Cod procedura penala, art. 1392, 1451
Printre criteriile ce trebuie avute in vedere de instanta la inlocuirea masurii arestarii preventive cu o alta masura preventiva mai blanda, trebuie sa se numere gradul de pericol social al infractiunii retinute in sarcina inculpatului, dar si persistenta indiciilor de vinovatie, factorii pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie.
Tribunalul Constanta, judetul Constanta, prin Incheierea de sedinta din Camera de Consiliu din 28.XI.2008, in baza art.300/1 alin.1 Cod pr.penala a revocat masura arestarii preventive fata de inculpatul C.M. A dispus punerea in libertate a inculpatului la ramanerea definitiva a hotararii, daca nu este retinut sau arestat in alta cauza.
In termen a declarat recurs Parchetul de pe langa Tribunalul Constanta.
Oral, procurorul sustine nelegalitatea si netemeinicia hotararii instantei de fond, deoarece desi la dosar au fost aduse probe din care rezulta indicii temeinice ca inculpatul este autorul unei infractiuni de un pericol social deosebit, a hotarat ca judecata sa se desfasoare cu acesta in stare de libertate.
Verificand, din oficiu, motivele de recurs constata urmatoarele:
Prin rechizitoriul parchetului, inculpatul C.M. a fost trimis in judecata pentru savarsirea infractiunii de viol prevazut de art.197 alin.1 si 3 Cod pr.penala, sustinandu-se ca prin constrangere fizica a intretinut un raport sexual cu partea vatamata - minora in varsta de 14 ani.
La data de 05.08.2008, instanta a admis ca fondata propunerea de arest preventiv a inculpatului pe o durata de 29 de zile, masura ce a fost prelungita, in conditiile legii pana pe data de 1.12.2008.
Instanta de fond, examinand cauza penala privind pe inculpat, a luat in discutie si dispozitiile art.3001 Cod pr.penala, respectiv a masurii arestarii preventive a inculpatului, ocazie cu care constata:
Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 05.08.2008, retinandu-se temeiurile art.136 alin.1 lit.d, art.143 si 148 alin.1 lit.a, b,e si f Cod pr.penala, respectiv indicii temeinice ca inculpatul a avut un raport sexual cu partea vatamata prin violenta, a incercat sa zadarniceasca in mod direct, prin amenintari aflarea adevarului, exercitand direct si indirect presiuni asupra victimei.
Inculpatul, pe tot parcursul urmaririi penale, a negat savarsirea faptei. Mai mult, raportul de expertiza biocriminalistica efectuata in cauza, nu au dus la descoperirea unor urme de ADN apartinand inculpatului (de pe corp si haine), iar probele prelevate de pe lenjeria partii vatamate, cuprinde urme de ADN ce evidentiaza un profil genetic diferit de a inculpatului (urma biologica ce apartine unei persoane de sex masculin diferita de a inculpatului).
Declaratiile martorilor, care provin din familia partii vatamate, urmeaza a fi examinate de instanta de fond cu ocazia dezbaterilor, nemijlocit cu celelalte mijloace de probe administrate in cauza, dar la acest moment prezenta indicilor privind comiterea de catre inculpat a unui raport sexual prin violenta, nu sunt temeinice deoarece nu se mai sprijina pe elemente certe, pertinente, care sa atraga presupunerea rezonabila, ca lasarea inculpatului in stare de libertate, prezinta un pericol grav pentru ordinea publica.
Ca atare, admite ca fondat recursul declarat de inculpat, caseaza incheierea atacata si rejudecand inlocuieste masura arestarii preventive aplicata inculpatului cu masura obligarii de a nu parasi tara, prevazuta de art.1451 Cod pr.penala.