Contestatie in anulare. Conditii de admisibilitate. Decizie nr. 488/COM/ din data de 24.03.2010
pronunțată de Curtea de Apel Constanta

Contestatia in anulare este o cale extraordinara de atac, de retractare, prin care se cere insasi instantei care a pronuntat hotararea atacata, in cazurile si in conditiile limitativ prevazute de lege, sa isi desfiinteze propria hotarare si sa procedeze la o noua judecata.
Contestatia in anulare speciala, ca prim motiv prevazut de art.318 Cod pr.civila - dezlegarea data recursului, este rezultatul unei greseli materiale - are in vedere erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite.
Este deci vorba despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata.
Textul vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural.
S-a aratat, in practica, ca a da partilor posibilitatea de a se plange aceleiasi instante care a dat hotararea, de modul in care a apreciat probele si a stabilit raporturile dintre parti, ar insemna sa se deschida dreptul partii de a provoca rejudecarea caii de atac, ceea ce ar echivala cu o opozitie, astfel incat contestatia in anulare ar deveni o cale ordinara de atac, mai rea decat recursul la recurs.
Asadar, nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica; neconcordanta dintre motivare, prin care recursul este declarat fondat si dispozitiv; prin care recursul este respins ca neintemeiat; omisiunea solutionarii cererii privind cheltuielile de judecata; etc.
Greseala materiala se apreciaza in raport cu situatia existenta in dosar la data pronuntarii hotararii ce se ataca.
In ce priveste cel de-al doilea motiv prevazut de art.318 Cod pr.civila - omisiunea cercetarii unui motiv de casare, este necesar a se retine ca art.318 Cod pr.civila nu permite instantei a dispune reformarea unei hotarari pe baza unor argumente de fapt, sau de drept indicate de parte, care oricat de larg ar fi dezvoltate, sunt intotdeauna subsumate motivului de casare pe care-l sprijina, deoarece instanta de recurs este in drept sa grupeze argumentele folosite de recurent in dezvoltarea unui motiv de casare, pentru a raspunde printr-un considerent comun. Prin cererea adresata Tribunalului Tulcea si inregistrata sub nr.1767/36 din 21.12.2009 2009, contestatorul G.G a solicitat anularea Deciziei civile nr. 1095/COM/23.12.2008 a Curtii de Apel Constanta, indicand ca temei de drept al contestatiei in anulare dispozitiile art. 318 din Codul de procedura civila.
A sustinut contestatorul ca instanta, in considerentele hotararii, a omis sa faca vorbire si sa motiveze cererea de interventie in interes accesoriu recurentului G.G depusa de catre SC E.-S. SRL, referindu-se generic numai la art.49 din Codul de procedura civila.
Considera ca, prin nerespectarea acestei obligatii, se incalca dreptul la o buna administrare a justitiei, statuat si de art.6 din CEDO, iar sanctiunea prevazuta de Codul de procedura civila este nulitatea deciziei.
In sensul celor aratate, face referire la Decizia nr.372/03.09.2008 pronuntata de Curtea de Apel Aba, si la cazul Delcourt c. Belgia, prin care s-a statuat ca, intr-o societate democratica, dreptul la o buna administrare a justitiei ocupa un loc atat de important incat o interpre¬tare restrictiva a art.6 alin. 1 nu ar corespunde scopului si obiectului acestei dispozitii.
Apreciaza ca judecatorii Tribunalului Tulcea si Curtii de Apel Constanta nu au dat efect obligatiilor legale si a fost folosit abuziv certificatul seria M 03 nr.7305, iar referitor la suma stabilita prin expertiza de 52617 lei RON, reprezentand dreptul de creanta al contestatorului - contravaloarea lucrarilor de constructie si imbunatatirilor aduse spatiului, in opinia sa, se putea face aplicarea art.997 Cod civil.
Impotriva aceleasi decizii a formulat contestatie in anulare SC E.-S. SRL, inregistrata pe rolul acestei instante la data de 14.01.2010 sub nr.13/36/2010, cu motivarea in esenta ca, instanta de recurs i-a respins cererea de interventie in interes alaturat reclamantului, nemotivand solutia de respingere a cererii si fara ca cererea de interventie sa fie comunicata intimatei SC E. SA. Contestatia in anulare nu a fost motivata in drept.
La termenul de judecata din data de 24 februarie 2010, Curtea, constatand incidenta dispozitiilor art.164 alin.1 Cod de procedura civila, a dispus conexarea celor doua contestatii in anulare la dosarul cel dintai inregistrat, respectiv nr.1767/36/2009.
Examinand contestatiile in anulare deduse judecatii, prin prisma sustinerilor partilor, coroborate cu probatoriul administrat in cauza, si vazand si dispozitiile art.318 Cod pr.civila, Curtea respinge contestatiile in anulare, ca nefondate, pentru urmatoarele considerente, in esenta:
Prin Decizia civila nr.1095/COM din 23 decembrie 2008, pronuntata de Curtea de Apel Constanta in dosarul nr.1188/36/2008, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurentul reclamant G.G. impotriva Sentintei civile nr. 769/03.04.2008 pronuntata de Tribunalul Tulcea in contradictoriu cu intimata parata SC E. SA.
