Analizand materialul probator administrat, instanta retine urmatoarele:
In data de 21.10.2011, apartamentul nr. X situat in B…, …, a fost avariat in urma unei inundatii.
La data producerii inundatiei, apartamentul nr. X era asigurat la societatea reclamanta, potrivit politei nr. ACP nr. 0129858, care, dupa ce a intocmit dosarul de dauna, in baza procesului-verbal de constatare a pagubelor produse la cladiri si alte constructii, a devizului emis, a achitat persoanei pagubite suma de 2366,24 lei, prin ordinul de plata din 21.12.2011 (fila 8).
In aceste conditii, devin incidente dispozitiile art.20 alin.3 si art.22 alin.1 din Legea nr.136/1995, care prevad, pe de o parte, ca, in cazul producerii riscului asigurat, asiguratorul va plati indemnizatia de asigurare, in conditiile stipulate in contract, iar, pe de alta parte, ca, in limitele indemnizatiei platite, asiguratorul se subroga in toate drepturile asiguratului contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
Pe de alta parte, pentru a putea fi recuperata suma platita cu titlu de despagubire, este necesar sa se faca dovada existentei, in cauza, a conditiilor raspunderii delictuale pentru fapta proprie, potrivit art. 1349 C.civ., in sarcina paratului, respectiv, existenta unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a existentei legaturii de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu si a vinovatiei paratului.
In ceea ce priveste prejudiciul, existenta acestuia, precum si intinderea sa rezulta din coroborarea continutului inscrisurilor depuse de reclamanta la dosar, respectiv din cererea de despagubire, deviz, procesul-verbal de constatare a pagubelor la cladiri si alte constructii.
Referitor la conditia existentei unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate intre fapta si producerea prejudiciului in patrimoniul persoanei pagubite, precum si la vinovatia paratului, instanta retine ca aceste conditii nu sunt indeplinite. In acest sens, instanta are in vedere probatoriul administrat in dosar, respectiv proba cu expertiza, conform careia expertul judiciar a concluzionat : Cauza producerii inundatiei din 21.10.2011 la apartamentul nr. …, respectiv la apartamentul nr. X, situat in B…, …, o reprezinta fisurarea unei tevi din coloana comuna a blocului de alimentare cu agent termic, la coloane de PPR – propilena – ce traversau apartamentul nr. X. Avariile stabilite la apartamentul X prin procesul-vebral de constatare din 28.10.2011 pot fi rezultatul avariei aparute la coloana comuna a blocului de alimentare cu agent termic, coloana ce a cedat in apartamentul nr. X la data de 21.01.2011 (fila 113 dosar).
In consecinta, instanta, constatand ca, in cauza, reclamanta nu a facut dovada, prin probatoriul administrat, cu privire la indeplinirea, cumulativa, a conditiilor cerute pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, in sarcina paratului, urmeaza a respinge ca neintemeiata cererea de chemare in judecata.
Cu respectarea art. 453 alin. 1 Cpc, fata de solutia ce se va pronunta, instanta va obliga pe reclamanta la plata catre parat a cheltuielilor de judecata in cuantum de 1.700 lei reprezentand onorariul avocatial (1.000 lei, dovedit prin factura si chitanta din 24.10.2014 – fila 34), precum si onorariul de expert (fila 57).
2. Reziliere contract – pretentii – evacuare. Dosar nr. 108676/299/2015, SENTINTA CIVILA NR. 1435/01.02.2016).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:
Intre PMX, prin DG, si parata NF, in calitate de chirias, a fost incheiat contractul inchiriere pentru suprafete cu destinatie de locuinta nr. 21394/13.08.1999 (filele 11-12), avand ca obiect imobilul situat in Bucuresti, ….
In drept, potrivit art. 969 C.civ. 1864 (in vigoare la data de 13.08.1999), contractul valabil incheiat reprezinta legea partilor, neexecutarea acestuia antrenand raspunderea contractuala a partii care nu si-a executat din culpa obligatiile contractuale.
Astfel, situatia premisa pentru angajarea raspunderii contractuale consta in incheierea unui contract prin care sa fie stabilite drepturile si obligatiile fiecarei parti contractuale, in functie de care se analizeaza si raspunderea contractuala, respectiv neindeplinirea obligatiilor contractuale in conditiile si la termenul prevazute in conventia partilor.
Instanta retine ca, potrivit art. I, contractul de inchiriere pentru suprafete cu destinatie de locuinta nr. 21394/13.08.1999 a fost incheiat pentru o durata initiala de 5 ani, pana la data de 18.04.2004, iar la expirarea termenului, contractul putea fi reinnoit cu acordul ambelor parti. Ulterior, in temeiul O.U.G. nr. 8/2004, durata acestui contract a fost prelungita pana la data de 08.04.2009.
Analizand mentiunile existente in cuprinsul contractului, instanta constata ca durata contractului a fost prelungita pana la data de 18.04.2009, insa ulterior acestui moment contractul nu a mai fost prelungit in temeiul legii sau in temeiul acordului partilor. De altfel, asa cum rezulta din precizarile depuse la data de 26.11.2015, reclamanta a recunoscut faptul ca „nu exista reinnoire pentru contractul de inchiriere nr. 21394/13.08.1999.”
Instanta retine ca rezilierea este sanctiunea specifica in cazul neexecutarii culpabile a obligatiilor contractuale de catre una dintre partile unui contract sinalagmatic cu executare succesiva, conform art. 1020 si art. 1021 C.civ. 1864. Astfel, rezilierea are caracterul unei sanctiuni ce intervine in ipoteza in care una din partile contractului sinalagmatic si cu executare succesiva nu isi executa in mod culpabil obligatiile asumate fata de cocontractant, consecinta acestei sanctiuni constand in incetarea efectelor viitoare ale contractului.
Cu toate acestea, avand in vedere ca reclamanta nu a facut dovada faptului ca respectivul contract de inchiriere a fost prelungit ulterior datei de 08.04.2009, desi sarcina probei ii revenea conform art. 249 C.pr.civ., iar rezilierea este sanctiunea aplicabila unui contract aflat in derulare, constatand ca acest contract nu-si mai produce efectele, instanta urmeaza sa respinga cererea de reziliere a contractului nr. 121394/13.08.1999, ca neintemeiata.
In ceea ce priveste cererea de evacuare a paratei, instanta retine ca aceasta a avut calitate de titular al contractului nr. 21394/13.08.1999, ocupand imobilul situat in Bucuresti, Calea Floreasca nr. 200, parter, sector 1 in temeiul contractului anterior mentionat.
Instanta retine ca evacuarea, in sine si din punct de vedere al aplicabilitatii practice, este sanctiunea care intervine in cazul nesocotirii unui drept de proprietate care poate fi aparat fie pe calea unei actiuni reale, fie pe calea unei actiuni personale, derivate dintr-un contract, intre cele doua cai prevazute de lege existand dualitate de actiuni.
Astfel, avand in vedere ca la momentul pronuntarii hotararii, nu s-a facut dovada prelungirii contractului de inchiriere, instanta constata ca parata nu mai detine un titlu care sa-i permita sa foloseasca in continuare imobilul. In acest sens, instanta retine ca parata ocupa in fapt imobilul in temeiul unui contract care si-a incetat efectele la data de 08.04.2009, nefacand dovada faptului ca a eliberat locuinta, astfel incat, reclamata, in calitate de administrator al imobilului in cauza, este indreptatita sa solicite evacuarea acesteia.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la plata sumei de 746,70 lei, instanta retine urmatoarele:
Potrivit art. 998 C.civ. 1864 „orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”, iar potrivit art. 999 din acelasi act normativ „omul este responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa”. Avand in vedere ca in cauza nu s-a facut dovada prelungirii contractului de inchiriere, instanta va analiza in ce masura sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale.
Astfel, pentru antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane, trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii: sa existe un prejudiciu, sa existe o fapta ilicita, sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu, sa existe vinovatia autorului faptei ilicite si prejudiciabile.
