1. Daune morale. Neindeplinirea conditiilor pentru angajarea raspunderii civile delictuale. Sentinta civila nr. 14338 din data de 12.09.2014
pronunțată de Judecatoria Sectorului 1

Analizand materialul probator administrat in cauza, instan?a re?ine urmatoarele:
Din inscrisul depus la f. 8 in prezentul dosar, reiese ca intre partile prezentei cauze mai exista un alt litigiu aflat in calea de atac a apelului la Tribunalul Bucuresti sectia a IV-a civila, sub nr. 28850/299/2009. Partile acelui litigiu sunt: apelanta-reclamanta A si intimatii-parati B, Spitalul E. , BNP VB, AGE din Romania, DNP, BNR, BCR, Grupul de Presa E., Parchetul de pe langa Judecatoria sectorului 1, ASE, INCEAR, obiectul dosarului fiind anulare act.
La termenul de judecata de la 5.04.2013 in dosarul cu nr. 28850/299/2009 s-a consemnat in incheierea de sedinta: „intimata – parata depune o serie de inscrisuri si sentinta civila din 2012 prin care i s-a pus in vedere apelantei – reclamante de a-si schimba datele din cartea de identitate. Invedereaza instantei ca apelanta – reclamanta a depus acte false si nu figureaza pe listele asociatiei”. La acel termen de judecata au fost prezenti apelanta-reclamanta A, personal, intimata-parata B, personal si asistata de avocat, si intimata-parata BNP VB, prin avocat.
Dreptul comun in materia raspunderii civile delictuale in sistemul Noului Cod Civil este reglementat de dispozitiile art. 1349, care prevede ca „orice persoana are indatorirea sa respecte regulile de conduita pe care legea sau obiceiul locului le impune si sa nu aduca atingere, prin actiunile ori inactiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, avand discernamant, incalca aceasta indatorire raspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat sa le repare integral. In cazurile anume prevazute de lege, o persoana este obligata sa repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum si de ruina edificiului”.
Raspunderea civila delictuala este un raport juridic obligational izvorand dintr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, in cadrul acestui raport persoana vinovata fiind obligata sa repare daunele suferite de cealalta parte. Asa cum rezulta din normele legale mentionate mai sus, pentru angajarea raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie trebuie indeplinite in mod cumulativ patru conditii: trebuie sa existe un prejudiciu, fapta ilicita, o legatura de cauzalitate intre fapta si prejudiciu si vinovatia autorului.
Examinand situatia de fapt expusa anterior, instanta apreciaza ca nu s-a facut dovada in speta a conditiilor raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie in sarcina paratei B.
Astfel, sub un prim aspect, instanta apreciaza ca nici chiar din cuprinsul incheierii de sedinta nu reiese ca citatul redat apartine paratei, personal, cata vreme nu este identificata prin indicarea numelui sau – ci doar generic „intimata-parata” – parata B nefiind singura „intimata-parata” prezenta la termenul de judecata de la 5.04.2013, in dosarul cu nr. 28850/299/2009, la Tribunalul Bucuresti, sectia a IV-a civila.
Chiar examinand continutul citatului redat instanta apreciaza ca afirmatiile consemnate in incheierea de sedinta nu sunt de natura sa aduca atingere drepturilor nepatrimoniale la onoare si reputatie ale reclamantei. Referitor la afirmatia „sentinta civila din 2012 prin care i s-a pus in vedere apelantei – reclamante de a-si schimba datele din cartea de identitate” instanta apreciaza ca este vorba de o pura eroare materiala, intrucat, intr-adevar, astfel cum reiese chiar din inscrisul de la f. 57-58, prin sentinta civila nr. 699/18.01.2013 paratei B. i s-a pus in vedere sa efectueze demersurile necesare, potrivit dispozitiilor legale, pentru a-si schimba domiciliul de la adresa din Municipiul Bucuresti, Sector 1, str. P. M., nr.27, apart.2, inscris in cartea de identitate seria RT nr. …, emisa de Sectia 1 Politie la data de 22.09.2000. Or, acest aspect nu este de natura a afecta drepturile nepatrimoniale ale reclamantei.
Cat priveste sustinerea „invedereaza instantei ca apelanta – reclamanta a depus acte false si nu figureaza pe listele asociatiei”, nici aceasta nu este de natura a afecta drepturile nepatrimoniale ale reclamantei.
