de inscrisuri privind mandatul acordat pentru formularea cererii de chemare in judecata.
La acelasi termen de judecata, parata a depus inscrisuri de care intelege sa se foloseasca in probatiune, precizand ca insista in atasarea dosarului nr.9480/118/2010 al Tribunalului Constanta, precum si in depunerea contractului de asistenta juridica nr.18/2012 semnat cu aparatorul ales.
La data de 13.05.2013, parata a depus note de sedinta cu privire la fiecare dintre problemele de drept ce au format obiectul raspunsului la intampinare.
Prin sentinta civila nr.1222/21.05.2013, J.M. a admis exceptia necompetentei sale teritoriale si a declinat competenta de solutionare a cauzei in favoarea J. S. 1 B., dosarul fiind inregistrat pe rolul acestei instante la data de 05.07.2013 sub numarul 27341/299/2013.
Pentru termenul din data de 27.09.2013, parata a transmis la dosarul cauzei precizari scrise, iar reclamanta a depus contractul de asistenta juridica nr.30 din data de 01.10.2012 si imputernicirea nr.343/18.01.2011.
La termenul din data de 25.10.2013, instanta a respins exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal atat a persoanei indicate in preambul ca reprezentant, cat si a semnatarului cererii de chemare in judecata, invocata de parata prin intampinare, ca fiind neintemeiata.
Parata a depus concluzii scrise.
In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
In fapt, reclamanta a incheiat contractul de asistenta juridica nr.30 din data de 01.10.2012, avand ca obiect redactare intampinare si reprezentare in dosarul nr. 9480/118/2010 al ICCJ-recurs, onorariul convenit fiind de 18.436 lei, adica 2% din suma solicitata de 921.831 lei.
La data de 02.11.2012, Cabinetul de avocat P.F. a emis factura nr.18, in valoare de 18.436 lei, reprezentand “onorariu conform contract nr.30/2012-recurs dosar 9480/118/2010 ICCJ”, acesta fiind achitat de catre reclamanta cu ordinul de plata nr.5960 din data de 03.12.2012 in continutul caruia este indicat numarul facturii, respectiv 18, astfel ca sustinerile paratei privind nedovedirea platii onorariului de avocat sunt neintemeiate, toate aceste elemente conducand la concluzia achitarii sumei de 18.436 lei.
Prin decizia civila nr.4385/07.11.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr. 9480/118/2010, a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamanta SC C.D. SRL (parata in prezenta cauza) impotriva deciziei civile nr.161 COM din 30 noiembrie 2011, pronuntata de C.A.C.-Sectia a II-a civila, contencios administrativ si fiscal.
In practicaua deciziei civile nr.4385/07.11.2012, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie in dosarul nr.9480/118/2010, este consemnat ca reprezentanta intimatei-parate D.M.H.I. S.A. (reclamanta in prezenta cauza) solicita cheltuieli de judecata pe cale separata.
Analizand apararile formulate de parata, instanta retine ca acestea sunt neintemeiate, onorariul de avocat fiind stabilit la un nivel rezonabil in raport de cuantumul vadit substantial al penalitatilor, respectiv suma de 921.831 lei, si de activitatea desfasurata de avocat, natura si complexitatea cauzei, dupa cum rezulta din apararile formulate de acesta si inscrisurile de la dosar, neexistand astfel motive de reducere a onorariului de avocat achitat de reclamanta. Sub acest aspect, este de precizat ca activitatile respective nu pot fi desfasurate de un profesionist pentru un onorariu mai mic de 2% din suma de 921.831 lei, in conditiile in care din aceasta suma vor fi achitate de catre avocat si impozitele, taxele si contributiile pe care le datoreaza bugetului general consolidat al statului, precum si baroului de avocati, obligatiile respective fiind calculate prin raportare la onorariul perceput de avocat.
Totodata, se poate observa ca acest onorariu corespunde criteriilor de apreciere prevazute la art.127 din Statutul profesiei de avocat, existand asadar proportionalitate intre munca desfasurata de avocat si onorariul achitat de reclamanta, fiind de subliniat faptul ca unele dintre criteriile stabilite la art.127 privesc importanta intereselor in cauza, avantajele si rezultatele obtinute pentru profitul clientului ca urmare a muncii depuse de avocat si situatia financiara a clientului. Or, in conditiile in care recursul a fost formulat in vederea obligarii intimatei-parate D.M.H.I. S.A. (reclamanta in prezenta cauza) si la plata penalitatilor in suma de 921.831 lei, nu se poate sustine ca a fost vorba de o cauza mai putin importanta, iar stabilirea unui onorariu de avocat de 2% din suma de 921.831 lei nu este exagerata, inclusiv prin prisma dificultatii cazului, pregatirea apararii implicand si studierea problematicii de natura fiscala.
Referitor la sustinerile paratei legate de modalitatea de facturare si achitare a onorariului de avocat, se poate observa ca decizia civila nr.4385 a fost pronuntata de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie la data de 07.11.2012, asadar dupa ce a fost emisa factura nr.18/02.11.2012, in valoare de 18.436 lei, reprezentand “onorariu conform contract nr.30/2012-recurs dosar 9480/118/2010 ICCJ”, astfel ca nu se poate sustine ca onorariul a fost stabilit doar dupa ce a fost cunoscuta solutia din recurs, dupa cum efectuarea platii la data de 03.12.2012 nu a influentat in nici un fel negocierea onorariului.
Fata de situatia de fapt existenta in cauza si tinand seama si de prevederile art.274 C. proc. civ., instanta retine ca sunt intrunite conditiile angajarii raspunderii civile delictuale a paratei cu privire la plata despagubirilor constand in cheltuieli de judecata, si anume, existenta unei fapte ilicite prin care s-a adus atingere unui drept subiectiv patrimonial al reclamantei, existenta unui prejudiciu patrimonial, in cuantum de 18.436 lei, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, si vinovatia.
Avand in vedere considerentele anterior prezentate si tinand seama de faptul ca fundamentul acordarii cheltuielilor de judecata avansate de partea indreptatita la recuperarea acestora il constituie culpa procesuala, instanta retine ca pretentiile reclamantei sunt intemeiate, motiv pentru care admite cererea de chemare in judecata formulata in cauza si, in consecinta, obliga parata sa plateasca reclamantei suma de 18.436 lei, reprezentand despagubiri.
Instanta ia act ca reclamanta nu solicita cheltuieli de judecata.
Fata de dispozitiile art.274 C. proc. civ., instanta respinge cererea paratei privind acordarea cheltuielilor de judecata, ca neintemeiata.