Fapta ilicita, ca element al raspunderii civile delictuale este orice fapta prin care, incalcandu-se normele dreptului obiectiv sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv apartinand altei persoane. In ceea ce priveste vinovatia, potrivit art. 999 C.civ., autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Asa cum rezulta din inscrisurile depuse la dosar (extras de cont – fila 3, adresa nr. 25806/20.06.2013 - fila 5), parata nu a achitat contravaloarea chiriei pentru imobilul din Bucuresti, Calea Floreasca nr. 200, parter, sector 1 in perioada 01.05.2012 – 30.11.2013, neinvocand nicio cauza exoneratoare de raspundere.
Prejudiciul reprezinta rezultatul negativ al incalcarii ilicite a unui drept subiectiv si trebuie sa fie cert si sa nu fi fost reparat inca.
Caracterul cert al prejudiciului, ceea ce presupune ca acesta este sigur, atat in privinta existentei, cat si in privinta posibilitatii de evaluare, rezulta din inscrisurile depuse la dosar. Astfel, potrivit calculului desfasurat (fila 4), pentru perioada 05.2012 – 11.2013, a fost calculat un prejudiciu in valoare totala de 746,70 lei reprezentand contravaloare lipsa folosinta si majorari de intarziere, conform fisei de calcul de la fila 9 si prevederilor contractului de inchiriere nr. 21394/13.08.1999. De asemenea, instanta retine ca, in cauza, nu au fost administrate probe ca parata ar fi reparat prejudiciul produs reclamantei.
Instanta constata ca si cea din urma cerinta a angajarii raspunderii civile delictuale, aceea a raportului de cauzalitate intre prejudiciu si fapta ilicita, este indeplinita in cauza, intrucat, asa cum rezulta din inscrisurile administrate, efectul produs, adica prejudiciul cauzat, a fost provocat de actiunea cauzatoare, in speta, fapta ilicita a paratei.
Pentru toate aceste motive, instanta va admite in parte cererea si va dispune evacuarea paratei din imobilul situat in B…, …., , sector .., respectiv va dispune obligarea paratei la plata catre reclamanta a sumei de 373,35 lei reprezentand lipsa folosinta aferenta perioadei 01.05.2012 – 30.11.2013 si a sumei de 373,35 lei reprezentand majorari de intarziere aferente aceleiasi perioade.
In ceea ce priveste plata cheltuielile de judecata, instanta retine ca, potrivit 453 C.pr.civ., partea care pierde procesul va fi obligata, la cererea partii care a castigat, sa ii plateasca acesteia cheltuieli de judecata. Asa cum rezulta din art. 451 C.pr.civ., cheltuielile de judecata constau in taxele judiciare de timbru si timbru judiciar, onorarii avocati sau experti, sume cuvenite martorilor pentru deplasare, precum si orice alte cheltuieli necesare pentru buna desfasurare a procesului.
Avand in vedere culpa procesuala a paratei, instanta urmeaza sa o oblige si la plata cheltuielilor de judecata in cuantum de 20 lei constand in taxa judiciara de timbru aferenta capatului de cerere admis (chitanta - fila 21).
3. Obligatie de a face. Acordarea unei locuinte provizorii. Exceptia inadmisibilitatii. ( Dosar nr. 102473/299/2015, sentinta civila nr. 7339/25.04.2006).
In ceea ce priveste exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta a paratelor PS X Bucuresti si PY, la termenul din data de 28.03.2016, instanta a admis exceptia, pentru motivele aratate in incheierea de sedinta de la acel termen (filele 111-112), motiv pentru care urmeaza sa respinga cererea de chemare in judecata formulata impotriva acestor parate, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara capacitate procesuala de folosinta.
In ceea ce priveste exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratilor C., A, SC Y, SCZ, la termenul din data de 28.03.2016, instanta a admis exceptia, pentru motivele aratate in incheierea de sedinta de la acel termen (filele 111-112), motiv pentru care urmeaza sa respinga cererea de chemare in judecata formulata impotriva acestor parati, ca fiind introdusa impotriva unor persoane fara calitate procesuala pasiva.
Analizand cu prioritate, in temeiul art. 248 alin. 1 C.pr.civ., exceptia inadmisibilitatii cererii (exceptie de fond, absoluta, peremptorie), fata de fondul cererii de chemare in judecata, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 895/18.01.2011 pronuntata de Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti in dosarul nr. 17079/299/2008 (filele 20-21), instanta a admis in parte cererea formulata de reclamantul SSI in contradictoriu cu parata CV si a dispus obligarea paratei sa lase reclamantului in deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat in B…,.,.. , apartament pe care parata il detinea in baza contractului de vanzare-cumparare nr. 42/112/1997 incheiat cu PMX – S.C. R.S.A.
Avand in vedere motivarea in fapt si in drept a cererii de chemare in judecata, astfel cum a fost precizata si modificata, instanta retine ca reclamantii solicita, in esenta, obligarea paratului CL la atribuirea unei locuinte corespunzatoare in temeiul Legii nr. 114/1996, ca urmare a evacuarii din imobilul anterior mentionat.
Analizand inscrisurile depuse la dosar, instanta constata ca la nivelul Primariei Sectorului X a fost constituit dosarul administrativ nr. 4638/2013 (filele 114-168) in care reclamanta CV a solicitat atribuirea unei locuinte sociale. Instanta constata ca, in prezent, dosarul nr. 4638/2013 este nesolutionat, reclamantei fiindu-i solicitat sa depuna anumite inscrisuri pentru a putea figura pe lista de prioritati valabila pe anul 2016.
Astfel, retinand ca reclamantii nu au solicitat solutionarea cererii privind repartizarea unui spatiu cu destinatie de locuinte in temeiul Legii nr. 554/2004, instanta urmeaza sa analizeze in ce masura se poate dispune obligarea paratului la atribuirea unei locuinte sociale in temeiul Legii nr. 114/1996.
Potrivit art. 43 din Legea nr. 114/1996 a locuintei, „Locuintele sociale se repartizeaza de catre autoritatile administratiei publice locale care le au in administrare pe baza criteriilor stabilite anual de acestea, (…), si de ele pot beneficia, in ordinea de prioritate stabilita potrivit legii, urmatoarele categorii de persoane: persoanele si familiile evacuate sau care urmeaza a fi evacuate din locuintele retrocedate fostilor proprietari, tinerii care au varsta de pana la 35 de ani, tinerii proveniti din institutii de ocrotire sociala si care au implinit varsta de 18 ani, invalizii de gradul I si II, persoanele cu handicap, pensionarii, veteranii si vaduvele de razboi, beneficiarii prevederilor Legii recunostintei fata de eroii-martiri si luptatorii care au contribuit la victoria Revolutiei romane din decembrie 1989, precum si fata de persoanele care si-au jertfit viata sau au avut de suferit in urma revoltei muncitoresti anticomuniste de la Brasov din noiembrie 1987 nr. 341/2004, cu modificarile si completarile ulterioare, si ai prevederilor Decretului-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurata cu incepere de la 6 martie 1945, precum si celor deportate in strainatate ori constituite in prizonieri, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare, alte persoane sau familii indreptatite.”