Desi notiunea de demnitate nu este definita de legiuitor, din interpretarea textului de lege se desprinde concluzia ca notiunea juridica se circumscrie prevederilor art. 72 alin. 2 NCC, care exprima, astfel, continutul dreptului la demnitate. Ca atare, demnitatea unei persoane vizeaza, in principal, onoarea si reputatia acesteia, prima notiune fiind inteleasa in speta ca element al patrimoniului moral al personalitatii umane.
Limitele acestui drept sunt prevazute de art. 75 NCC, care dispun: „Nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in aceasta sectiune atingerile care sunt permise de lege sau de conventiile si pactele internationale privitoare la drepturile omului la care Romania este parte. (2) Exercitarea drepturilor si libertatilor constitutionale cu buna-credinta si cu respectarea pactelor si conventiilor internationale la care Romania este parte nu constituie o incalcare a drepturilor prevazute in prezenta sectiune”.
De asemenea, in speta sunt incidente si dispozitiile constitutionale cuprinse in art. 3, conform carora demnitatea umana reprezinta o valoare suprema garantata, dar si cele ale art. 30 alin. 6 care statueaza: ”Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viata particulara a persoanei si nici dreptul la propria imagine.”
Instanta retine ca, potrivit chiar sustinerilor reclamantei, obiectul dosarului cu nr. 28850/299/2009 este nulitatea absoluta a 39 de inscrisuri. Aceste inscrisuri au fost apreciate de reclamanta ca fiind cu scris si semnaturi falsificate ale tatalui sau N.N. C.. In alte cuvinte, chiar reclamanta o acuza pe parata de fals, singura diferenta fiind aceea ca reclamanta a demarat un litigiu civil. Or, in acest context, de vreme ce chiar obiectul acelui litigiu tine de caracterul falsificat al unor inscrisuri, afirmatiile examinate nu sunt denigratoare.
Referitor la presupusele insulte la adresa reclamantei, redate de parata pe holurile Tribunalului, precum si la presupusa sustinere a paratei in sensul ca reclamanta este fiica nedemna a academicianului N. N. C., instanta retine ca acestea nu fac obiectul dosarului intrucat reclamanta si-a motivat actiunea in fapt strict pe sustinerile consemnate in incheierea de sedinta din data de 5.04.2013, nefacand vreo cerere modificatoare sub acest aspect. De altfel, in aprecierea instantei, aceste presupuse afirmatii nici nu au fost dovedite in cauza.
In acest context, instanta apreciaza ca depozitia martorei VAM, audiata in cauza, ridica serioase semne de intrebare cu privire la obiectivitate. Instanta retine, pe de o parte, faptul ca martorul audiat este prietena cu reclamanta de 20 de ani, aspect ce o face vulnerabila in fata eventualelor sugestii venite din partea acesteia, in contextul in care intre reclamanta si parata B. este o stare vadita de dusmanie, luand in considerare multiplele procese in care cele doua persoane sunt parti, implicand atat relatii de familie cat si raporturi patrimoniale. De altfel, parata s-a opus audierii acestei martore, invocand o stare de dusmanie intre ea si martora. De asemenea, instanta apreciaza ca pregatirea profesionala a martorei nu poate fundamenta concluzia unei lezari a imagini, reputatiei si onoarei reclamantei.
In raport de considerentele expuse, instanta apreciaza ca nu pot fi retinute, in sarcina paratei, fapte ilicite derivand din imprejurarile consemnate in incheierea de sedinta de la 5.04.2013 in fata Tribunalului Bucuresti, sectia a IV-a civila, in dosarul nr. 28850/299/2009.
Fiind vorba de cerinte cumulative necesar a fi indeplinite, instanta constata ca nu poate fi angajata raspunderea civila delictuala a paratei in temeiul art. 1349 NCC.
In ceea ce priveste cererea paratei de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, in temeiul art. 453 alin. 1 NCPC instanta o va respinge ca neintemeiata, nefiind facuta dovada acestor cheltuieli, parata nefiind reprezentata de avocat in prezentul litigiu iar bonurile fiscale depuse atasat concluziilor scrise reprezinta contravaloarea fotocopierii unor inscrisuri depuse de parata pe care, insa, instanta nu le-a incuviintat ca probe in cauza.