In conformitate cu dispozitiile art.318 din Codul de procedura civila, "hotararile instantelor de recurs mai pot fi atacate cu contestatie cand dezlegarea data este rezultatul unei greseli materiale sau cand instanta, respingand recursul sau admitandu-l numai in parte, a omis din greseala sa cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Primul motiv prevazut de art. 318 Cod procedura civila are in vedere "erori materiale in legatura cu aspectele formale ale judecarii recursului si care au avut drept consecinta darea unor solutii gresite".
Este vorba deci despre acea greseala pe care o comite instanta prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale si care determina solutia pronuntata, nicidecum greseli de judecata precum cele privind interpretarea unor dispozitii legale sau rezolvarea unui incident procedural.
Textul legal vizeaza greseli de fapt, involuntare, iar nu greseli de judecata, respectiv de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispozitii legale sau de rezolvare a unui incident procedural asa cum invoca contestatorul G.G., facand trimitere la declaratiile martorilor, la valorificarea expertizei tehnice si incidenta dispozitiilor art.997 Cod civil.
Prin urmare, nu pot fi invocate pe calea contestatiei in anulare erorile de interpretare a probelor care fac decizia netemeinica, neconcordanta dintre motivare si dispozitiv, aplicarea gresita a unor dispozitii legale la situatia de fapt.
Aceasta cale de atac tinde la anularea unei hotarari nu pentru ca judecata nu a fost bine facuta, ci pentru motivele expres prevazute de lege, caci altfel s-ar ajunge, pe o cale ocolita, la judecarea inca o data a acelui recurs, ceea ce legiuitorul nu a urmarit.
Nici cel de-al doilea motiv al contestatiei in anulare, intemeiat pe dispozitiile art. 318 teza a II-a Cod procedura civila nu este incident.
Contestatorul nu indica in cererea sa, care este motivul de recurs "omis a fi cercetat de instanta de recurs".
Instantei de recurs ii incumba obligatia de a se pronunta pe toate motivele de casare sau de modificare invocate in termenul legal, conform art.301 Cod procedura civila.
Contestatorul G.G., desi isi intemeiaza contestatia in anulare pe dispozitiile art.318 din Codul de procedura civila, principala critica adusa pe aceasta cale, consta in omisiunea instantei de recurs de a face vorbire si de a se pronunta pe cererea de interventie in interes accesoriu formulata de o terta persoana SC E.-S. SRL, facandu-se trimitere de instanta de recurs la dispozitiile art.49 din Codul de procedura civila.
Ori, textul de lege pune la dispozitia partii din recurs de a apela la contestatia in anulare, atunci cand instanta de recurs a omis a se pronunta asupra unui motiv invocat in propriul recurs, nicidecum in recursul partii adverse sau cu privire la o cerere formulata de o terta persoana.
Din aceasta perspectiva, critica Deciziei civile nr.1095/COM/23.12.2008 a Curtii de Apel Constanta, formulata de contestatorul G.G., este neintemeiata, deoarece nu se circumscrie limitelor imperative impuse de legiuitor.
Din analiza hotararii supuse contestatiei, se constata ca instanta de recurs a analizat toate criticile aduse prin cererea de recurs, raspunzand si tuturor argumentelor invocate.
In cauza, cu ocazia solutionarii recursului declarat de G.G. impotriva Sentintei civile nr.769/2008 a Tribunalului Tulcea, a fost formulata o cerere de interventie accesorie de SC E.-S. SRL, in sprijinul recurentului, dar in realitate se invoca un drept propriu, preferential de a beneficia de instrainarea spatiului de catre SC E. SA, aratandu-se ca, daca vor deveni proprietari, il vor angaja pe G.G .
Potrivit art.49 din Codul de procedura civila, interventia este in interesul uneia din parti cand sprijina numai apararea acesteia.
In conformitate cu dispozitiile art.52 din Codul pr.civila, Curtea s-a pronuntat asupra admisibilitatii in principiu a cererii de interventie la data de 10.12.2008 si fata de argumentele invocate prin cerere s-a apreciat ca, prin ea nu se sprijina apararea celui in favoarea caruia s-a intervenit, ci se invoca un drept propriu, ceea ce face ca cererea sa fie inadmisibila.
Fata de modul de rezolvare a cererii de interventie, Curtea a retinut ca, in SC E.-S. SRL nu are calitatea de parte in litigiul dintre G.G si SC E. SA si, pe cale de consecinta, nu are deschisa calea extraordinara de atac a contestatiei in anulare impotriva Deciziei civile nr.1095/COM/23.12.2008 a Curtii de Apel Constanta, din perspectiva dispozitiilor art.318 din Codul de procedura civila, in considerarea principiului relativitatii hotararii judecatoresti, efectele fiind produse doar intre partile procesului dedus judecatii.
Chiar si in situatia in care SC E.-S. SRL ar fi avut calitatea de parte in proces, critica deciziei prin prisma dispozitiilor art.318 din Codul de procedura civila este neintemeiata, in conditiile in care, nu a avut calitatea de recurenta, deci instanta de recurs nu a fost investita cu o cerere de recurs din examinarea careia sa fi omis a cerceta vreunul din motivele invocate.
In concluzie, pentru considerentele aratate mai sus Curtea a respins ca nefondate contestatiile in anulare formulate in conformitate cu dispozitiile art. 318 Cod procedura civila.