De asemenea, art. 21 din Norma metodologica pentru punerea in aplicare a prevederilor Legii locuintei nr. 114/1996 prevede urmatoarele: „(1) In vederea solutionarii cererilor privind repartizarea unei locuinte sociale, autoritatile administratiei publice locale vor stabili masurile necesare pentru luarea in evidenta si pentru analiza solicitarilor primite. In acest scop prin hotarari ale consiliilor locale se vor constitui comisii de analiza a solicitarilor de locuinte sociale si se vor stabili si da publicitatii, prin afisare la sediul primariilor, criteriile in baza carora se repartizeaza locuintele sociale, actele justificative necesare care insotesc cererea si locul de primire a cererilor. La stabilirea criteriilor se va tine seama de prevederile art. 42 si 43 din lege. In cadrul fiecarui criteriu, la stabilirea ordinii de prioritate se vor avea in vedere: a) conditiile de locuit ale solicitantilor; b) numarul copiilor si al celorlalte persoane care gospodaresc impreuna cu solicitantii; c) starea sanatatii solicitantilor sau a unor membri ai familiilor acestora; d) vechimea cererilor. (2) Comisiile constituite conform alin. 1 vor analiza pana la data de 1 noiembrie a anului in curs cererile pentru locuintele sociale si vor prezenta spre aprobare consiliilor locale lista cuprinzand solicitantii indreptatitii sa primeasca in anul urmator o locuinta sociala, in ordinea de prioritate stabilita. Dupa aprobare listele se vor afisa la sediile primariilor. (3) Contestatiile impotriva hotararilor consiliilor locale cu privire la listele de acordare a locuintelor sociale se vor adresa instantei de contencios administrativ competente, potrivit legii.”
Analizand prevederile legale anterior mentionate, instanta retine ca cererile privind repartizarea unei locuinte sociale se solutioneaza, pana la data de 1 noiembrie a anului in curs, de catre comisii constituite la nivelul autoritatile administratiei publice locale, pe baza criteriilor enumerate anterior.
Astfel, avand in vedere procedura de atribuire a locuintelor sociale, astfel cum a fost anterior descrisa, instanta apreciaza ca cererea prin care reclamantii solicita obligarea CL la atribuirea unei locuinte sociale este inadmisibila, acestia avand posibilitatea de a formula contestatie impotriva hotararii cu privire la listele de acordare a locuintelor sociale (conform art. 21 alin. 3 din Normele metodologice) sau de a solicita, in temeiul Legii nr. 554/2004, solutionarea cererii de atribuire a locuintei, in situatia in care autoritatea publica nu a oferit nici un raspuns in termenul legal.
Pe cale de consecinta, pentru toate aceste considerente, instanta va admite exceptia inadmisibilitatii si va respingerea cererea, ca inadmisibila.
4. Actiune in constatare clauze abuzive. Neindeplinirea cumulativa a conditiilor pentru a retine o clauza abuziva. ( Dosar nr. 111945/299/2015, sentinta civila nr. 5786/05.04.2016).
Analizand probele administrate in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
La data de 21.02.2012, intre reclamant in calitate de imprumutat si parata in calitate de imprumutator, s-a incheiat contractul de credit nr. RBRO1897036 avand ca obiect acordarea unui credit in valoare de 35989 lei ce va fi utilizat dupa cum urmeaza: 1.1.a. pentru rambursarea anticipata a sumei de 2074,5 lei , ce include soldul creditului precum si costuri aferente operatiunii de rambursare integrala a creditului pentru persoane fizice acordat de parata prin contractul nr. 43867573 din data de 27.11.2002 ; pentru rambursarea anticipata a sumei de 2956,52 lei ce include soldul creditului precum si costuri aferente operatiunii de rambursare integrala a creditului pentru persoane fizice acordat de parata prin contractul nr. 45783258 din data de 08.08.2008; pentru rambursarea anticipata a sumei de 21123,3 lei ce include soldul creditului precum si costuri aferente operatiunii de rambursare integrala a creditului pentru persoane fizice acordat de B. prin contractul nr. 2558804/27.09.2011, pentru rambursarea anticipata a a sumei de 2036,1 lei ce include soldul creditului precum si costuri aferente operatiunii de rambursare integrala a creditului pentru persoane fizice acordat de G. prin contractul nr. 5248990020362011 din data de 29.07.2008.
Potrivit dispozitiilor art. 2 din Legea nr. 193/2000 „(1) Prin consumator se intelege orice persoana fizica sau grup de persoane fizice constituita in asociati care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in scopuri din afara activitatii sale comerciale industriale sau de productie, artizanale sau liberale (2) Prin comerciant se intelege orice persoana fizica sau juridica autorizata, care, in temeiul unui contract care intra sub incidenta prezentei legi, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale, industriale sau de productie, artizanale ori literale , cat si orice persoana care actioneaza in acelasi scop in numele sau pe seama acestuia”.
Parata este comerciant in sensul legii, intrucat este o persoana juridica autorizata care, in temeiul unor contracte ce intra sub incidenta legilor privind protectia consumatorilor, actioneaza in cadrul activitatii sale comerciale. Reclamantul este consumator in sensul aceleiasi legi, intrucat in contractul incheiat cu parata au actionat in scopuri personale, exterioare oricarei activitati comerciale, industriale sau de productie, artizanale sau liberale.
Potrivit dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 193/2000 o clauza contractuala care nu a fost negociata direct cu consumatorul va fi considerata abuziva daca, prin ea insasi sau impreuna cu alte prevederi din contract, creeaza, in detrimentul consumatorului si contrar cerintelor bunei-credinte, un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor. O clauza contractuala va fi considerata ca nefiind negociata direct cu consumatorul daca aceasta a fost stabilita fara a da posibilitatea consumatorului sa influenteze natura ei, cum ar fi contractele standard preformulate sau conditiile generale de vanzare practicate de comercianti pe piata produsului sau serviciului activ. Faptul ca anumite aspecte ale clauzelor contractuale sau numai una dintre clauze a fost negociata direct cu consumatorul nu exclude aplicarea prevederilor prezentei legi pentru restul contractului in cazul in care o evaluare globala a contractului evidentiaza ca acesta a fost prestabilit unilateral de comerciant. Daca un comerciant pretinde ca o clauza standard preformulata a fost negociata direct cu consumatorul, este de datoria lui sa prezinte probe in acest sens.
Lista cuprinsa in anexa care face parte integranta din Legea nr. 193/2000 reda, cu titlu de exemplu, clauzele considerate ca fiind abuzive. Fara a incalca prevederile prezentei legi, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de: a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia; b) toti factorii care au determinat incheierea contractului; c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde. Evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerintele de pret si de plata, pe de o parte, nici cu produsele si serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj usor inteligibil.
Pentru a retine existenta unei clauze abuzive, instanta trebuie astfel sa verifice urmatoarele conditii:
1) clauza contractuala sa nu fi fost negociata:
2) prin ea insasi clauza contractuala creeaza un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor;
3) dezechilibrul creat este in detrimentul consumatorului, nefiind respectata cerinta bunei-credinte.
Aceste conditii sunt cumulative astfel incat daca una dintre ele nu este indeplinita clauza contestata nu poate fi considerata abuziva.
In ceea ce priveste buna credinta, instanta are in vedere considerentul nr. 16 al Directivei nr. 93/13/CEE „….la evaluarea bunei credinte, trebuie acordata o atentie deosebita autoritatii pozitiilor de negociere ale partilor, daca consumatorul a fost influentat sa fie de acord cu conditia in cauza si daca marfurile sau serviciile au fost vandute sau furnizate la cererea expresa a consumatorului; intrucat conditia de buna credinta poate fi indeplinita de vanzator sau furnizor daca acesta actioneaza corect si echitabil fata de cealalta parte, ale carei interese legitime trebuie sa le ia in considerare”.
Fara a incalca prevederile legii, natura abuziva a unei clauze contractuale se evalueaza in functie de :
a) natura produselor sau a serviciilor care fac obiectul contractului la momentul incheierii acestuia ;
b) toti factorii care au determinat incheierea contractului;
c) alte clauze ale contractului sau ale altor contracte de care acesta depinde.
In caz de dubiu asupra interpretarii unor clauze contractuale, acestea vor fi interpretate in favoarea consumatorului, potrivit art. 77 din Legea nr.296/2004 privind Codul Consumului.
In ceea ce priveste clauza prevazuta la art. 3.11 din contractul de credit, instanta apreciaza ca solicitarea reclamantului de constatare a caracterului abuziv al acesteia este neintemeiata, intrucat nu s-a facut dovada dezechilibrului semnificativ produs intre drepturile si obligatiile partilor.
Conform art. 3.11, valoarea totala de plata de catre imprumutat pentru creditul astfel acordat este, la data incheierii contractului de 57072,12 lei . Aceasta a fost determinata prin insumarea totala a creditului (sumele totale puse la dispozitie imprumutatului de catre banca in baza contractului de credit) si a costului total al creditului. In costul total al creditului pentru imprumutat se regasesc toate costurile, inclusiv dobanda, comisioanele , taxele si orice alt tip de costuri prevazute in prezentul contract de credit ca fiind in sarcina imprumutatului . Daca este cazul, la aceasta valoare se adauga si costurile in legatura cu contractul de asigurare asa cum acestea vor fi convenite de imprumutat si asigurator.
Rezulta ca valoarea totala de plata a fost stabilita inca de la data incheierii conventiei , este clar precizata , este dimensionata in functie de o valoare concreta (suma imprumutata , dobanda , comisioane), are stabilita scadenta si este inclusa in planul de rambursare.
De altfel, graficul de rambursare, insusit prin semnatura de catre reclamant, cuprinde in mod expres suma totala de plata lunara, constand in rata credit, dobanda si comision de 5 lei precum si scadenta acesteia.
Aceste prevederi clare si fara echivoc, exprimate intr-un limbaj inteligibil, au fost cunoscute de reclamant la momentul incheierii contractului de credit, au fost detaliate separat in graficul de rambursare ce reprezinta anexa la contract , astfel ca nu se poate sustine ca reclamantul nu a putut aprecia costurile creditului , avand posibilitatea reala de a lua la cunostinta, la data conventiei de credit , de toate conditiile contractuale, cunoscand astfel toate elementele care pot avea efect asupra intinderii obligatiilor sale.
Asadar, prevederile art. 3.11 sunt exprimate fara echivoc , in mod clar , in asa fel incat sa nu conduca la concluzia ca , la momentul acordului de vointa , consumatorului i-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul conventiei , iar termenii utilizati pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili si apti de a fi intelesi cu ajutorul gandirii logice.
In graficul de rambursare rezulta ca singurul comision inclus in suma lunara de plata este cel de 5 lei reprezentand comision de administrare, astfel incat sunt neintemeiate sustinerile reclamantului referitoare la perceperea de catre banca a numeroase comisioane si asigurari.
In ceea ce prive?te comisionul de administrare, respectiv comisionul de analiza dosar de credit, instan?a re?ine ca potrivit art. 3.7 din contractul de credit, pentru monitorizarea/inregsitrarea/efectuarea de operatiuni de catre Banca in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat imprumutatului , imprumutatul datoreaza lunar bancii in comision de administrare in suma de 5 lei , care se achita la data scadentei fiecarei rate lunare conform graficului de rambursare.
Legea nr.193/2000 este legea de transpunere in dreptul na?ional a cerin?elor Directivei nr.93/13/CEE din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii.
La art. 4 alin.6 din lege se prevede ca “evaluarea naturii abuzive a clauzelor nu se asociaza nici cu definirea obiectului principal al contractului, nici cu calitatea de a satisface cerin?ele de pre? ?i de plata, pe de o parte, nici cu produsele ?i serviciile oferite in schimb, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate intr-un limbaj u?or inteligibil".
Acest text de lege transpune in legisla?ia na?ionala dispozi?ia comunitara prevazuta la art.4 alin.2 conform careia "aprecierea caracterului abuziv al clauzelor nu priveste nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pretului sau a remuneratiei, pe de o parte, fata de serviciile sau bunurile furnizate in schimbul acestora, pe de alta parte, in masura in care aceste clauze sunt exprimate in mod clar si inteligibil".
Clauzele referitoare la comisioane sunt elemente care determina costul total al creditului ?i impreuna cu marja de profit formeaza pre?ul contractului, iar aprecierea asupra caracterului abuziv al clauzelor, potrivit normelor de drept na?ionale ?i comunitare sus citate, nu poate privi nici definirea obiectului contractului, nici caracterul adecvat al pre?ului sau remunera?iei in raport cu serviciul furnizat, cu condi?ia ca aceste clauze sa fie clar ?i inteligibil exprimate.
Dobanda anuala, comisioanele etc., intra in sfera no?iunii de pre? a contractului de credit, de vreme ce reprezinta contrapresta?ii lunare solicitate de banca in virtutea creditului acordat.
Astfel, potrivit defini?iilor cuprinse la art.3 lit.g ?i i din Directiva 2008/48/CE din 23.04.2008 privind contractele de credit pentru consumatori ?i de abrogare a Directivei 87/102/CEE : „g) costul total al creditului pentru consumatori inseamna toate costurile, inclusiv dobanda, comisionele, taxele si orice alt tip de costuri pe care trebuie sa le suporte consumatorul in legatura cu contractul de credit si care sunt cunoscute de catre creditor, cu exceptia taxelor notariale; i)dobanda anuala efectiva inseamna costul total al creditului pentru consumator exprimat ca procent anual din valoarea totala a creditului”.
In cauza dedusa judecatii, comisioanele percepute constituie un element al pre?ului, iar prevederea 3.7 si 3.9 din contract cu privire la comisionul de analiza dosar , respectiv de administrare a fost clara ?i redactata fara echivoc, fiind insu?ita de reclamantul consumator prin semnarea contractului.
Se va re?ine totodata ca aceste comisioane a fost stabilite intr-o suma fixa, iar acest fapt era cunoscut de catre reclamant la data incheierii conven?iei de credit, astfel incat nu se poate sus?ine impiedicarea consumatorului de a aprecia costurile creditului.
Prin urmare, cele doua comisioane, ca ?i componente ale pre?ului creditului, sunt exceptate, in spe?a de la controlul caracterului abuziv, potrivit art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, intrucat clauzele referitoare la aceste elemente ce definesc obiectul principal al conven?iei de credit, respectiv pre?ul serviciului de finan?are, sunt exprimate fara echivoc, in mod clar, in a?a fel incat sa conduca la concluzia ca, la momentul acordului de voin?a, consumatorului nu i-a fost ascunsa inserarea lor in cuprinsul conven?iei, iar termenii utiliza?i pentru stipularea lor au fost pe deplin inteligibili, clari, limpezi, accesibili ?i ap?i de a fi in?ele?i cu ajutorul gandirii logice.
A?adar, potrivit celor mai sus re?inu?e, fiind incidenta in spe?a excep?ia prevazuta de art.4 alin.6 din Legea nr.193/2000, raportat la art.4 alin.2 din Directiva 93/13/CEE, nu se poate supune controlului caracterul abuziv al clauzei prevazute la art. 3.7 si art. 3.9 din contractele incheiate de parti, din perspectiva art.4 alin.1 din lege.
Mai mult, chiar daca s-ar verifica indeplinirea condi?iilor instituite de art.4 alin.1 din Legea nr.193/2000, instan?a considera ca aceste comisioane nu poate fi considerate abuzive pentru urmatoarele argumente:
Astfel, in opinia instan?ei, inserarea unei asemenea clauze, in sensul stipularii obliga?iei de plata (o singura data) a unui comision de 200 lei raportat la creditul acordat de 35989 lei si a unui comision lunar de 5 lei, nu este de natura sa creeze un dezechilibru semnificativ intre drepturile ?i obliga?iile par?ilor.
Or, dispozi?ia amintita nu pune probleme sub aspectul echilibrului contractual, comisionul de analiza dosar/de administrare fiind perceput pentru amortizarea costurilor pe care parata le suporta prin acordarea creditului (inclusiv cheltuieli pentru salarizarea personalului implicat in activitatea de creditare, pentru asigurarea sistemului informatic, a materialelor de birotica ?i servicii interne, pregatirea dosarului de imprumut etc.) cheltuieli inerente pentru buna desfa?urare a activita?ii Bancii.
Pentru a putea fi reclamat un dezechilibru intre drepturile si obligatiile partilor ar trebui sa lipseasca ori sa fie extrem de redusa, contraprestatia pentru dreptul corelativ al uneia dintre parti.
Dezechilibrul trebuie sa fie analizat intotdeauna in rem. Legea face referire la un dezechilibru semnificativ, deoarece nu orice dezechilibru poate releva o clauza abuziva, de exemplu profitul obtinut de comerciant fiind ceva firesc, dat fiind ca scopul si trasatura principala a oricarui comerciant este profitul - finis mercatorum est lucrum.
Pentru a putea caracteriza existenta unui dezechilibru semnificativ intre cele doua parti, cauzat de existenta clauzelor analizate, instanta trebuie sa demareze analiza prin stabilirea exacta a obiectului contractului.
Fiind vorba de un contract de credit, obiectul acestuia consta in punerea la dispozitia imprumutatului a unor sume de bani, pentru o anumita perioada de timp, in schimbul unui anumit pret. Pretul este format din dobanda si din comisioane, iar dobanda cuprinde costurile pe care banca le are pentru a putea pune la dispozitie suma imprumutata pentru o perioada indelungata de timp.
Prin urmare, instanta trebuie sa stabileasca daca ceea ce reclamantul numeste dezechilibru semnificativ este sau nu, in realitate, contraprestatia pe care banca o primeste pentru punerea la dispozitia reclamantei a unei sume importante de bani pentru o perioada de 84 luni.
Iar pentru ca un dezechilibru sa poata fi caracterizat, trebuie sa se identifice care sunt acele drepturi si obligatii intre care se face comparatia, acestea urmand a fi analizate sub toate aspectele si componentele lor. Dezechilibrul trebuie sa fie caracterizat prin compararea tuturor drepturilor si obligatiilor partilor.
Or, contractul de credit incheiat cu reclamantul, prevede nu numai dreptul bancii de a beneficia de o clauza de natura celei inserate la art. 3.7, art. 3.9 si art. 3.11, dar si obligatia acesteia de a pune de indata la dispozitia consumatorului o suma importanta, ce urmeaza a fi restituita intr-un interval prelungit (84 luni). Ca atare, aprecierea dezechilibrului trebuie sa ia in calcul si dreptul consumatorului de a primi de indata o suma importanta ce urmeaza a fi achitata intr-o perioada lunga de timp.
In plus, pe langa obligatiile directe asumate de parti prin conventiile de credit, exista si o serie intreaga de obligatii pe care banca le are fata de ceilalti actori ai pietei financiare si care pun la dispozitie sumele necesare asigurarii platii imediate a acestor credite. Pentru fiecare conventie de credit, banca este obligata sa se imprumute pentru suma respectiva de la o banca mai importanta, costul acestui imprumut urmand a fi transferat ulterior in sarcina consumatorilor.
Asadar, aprecierea caracterului semnificativ al dezechilibrului nu poate fi realizata independent de aprecierea individuala, in fiecare caz in parte, a drepturilor si obligatiilor globale ale fiecarei parti, iar in cauza de fata, raportat la obligatiile ce incumba Bancii, sumele semnificative pe care aceasta le-a pus la dispozitia reclamantului (35989 lei) si intervalul de timp indelungat acordat debitoarei pentru restituirea imprumutului (84 luni), instanta apreciaza ca dispozitiile art. 3.7, 3.9 si 3.11 inserate in conventia de credit nu sunt de natura sa dea nastere unui dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiilor partilor, si in consecinta, nu pot fi considerate abuzive.
Pe de alta parte, dupa cum s-a aratat mai sus, instan?a apreciaza ca prevederile inserate la art. 3.7, 3.9 si 3.11 din contract sunt redactate de o maniera clara, neechivoca, care nu pune probleme de interpretare, fiind de asemenea men?ionat ?i motivul pentru care se percepe acest comision, de altfel explicata ?i de instan?a in paragrafele anterioare.
Mai mult, perceperea unui comision de analiza dosar, respectiv de administrare este permisa in mod expres de lege, la art.36 din OUG nr.50/2010 prevazandu-se ca „Pentru creditul acordat, creditorul poate percepe numai: comision de analiza dosar, comision de administrare credit sau comision de administrare cont curent, compensatie in cazul rambursarii anticipate, costuri aferente asigurarilor si, dupa caz, dobanda penalizatoare, alte costuri percepute de terti, precum si un comision unic pentru servicii prestate la cererea consumatorilor. (2) Comisionul de analiza dosar si cel unic vor fi stabilite in suma fixa, aceeasi suma fiind perceputa tuturor consumatorilor cu acelasi tip de credit in cadrul aceleiasi institutii de credit. (3) Comisionul de administrare se percepe pentru monitorizarea/inregistrarea/efectuarea de operatiuni de catre creditor in scopul utilizarii/rambursarii creditului acordat consumatorului. In cazul in care acest comision se calculeaza ca procent, acesta va fi aplicat la soldul curent al creditului.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va respinge ca neintemeiat capatul de cerere privind constatarea caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 3.11 din contractul de credit.
In ceea ce priveste clauza prevazuta la art. 9.1 din contractul de credit potrivit caruia la aparitia oricarui caz de culpa precum si pentru incalcarea oricaror alte obligatii contractuale, Banca este indreptatita sa declare scadenta anticipata a creditului, notificand imprumutatului/codebitorului , in prealabil, in scris, instanta apreciaza ca nu se poate retine caracterul abuziv al acestei clauze, intrucat creditorul a particularizat in mod expres situatia in care poate interveni scadenta anticipata a creditului ( prevazute la art. 8.2), astfel incat la momentul incheierii conventiei de credit reclamantul a avut reprezentarea clara si neechivoca asupra imprejurarii in care ar fi supusi scadentei anticipate. Astfel, instanta retine ca s-a prevazut in mod expres la art. 8.2 ca sunt considerate cazuri de culpa: a)neachitarea de catre imprumutat/codebitor a sumelor datorate , la termenele , in conditiile si cuantumurile stabilite in prezentul contract; b)utilizarea de catre imprumutat/codebitor a creditului pentru o alta destinatie decat cea aprobata de banca; c) neprezentarea de catre imprumutat/codebitor , la solicitarea Bancii , a unei dovezi care sa ateste stingerea datoriilor aferente creditului bancar/facilitatii de credit mentionate la art. 1.1. lit. a din contract; d) prezentarea de catre imprumutat/codebitor de documente si/sau furnizarea de informatii incomplete si/sau false si/ori omisiunea de a comunica Bancii documente/informatii , in scopul de a indice in eroare banca; e) neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a oricareia dintre obligatiile asumate de imprumutat/codebitor prin contract. Astfel, instanta apreciaza ca reclamantul nu pot invoca ca nu ar cunoaste situatia in care i s-ar activa clauza in discutie si ca nu-si poate adapta conduita in raport de natura acestei situatii, permitand totodata bancii sa declare anticipat scadenta , doar in baza conduitei culpabile a reclamantului.
Prin urmare, instanta apreciaza ca prin includerea acestei clauze in conventia de credit, cu precizarea in mod expres a situatiei in care aceasta opereaza , prin raportarea ei la elemente obiective , nu se poate retine ca s-a produs un dezechilibru semnificativ intre drepturile si obligatiile partilor, imprumutatul avand posibilitatea sa adopte conduita corespunzatoare pentru a preveni incidenta acesteia.
De asemenea, instanta apreciaza ca inserarea acestei clauze nu determina procurarea unui avantaj excesiv pentru banca in detrimentul cocontractantului. Contractul de credit presupune o executare succesiva a prestatiilor din partea reclamantului, insa o executare uno icto din partea Bancii , aspect ce trebuie luat in considerare la aprecierea echilibrului prestatiilor asumate prin contract.
Astfel, banca si-a indeplinit obligatia asumata, remitand suma imprumutata, ceea ce da nastere dreptului acesteia nascut la data incheierii contractului , de a primi de la reclamant pretul ce incumba acestuia , ceea ce presupune indeplinirea corespunzatoare a obligatiilor de catre acesta , in caz contrar banca fiind indreptatita sa invoce clauza prevazuta de art. 9.1 , insa numai daca sunt indeplinite conditiile expres mentionate prin vointa partilor.
Astfel, instanta va respinge ca neintemeiata cererea de constatare a caracterului abuziv al clauzei prevazute la art. 9.1 din contractul de credit.
In ceea ce priveste cererea de obligare a paratei la restituirea sumelor platite cu titlu de comision de plata anticipata , conform art. 1.1 lit. a din contractul de credit, instanta constata ca desi reclamantului ii revenea sarcina probei, acesta nu a facut dovada sumelor achitate cu acest titlu catre parata in baza contractelor de credit nr. 43867573/27.11.2002 si nr. 45783258/08.08.2008. De altfel , in contractul de credit nr. RBRO1897036 este mentionata doar destinatia unei parti din suma imprumutata in baza acestuia, fara a se preciza in mod expres daca rambursarea integrala a creditelor acordate in 2002 si respectiv 2008 a presupus si plata unui comision de rambursare anticipata precum si cuantumul acestuia.
In aceste conditii, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata cererea de obligare a paratei la restituirea catre reclamant a sumelor platite cu titlu de comision de plata anticipata conform art. 1. 1 lit. a din contractul de credit RBRO1897036/21.02.2012.
De asemenea, avand in vedere ca nu s-a retinut caracterul abuziv al clauzelor criticate de reclamant, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata si cererea de obligare a paratei la plata dobanzii legale pentru sumele platite nedatorat in baza clauzelor pretinse ca fiind abuzive .
Pentru aceste cosniderente, instanta va respinge ca neintemeiata actiunea formulata de reclamantul X in contradictoriu cu parata .
5. Pretentii. Daune morale. ( dosar nr. 91459/299/2015, sentinta civila nr. 1464/01.02.2016).
Analizand cu prioritate exceptia lipsei de interes, instanta urmeaza a o respinge ca neintemeiata, retinand ca reclamantul a facut dovada unui interes personal, direct, nascut si actual prin promovarea prezentei actiuni, avand in vedere ca acesta invoca diminuarea unor drepturi salariale ca urmare a revenirii sale pe un post avand un salariu de baza lunar mai mic decat cel in care a fost nominalizat in perioada in care FS era membra a AFT, aceasta diminuare fiind determinata de savarsirea unei fapte ilicite imputate de reclamant paratelor.
Totodata, instanta apreciaza ca fiind neintemeiata si exceptia inadmisibilitatii actiunii, demersul sau judiciar fiind admisibil in raport de temeiul de drept invocat, reclamantul solicitand angajarea raspunderii civile delictuale a paratelor si astfel obligarea acestora in solidar la repararea prejudiciului pretins.
In privinta exceptiei lipsei calitatii procesuale pasive a celor trei paratei si pe fondul cauzei, analizand probele administrate in cauza, instanta retine in fapt si in drept urmatoarele:
Prin acordul din data de 26.11.2012, in temeiul art. 153 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 93 si art. 101 din CCM la nivel de unitate SN. pe anii 2012 – 2014, partile, respectiv SN pe de o parte si FN si AFT, pe de alta parte, au stabilit urmatoarele: art. 3 – organizatiile sindicale reprezentative , semnatare ale contractului colectiv de munca , desemneaza reprezentanti care detin functii eligibile in organizatiile sindicale constituite la nivelul SN , pentru a fi incadrati in functia de specialist relatii sociale (cu gradele profesionale I si II ) dupa cum urmeaza: 19 reprezentanti pentru FN ( 13 reprezentanti pentru ramura profesionala miscare – comercial si 6 reprezentanti pentru ramura profesioanla vagoane); 9 reprezentanti pentru AFT (4 reprezentanti pentru FM si 5 reprezentanti pentru FS). Totodata, potrivit art. 5 din Acord, reprezentantii nominalizati de catre organizatiile sindicale reprezentative , semnatare ale Contractului colectiv de munca si care detin functii eligibile in organizatiile sindicale constituite la nivelul SN vor fi incadrati in functia de specialist relatii sociale ( I sau II ) doar pe perioada mandatului aferent functiei eligibile in organizatia de sindicat. La incetarea mandatului aferent functiei eligibile in organizatia de sindicat, reprezentantul nominalizat pentru incadrarea in functia de specialist relatii sociale ( I sau II) , va reveni pe postul detinut anterior nominalizarii , cu modificarea in mod corespunzator a contractului individual de munca.
Prin actul aditional la contractul individual de munca nr. 102/1400/28.08.2012 s-a hotarat prestarea de catre salariatul MS a activitatilor specifice functiei de specialist relatii sociale I la STB/ Serviciul R. , cu salariul de baza lunar de 3705 lei, acesta intrand in vigoare incepand cu data de 28.08.2012.
Prin acordul nr. 1/3847/03.07.2013, in temeiul prevederilor art. 153 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 93 si 101 din CCM la nivel de unitate SN pe anii 2012-2014 , partile, respectiv SN pe de o parte si FN si AFT, pe de alta parte, au stabilit, printre altele: art. 3 - organizatiile sindicale reprezentative, semnatare ale contractului colectiv de munca, desemneaza reprezentanti care detin functii eligibile in organizatiile sindicale constituite la nivelul SN pentru a fi incadrati in functia de specialist relatii sociale (cu gradele profesionale I si II), dupa cum urmeaza: 19 reprezentanti pentru FN (13 reprezentanti pentru ramura profesionala miscare – comercial si 6 reprezentanti pentru ramura profesionala vagoane); 9 reprezentanti pentru AFT.
Prin adresa nr. 196/03.07.2013, AFT a comunicat FS ca in data de 26.06.2013, Consiliul Aliantei AFT , intrunit in sedinta statutara , a hotarat cu unanimitate de voturi excluderea FS din randurile membrilor aliantei , in conformitate cu prevederile statutului AFT.
Prin decizia nr. A1/7023/08.07.2013, directorul general al SN a decis ca incepand cu data de 08.07.2013, reclamantul MS , specialist relatii sociale I la Serviciul R. din cadrul Sucursalei de T.F. revine pe postul detinut anterior nominalizarii efectuate in baza acordului nr. 1/2963/20.04.2012 respectiv in functia de sef de tura la Depoul B. din cadrul SN.
In motivarea acesteia, s-a invocat adresa AFT nr. 130/04.07.2013, art. 5 din Acordul nr. 1/3847/03.07.2013 , incheiat la data de 03.07.2013, in temeiul prevederilor art. 153 din Legea nr. 62/2011 coroborate cu prevederile art. 93 si art. 101 din Contractul Colectiv de Munca al SN pe anii 2012-2014 , intre SN , pe de o parte si AFT , pe de alta parte.
Prin actul aditional la contractul individual de munca nr. A1/7026/08.07.2013 , s-a convenit prestarea de catre reclamantul MS a activitatilor specifice functiei de Sef Tura la Depoul de LB, salariul de baza lunar fiind de 1566 lei, corespunzator clasei de salarizare 33 VIII. Acest act aditional a intrat in vigoare la data de 08.07.2013.
Prin sentinta civila nr. 44/20.01.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila, s-a admis actiunea fomulata de reclamanta FST, in contradictoriu cu parata AFT, s-a dispus anularea hotararii adoptate de Consiliul AF in sedinta din data de 26.06.2013 , privind excluderea FS din AFT si s-a dispus repunerea partilor in situatia anterioara emiterii hotararii Consiliului A. din data de 26.06.2013 si a fost obligata parata sa redea reclamantei toate drepturile de care aceasta beneficia anterior excluderii din AFT.
Prin decizia civila nr. 142 A/ 27.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, s-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta parata AFT .
Potrivit art. 1357 C.civ., cel ce cauzeaza altuia un prejudiciu printr-o fapta ilicita , savarsita cu vinovatie, este obligat sa il repare. Autorul prejudiciului raspunde pentru cea mai usoara culpa.
Se constata ca aceste dispozitii legale reglementeaza regulile raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, in cauza fiind insa indeplinite toate cerintele ce se cer a fi dovedite pentru incidenta dispozitiilor art. 1357 si urm. Cod Civil.
Astfel, instanta retine ca reclamantul a pretins ca si prejudiciu material necesar a fi reparat diferenta dintre salariul primit pentru functia de expert relatii sociale I la serviciul RU si salariul acordat in functia de sef de tura , pentru perioada 03.07.2013 -30.06.2014 ( momentul pensionarii) precum si acordarea unor daune morale.
Instanta va retine caracterul cert al prejudiciului astfel pretins, aparitia acestuia fiind determinata de decizia consemnata in procesul verbal al Sedintei extraordinare a Consiliului AFT din data de 26.06.2013 de excludere a FS din AFT.
Fapta ilicita cauzatoare a prejudiciului este reprezentata de conduita paratei AFT de excludere a FST din Alianta, constatata ca atare prin sentinta civila nr. 44/20.01.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila , ramasa definitiva prin decizia nr. 142 A/ 27.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III a Civila si pentru cauze cu minori si de familie, prin care s-a dispus inclusiv repunerea partilor in situatia anterioara emiterii hotararii Consiliului Aliantei din data de 26.06.2013 precum si obligarea paratei sa redea reclamantei toate drepturile de care aceasta beneficia anterior excluderii din AFT.
Atata vreme cat s-a constatat printr-o hotarare ramasa definitiva , care se bucura de autoritate de lucru judecat nelegalitatea hotararii Consiliului Aliantei de excludere a Federatiei Sindicalelor Tranportatorilor Ferovari din Romania este evident ca astfel actiunea paratei a prezentat un caracter ilicit prin incalcarea normelor legale si statutare retinute in cuprinsul celor doua hotarari judecatoresti mentionate mai sus.
Instanta retine astfel ca autoare a faptei ilicite cauzatoare de prejudicii drepturilor subiective ale reclamantului pe parata Alianta FTF , in baza celor doua hotarari judecatoresti de mai sus, fiind cea care a hotarat in sedinta extraordinara din data de 26.06.2013 excluderea Federatiei din ASF.
In aceste conditii, retinand ca in raport de temeiul de drept invocat de reclamant, raspundere civila declictuala pentru fapta proprie, justifica legitimitate procesuala pasiva in cauza autorul faptei ilicite, instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratelor FN si FM, urmand a respinge actiunea formulata in contradictoriu cu acestea ca fiind formulata impotriva unor persoane lipsite de calitate procesuala pasiva, insa va respinge ca neintemeiata exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a paratei Alianta FT.
De asemenea, instanta apreciaza ca fiind dovedita in speta si legatura de cauzalitate dintre fapta ilicita si prejudiciu constand in diferenta de drepturi salariale pretinsa de reclamant, in baza deciziei nr. A1/7028/08.07.2013 (prin care s-a dispus revenirea reclamantului pe postul detinut anterior anterior nominalizarii efectuate in baza acordului nr. 1/2963/20.04.2012 ) , aceasta fiind emisa ca urmare a adresei AFT nr. 130/04.07.2013 , referitoare la excluderea Federatiei din A., precum si in considerarea art. 5 din Acordul nr. 1/3847/03.07.2013.
Prin urmare, desi decizia de revenire a reclamantului in functia anterior detinuta a fost emisa de directorul general al SN, din inscrisurile existente la dosar , instanta retine ca aceasta a fost emisa ca urmare a deciziei din data de 26.06.2013 de excludere a Federatiei FS din cadrul Aliantei si in baza acordului din data de 03.07.2013 prin care nu s-a mai mentionat posibilitatea Federatiei de a mai beneficia de 5 reprezentanti pentru a fi incadrati in functia de specialist relatii sociale .
Totodata, in baza sentintei civile nr. 44/20.01.2014 a Tribunalului Bucuresti – Sectia a IV a Civila , ramasa definitiva prin decizia nr. 142 A/ 27.03.2015 a Curtii de Apel Bucuresti, Sectia a III a Civila si pentru cauze cu minori si de familie se poate retine culpa paratei in savarsirea faptei, in conformitate cu prevederile art. 1357 alin. 2 C.civ. prin adoptarea unei decizii de excludere a unui membru fara respectarea prevederilor legale si statutare incidente.
Astfel, prejudiciul material cauzat reclamantului prin fapta ilicita a paratei consta in diferenta dintre drepturile salariale , respectiv salariu de baza de care a beneficiat in calitate de spacialist relatii sociale I in perioada 16.05.2012 – 08.07.2013 ( 3705 lei) si salariul de baza de care a beneficat in calitate de sef tura in perioada 08.07.2013 – 01.07.2014 de 1566 lei conform adeverintei nr. T11/A1/30/4309/20.06.2014 emisa de SN Bucuresti – Depoul Bucuresti.
Retinand astfel ca revenirea reclamantului pe postul de sef tura cu un salariul de baza de 1566 lei s-a realizat in baza actului aditional la contractul individual de munca incepand cu data de 08.07.2013, instanta considera ca valoarea prejudiciul material produs reprezentand diferenta drepturi salariale este de 25.538,28 lei, calculat pana la data de 30.06.2014.
Totodata, pentru a se asigura valoarea reala a obligatiei banesti la data efectuarii platii, instanta va dispune si actualizarea obligatiei de plata cu rata inflatiei la data platii efective.
De asemenea, in raport de dispozitiile art. 1535 C civ., conform carora in cazul in care o suma de bani nu este platita la scadenta, creditorul are dreptul la daune moratorii , de la scadenta pana la momentul platii , in cuantumul convenit de parti sau, in lipsa , in cel prevazut de lege , fara a trebui sa dovedeasca un prejudiciu , iar in acest caz , debitorul neavand dreptul sa faca dovada ca prejudiciul suferit de creditor ca urmare a intarzierii platii ar fi mai mic, instanta va obliga parata si la plata sumei aferente dobanzii legale calculata de la data introducerii actiunii pana la momentul achitarii integrale a creantei.
Pentru aceste considerente, instanta va obliga parata AF sa plateasca reclamantului suma de 25.538,28 lei reprezentand contravaloare prejudiciu material, suma actualizata cu indicele de inflatie precum si suma aferenta dobanzii legale calculata de la data introducerii actiunii pana la momentul achitarii integrale a creantei.
De asemenea, prin declaratia martorului audiat in cauza, PM , instanta retine ca fiind dovedit si prejudiciul moral pretins de reclamant determinat de modul in care acesta a fost perceput de catre angajati ulterior deciziei de excludere a Federatiei din A, prin manifestarea unor sentimente de nedreptate si de neincredere fata de el. Astfel, martorul a relatat ca in calitatea sa de lider de zona pe partea de sud, a sesizat ca credibilitatea reclamantului a scazut in fata angajatilor intrucat nu mai putea sa le reprezinte interesele , ca urmare a faptului ca Federatia nu mai putea participa la sedintele Aliantei, acesta asistand la mai multe reprosuri adresate reclamantului , chiar in prezenta presedintelui Federatiei , invocandu-se ca nu mai are credibilitate si ca nu le mai reprezinta interesele, desi a fost ales secretar general al Federatiei. Martorul a aratat ca reclamantul era vizibil afectat de acestea , intrucat isi pusesera toate sperantele in aceasta alianta , reclamantul fiind marcat de reprosurile angajatilor , cat si de excluderea propriu-zisa din Alianta. A precizat martorul ca reclamantul a fost afectat in primul rand ca om si avand in vedere calitatea sa de secretar general al Federatiei , ales de aproximativ 3000 si ceva de oameni , avand atributii clare de reprezentare a angajatilor , a fost afectat de faptul ca nu putea sa-i reprezinte pe acestia si sa-si indeplineasca mandatul. Totodata, a mai declarat ca reprosurile erau adresate calitatii sale de secretar general al Federatiei , datorita faptului ca nu mai putea participa din partea Federatiei in raporturile cu Alianta AF la Ministerul T. si ca a asistat la Depoul Bucuresti Calatori la o situatie in care dupa ce reclamantul nu a mai fost specialist relatii sociale , devenind sef de tura depou, i-au fost adresate reprosuri de catre angajati, spunandu-se ca s-a inteles cu administratia.
Totodata, instanta apreciaza ca , in ceea ce priveste dovedirea prejudiciului moral, proba faptei ilicite este suficienta, urmand ca prejudiciul si raportul de cauzalitate sa fie prezumate, urmand a se deduce producerea prejudiciului moral din simpla existenta a faptei ilicite de natura sa produca un asemenea prejudiciu, solutia fiind determinata de caracterul subiectiv intern al prejudiciului moral, proba sa directa fiind practic imposibila.
Asadar, retinand declaratia martorului audiat in cauza, instanta va retine ca fapta ilicita a paratei a avut consecinte inclusiv la nivelul trairilor psihice ale reclamantului , ceea ce impune acordarea unei sume globale de 500 euro cu titlu de daune morale, reprezentand despagubiri apte sa constituie o satisfac?ie echitabila .
Pentru aceste considerente, instanta va obliga parata Alianta F. la plata catre reclamant a sumei de 500 euro reprezentand daune morale.
In baza art. 451-453 C.p.c. , avand in vedere solutia pronuntata, retinand culpa procesuala a paratei Alianta F. , instanta o va obliga pe aceasta la plata catre reclamant a sumei de 1542,20 lei reprezentand cheltuieli de judecata constand in taxa judiciara de timbru , proportional cu valoarea pretentiilor admise, luand act ca reclamantul si-a rezervat dreptul de a solicita onorariul de avocat pe cale separata.
6. Contestatie la executare. Intoarcere executare. ( Dosar nr. 104468/299/2015, sentinta civila nr. 1465/01.02.2016).
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:
Prin sentinta civila nr. 717/04.04.2012 pronuntata de Tribunalul Dambovita-Sectia Civila in dosarul nr. 8591/120/2011, irevocabila prin respingerea recursului, a fost obligata contestatoarea la plata catre membrii de sindicat a salariului suplimentar pentru anii 2008 si 2009 si a ajutorului material cu ocazia zilelor de Pasti si Ziua F. 2009.
La data de 08.07.2013 intre parti s-a incheiat conventia de esalonare nr 2038, prin care a fost stabilit cuantumul sumelor de achitat in temeiul sentintei anterior mentionate (3549 lei), convenindu-se achitarea acestora esalonat, respectiv: transa I-20% in anul 2013, transa a II-a-40% in anul 2014; transa a III-a -40% in anul 2015, de regula in transe semestriale.
Intimatul a inregistrat la data de 04.09.2015 pe rolul BEJ B. cererea de executare silita a debitoarei CN in temeiul sentintei civile nr 717/2012, mentionand ca a incasat suma de 3549 lei (net) conform conventiei de esalonare incheiata cu debitoarea.
Prin incheierea de la data de 04.09.2015 a fost incuviintata executarea silita impotriva debitoarei, la aceeasi data fiind emise de catre BEJ B incheierea prin care s-a stabilit cuantumul cheltuielilor de executare silita la suma totala de 1108,77 lei, somatia de plata a sumei de 3824,65 lei, adresa de infiintare a popririi.
Potrivit dispozitiilor art. 664 alin. 1 NCPC „executarea silita poate porni numai la cererea creditorului, daca prin lege nu se prevede altfel.”. Anterior demararii procedurii de executare silita, creditorul intimat a incheiat cu debitoarea CN, o conventie numita „de esalonare”, inregistrata sub nr. 2038/08.07.2013, in cuprinsul careia a fost stabilit cuantumul total brut si net al creantei astfel cum aceasta a fost determinata ca fiind datorata in cuprinsul dispozitivului titlului executoriu. Totodata, partile cocontractante au stabilit ca debitul sa fie achitat in trei transe, urmand ca ulterior incasarii acestuia de catre persoana indreptatita, aceasta din urma sa nu mai procedeze la executarea silita decat in situatia nerespectarii termenelor de plata de catre debitoare.
Apararea intimatei debitoare privind calculul incorect al creantei de catre contestatoare este neintemeiata, pentru urmatoarele considerente:
In considerentele sentintei civile nr 717/2012 pusa in executare s-a retinut ca reclamantii au pretins, pentru anii 2008 si 2009, drepturi salariale prevazute de art 32 din Contractul Colectiv de Munca al SN pe anii 2007 si 2008, prelungit pe anii 2009 si 2010, respectiv dreptul la un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de incadrare din luna decembrie, precum si ajutorul material cu ocazia Sarbatorilor de Pasti si Ziua F. pentru anul 2009, drepturi salariale prevazute la art 71 din Contractul colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, prelungit pana in anul 2010.
Instanta a mai statuat ca, potrivit prevederilor art 71 din Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil si pentru anul 2009, in afara ajutoarelor la care au dreptul potrivit legii, salariatii vor mai beneficia de urmatoarele: cu ocazia sarbatorilor de Paste si Craciun se va acorda salariatilor un ajutor material stabilit cel putin la nivelul clasei I de salarizare.
Contractul Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, valabil si pentru anul 2009, prevede pentru clasa I de salarizare un salariu de 570 lei. Salariile suplimentare pentru anii 2008 si 2009 se calculeaza tot prin raportare la acest salariu de baza.
Or, cum prin titlul executoriu s-a stabilit aplicabilitatea prevederilor Contractului Colectiv de Munca incheiat la nivel de grup de unitati din transportul feroviar, nu poate fi primita sustinerea intimatei creditoare in sensul ca la calculul drepturilor salariale contestatoarea trebuia sa se raporteze la salariul tarifar de incadrare minim garantat in plata de 700 lei, aferent clasei I, conform art 41 alin 3 lit a din Contractul Colectiv de Munca la nivelul de Ramura de Transporturi.
Cat priveste includerea in calculul creantei a dobanzii legale, instanta constata ca o asemenea obligatie de plata nu a fost stabilita in sarcina contestatoarei prin titlul executoriu. Or, potrivit disp art. 628 NCPC, in cazul in care prin titlul executoriu au fost stipulate ori acordate dobanzi, penalitati sau alte sume, care se cuvin creditorului, fara sa fi fost stabilit cuantumul acestora, ele vor fi calculate de executorul judecatoresc, potrivit legii.
In aceste conditii, in lipsa unei mentiuni exprese in sentinta pusa in executare a obligatiei de plata a dobanzii legale, nu este justificata calcularea acesteia.
Totodata, instanta retine ca in speta nu este aplicabila Decizia nr 2/17.02.2014 a ICCJ, pronuntata in solutionarea unui recurs in interesul legii; astfel, ICCJ a statuat ca, in aplicarea dispozitiilor art. 1082 si 1088 din Codul civil din 1864, respectiv art. 1.531 alin. (1), alin. (2) teza I si art. 1.535 alin. (1) din Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicata, cu modificarile ulterioare, pot fi acordate daune-interese moratorii sub forma dobanzii legale pentru plata esalonata a sumelor prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea unor drepturi salariale personalului din sectorul bugetar in conditiile art. 1 si 2 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevazute in titluri executorii avand ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, aprobata cu modificari prin Legea nr. 230/2011. Or, in speta, drepturile salariale au fost achitate esalonat in temeiul unei conventii a partilor (nu a unor dispozitii legale), iar creditorul intimat nu poate fi incadrat in categoria personalului bugetar (CN. fiind infiintata ca societate comerciala pe actiuni, conform HG 581/1998).
In aceste conditii, intrucat creanta fusese achitata de catre contestatoare inainte de inceperea procedurii de executare silita, prezenta executare silita este lipsita de obiect, nemaiputandu-se desfasura cu respectarea tuturor dispozitiilor art. 622 si urm NCPC.
Pentru considerentele anterior expuse, instanta va admite contestatia la executare si va dispune anularea actelor de executare intocmite in cadrul dosarului de executare nr. 1636/2015 de BEJ BV.
Cat priveste capatul de